"Praf minune" - partea a doua/coment 1 - DIANA ALZNER

Intai, un scurt popas la povestirea "Fotografii". Experimentul de la Geneva, din 2008, in vederea descoperirii bosonului Higgs, care da sens notiunii de masa a particulelor din univers, reverberat intr-un test similar pentru identificarea, in adancuri a "gaurilor de vierme", s-au soldat cu dezastre,  teritorii intregi au fost aneantizate de reactia de anihilare dintre antimateria rezultata accidental din "palparea profunda" a realitatii si batranul nostru pamant. Reiau, insa, doar o ideea a autoarei despre TIMP, care apare si in "Praf minune"- doi.  Iata-o "decupata" din "Fotografii" : 

 "TIMPUL nu curge. Curgerea inseamna miscare. Relativ la ce sa se miste?  Exista un singur peisaj temporal, ca si cel spatial. Orice moment este asemenea prezentului".  

 Este ideea Lorenei, atomista disparuta in a doua catastrofa la care face referire povestirea. Si poate ca este si ideea autoarei, mai ales ca o regasim si in povestirea de azi.

* 

 Cand am citit in 2010 "Praf minune", dorinta mea a fost sa o cunosc pe autoare  analizand cuvintele sale. Ceva tot am deslusit eu, dar iata-ma recitind povestirea, de asta data cu scopul sa inteleg macar ideile ei. E greu sa cunosti si omul "in carne si oase", este greu sa te cunosti si pe tine insuti ... tineti minte indemnul scris la Delphi, la Oracol ... 

Aici vom merge insa la Philadelphia ... la Experiment. 

*

Dar popasul la Experiment este laturalnic. Raul care a adus omenirea in BUCLA TEMPORALA este mai vechi. In experimentul  ale carui consecinte posibile au fost asanate in 1976, nu s-a realizat decat deschiderea unui canal temporal.

 Ce-i drept, acest canal putea absorbi intreg PREZENTUL, intr-un vortex temporal.

* 

 Diana Alzner este filolog si scriitor, eu sunt liber profesionist, daca se gaseste cineva sa citeasca aceasta incercare, sa stea bland. Pentru noi, teroria este doar un mijloc, scopul este altul, si nu ma pun eu sa deslusesc aici rostul literaturii ...

*

Am vazut in "Praf minune", pe final, cum reteta autentica pentru praful minune, depusa de Goldmann intr-un seif de banca, reapare la lumina dupa opt decenii, odata cu jurnalul bunicului protagonistei, care vorbeste despre manipularile malefice ale materiei realizate de maestrul Goldmann.

 Citisem si continuarile povestirii, dar am uitat, si mi-am imaginat ca lupta pentru distrugerea retetei autentice, dusa de nepoata lui Tratner, s-ar solda cu un insucces, si Diana ar putea inscrie in randul povestirilor sale si o lume postapocaliptica. Am fost placut surprins sa vad ca miza partii a doua a povestirii nu este praful, ci un obiect. Obiectul i-a apartinut lui Goldmann si a fost sustras de ucenicul Tratner. Se poate sa fi ajuns in posesia nepoatei lui Tratner, chiar daca nu obiectul in sine, macar amintirea despre el.

*

 Este un obiect de care poate depinde  ... tine-te bine ! 

-  

SOARTA CIVILIZATIEI !

*

Asadar, nepoata fostului ucenic in alchimie, Tratner, se afla in centrul evenimentelor , nu este vorba doar despre istorie, ci insasi despre civilizatie!

 Iar profesorul Dinis Kostas - cu care ma asemuia Diana in zilele cand nu stia de ce-s in stare - este interfata dintre lumea oculta si protagonista de a carei memorie depinde destinul tuturor. 

*

Profesorul este in cautarea unui obiect. Nu stie exact ce poate fi acel obiect,  stie doar faptul ca i-a apartinut lui Goldmann, ca a fost insusit de Tratner si ca nepoata acestuia poate avea in memorie date despre acel obiect.

*

  Crede oare pisica NAUSICA, a nepoatei ucenicului, ca cineva care o va urmari pe stapana sa dintr-o masina argintie, avand scopul de a cerceta taina aceluiasi obiect care-l interesa si pe Kostas, o va stramuta, pentru o vreme, la o vecina care sa-i poate de grija ?

 Isi imagineaza oare lingvista, ca are in minte  imaginea unui obiect crucial pentru omenire, sau ca, dupa saptamanile insorite de la Balcic, unde istorisirile profesorului Kostas nu urmareau decat sa-i declanseze un declic , pentru scoaterea imaginii din ADANC, va trebui sa stea  ascunsa intr-o incapere umeda si intunecoasa, pentru a se proteja de urmaritori ?
*

 Isi imagineaza ea,  o cercetatoare a cuvintelor, ca destinul ii va fi legat de civilizatiile distruse de catastrofe, de BUCLA TEMPORALA care a "inghitit" lumea si pamantenii, retinand-o intr-un cerc vicios, care nu-i permite sa evolueze, sau de experimentul Philadelphia, de pietrele gravate din Mexic, de artifacte din lumi disparute, de teama ancestrala a omului pentru disparitia ca specie ? 

 Chiar si de povestea Labirintului din Knossos si a Minotaurului ?

 Isi imagineaza ca lumea ar putea fi salvata de un declic produs in mintea ei ?

*

Pentru trasarea primei tangente, am ales sa va marturisesc ca acest declic s-a produs.

*

 Iata povestea declicului, pe scurt :  Profesorul Kostas, incercand sa-i stimuleze memoria, in vederea scoaterii la lumina a informatiilor despre obiectul lui Goldmann pe care-l cauta, i-a relatat  nepoatei lui Tratner despre geometriile neeuclidiente si teoretizarea in abstact a realitatii universurilor multiple, despre artifacte ale unor civilizatii pierdute,  despre lupta dintre  FIII LEGII UNICE si FIII LUI BELIAL, despre Bucla Temporala, si mai ales despre disparitia urmasilor atlantilor. Ea a aflat de la profesor de o insula cu capitala la BASILEEA, aflata la sud de peninsula Iutlanda, pe care izvoarele istoriei o descriu ca pe o minune. 

*

Aceasta insula  S-A SCUFUNDAT, si profesorul Kostas a subliniat ca scufundarea ei s-a datorat faptului ca ERA LOCUITA DE URMASII ATLANTILOR.

 Aceasta  informatie a aprins un bec in mintea nepoatei lui Tratner. 

*

Sunt multe de povestit despre a doua parte a povestirii "Praf minune", ceea ce voi face, fara indoiala. Dar nu pot sa nu intru la inaintare, mai ales ca aici se vorbeste  despre TIMP, despre resorturile sale launtrice, despre faptul ca

 IN TIMP, TOTUL ESTE ACUM SI AICI.

*

  Diana a publicat povestirea online in 23 august 2009. Nu ne cunosteam, nu eram constienti ca ne vom cunoaste, nu-mi imaginam ca voi citi ceea ce scrie DIANA 

despre TIMP, ca un "AICI SI ACUM", etern. 

Si intr-un vis avut in noaptea aceea ( 22/23 august 2009)

 - a fost un vis premonitor -

 o rola din viitorul apropiat a fost desfasurata pentru mine in somn.

 Nimic spectaculos, dar este mica mea marturile despre

 hartile timpului :

 Am visat ca pe strada mea curge un riu. Bun, le-am povestit alor mei visul. Stiam si eu ca pe strada aceasta  a curs un riu in vremea cand, vecinii mei au fost copii, si ca au prins peste cu cosul din apa aceea curgatoare.

 Asadar, putea sa fie un vis despre trecut.

*

Spre seara, au venit niste muncitori cu utilaje de sapat gropi, si au realizat un sant adanc cat un stat de om de-a lungul intregii strazi. Apoi, in timpul lucrului, au spart din greseala o conducata de apa, si aceasta a curs ca un riu, ore intregi,
 prin santul umplut pana la refuz. 

Riul din vis s-a stramutat in realitate.