Un strain vegheaza in turn

Jean Raspail - Cine isi aminteste de oameni

"S-au scurs cinci mii de ani si el nu a facut nimic. Asa a fost sa fie. El este Lafko, fiul lui Taw, fiul lui Lafko. Cu el, in aceeasi barca si sub acelasi tchelou, Wauda, femeia lui, si Yannoek, Yerfa si micul Tonko, Tsefalok si Kostora, si alti cativa... Sezand chirciti pe calcaie, razuiesc oase de balena pentru a obtine din ele aceleasi harpoane, scobesc aceleasi trunchiuri de fag pentru a-si mesteri aceleasi barci si canta mereu aceleasi cantece pe aceeasi nota unica si continua, cantecele vietii, cel al sobolanului, al paianjenului, al focii care mugeste pe stanci sau ale lui Palpal, papagalul, si, totodata cantecul mortii : AKWAL ASWAL YERFALAY, cantecul lumii ... Nimic nu s-a schimbat... Lafko, fiul lui Taw, fiul lui Lafko ... DAR TIMPUL CARE SE SCURGE ACUM II ESTE MASURAT. El nu banuieste existenta altor oameni.Este incapabil sa-si imagineze ca dincolo de locul de unde rasare soarele, de cealalta parte a unui desert lichid tumultos si cenusiu, care, lui nu-i spune nimic, VEGHEAZA IN TURNUL LUI UN STRAIN, in fata valurilor oceanului, care a inteles ca granitele universului nu se sfarsesc acolo unde apune soarele."