joi, 29 noiembrie 2012

The Sun Also Rises - Soarele rasare, soarele apune

Dupa Hemingway, unica avutie a omului este TIMPUL, si acesta este mijlocul de plata pentru dobandirea lucrurilor simple, necesare in viata care insa nu pot fi obtinute decat cu indelunga truda si rabdare. De fapt, titlul acestui roman despre bucuria coridei ( "Taurul zacea pe nisip greoi si negru cu limba scoasa. Din toate partile arenei alergau spre el baietandri si se adunau in cerc in jurul lui. Se pregateau sa inceapa dansul in jurul taurului") este "FIESTA", iar "Soarele rasare, soarele apune", este subtitlul, cu sursa  de inspiratie la Eclesiat. Dar ceea ce doresc sa subliniez, este motto-ul ales de Hemingway din Eclesiastul :
"Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane de-a pururi. Soarele rasare, soarele apune, zorind catre lacasul sau ca sa rasara iar. Alergand spre miazazi, rasucindu-se apoi spre miazanoapte, vintul face roate-roate si se intoarce mereu in ocoluruile sale. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple ; catre locul de unde au pornit, acolo ele vin inapoi ca sa purceada iar."

Margaret Atwood - "Oryx si Crake"

MARGAET ATWOOD  - "ORYX si CRAKE"

miercuri, 28 noiembrie 2012

"Maestri LEDA" - Gunter Grass

GUNTER GRASS

"CALCANUL"
Editura LEDA
Colectia "Maestri Leda"

Limba salvata - Elias Canetti


Numarul 23 al seriei Nobel este cartea "LIMBA SALVATA" de Elias Canetti, reprezentand istoria tineretii autorului. Iata suita de carti autobiografice a autorului : " Limba salvata" ( Istoria unei tinereti )  - 1905 - 1921, editia romaneasca, Ed. Dacia - 1984 ; "Facla in ureche" ( Povestea vietii )  - 1921 -1931 , Ed.Dacia - 1986 ; " Jocul privirilor" ( Povestea vietii ) - 1931 - 1937 , Ed, Dacia -1989 .
Adaug  si cartea "Provincia omului" - Insemnari - 1942 - 1972. Ed. Univers - 1985.  Si desigur, in ilustatie apare si unicul roman al lui Canetti, "ORBIREA".

Elias Canetti, nobeliat pentru literatura in 1981

Asemenea lui Saul Bellow, care in 1976 a luat nu numai premiul NOBEL pentru literatura ci si premiul PULITZER, Elias Canetti a fost laureat a doua premii literare prestigioase in 1981 : premiul NOBEL si premiul Franz Kafka. Dar in '73 ne aflam  inainte de Nobel, si eram inca un cititor necopt, prea mic pentru marele si unicul roman al lui Elias Canetti, publicat in romana  in acel an, dupa ce fusese scris in 1930-1931 si aparut in 1935, intitulat initial " Kant in flacari", apoi  "Die Blendung" adica "ORBIREA", titlu ales si pentru traducerea romaneasca a lui Mihai Isbasescu, pentru Editura Univers, colectia RS 20 ( realizata in 1973 ). Dar nu am epuizat titlurile sub care s-a publicat  "Orbirea", editia americana din 1947  poarta titlul  " The Tower of Babell", iar cea franceza din 1949, "Le Tour de Babel", ceea ce-mi place nespus, prietenii stiu de ce. Mai mult chiar, in Anglia, titlul ales pentru traducerea din germana din 1946 este " Auto-da-Fe". 
*
Am citit "Orbirea" in 1973.  an in care Elias Canetti, cu nume italian si prenume evreiesc , traia in Anglia si scria in limba germana, ceea ce il facea foarte atractiv pentru mine. Stiam ca s-a nascut la Dunare la Rusciuc in Bulgaria, dar inca nu stiam ca a supt lapte de la o doica romanca, si limba salvata s-a nutrit si cu lapte de mama romanesc ...
*
Canetti s-a nascut in 25 iulie 1905 - o data importanta in calendarul meu - si pana la moartea sa la Zurich, din1994, departe de natalul Rusciuc, departe si de Spania natala a parintilor sai sefarzi, drumurile vietii l-au purtat de la Rusciuc la Manchester, Laussane - acolo mama sa l-a invatat limba germana printr-o metoda traumatizanta, care insa nu l-a impiedicat sa devina scriitor de expresie germana - VIENA, Zurich ( unde avea sa-si sfarseasca zilele), Frankfurt si iarasi Viena - aici a studiat intre 1924- 1929 Chimia - si aici si-a trait de fapt intreaga viata, avand insa si resedinte la Londra si la Zurich.

Editura ORIZONTURI - seria "ROMANE CELEBRE"

Editura "Orizonturi" a scos la numarul 15 al seriei "ROMANE CELEBRE" un volum cu doua microromane de Francoise Sagan  : "Va place Brahms ?", o carte delicioasa dupa care s-a facut un film select, si "Buna ziua, tristete !", roman socant, scris in 1954, si niciodata tradus in romaneste in epoca bolsevica - dupa care s-a facut un film socant, pe care l-am vazut pe un post unguresc in vremea cand era de neconceput ca cenzura sa permita asa ceva in Romania. Drept sa spun, prefer sa evit cartile socante, dar nu pot sa nu le aduc in Babel, caci sunt colectionar, nici sa nu le citesc, fiind si cititor. Oricum, raman cu gustul dulce-amar al romanului "Va place Brahms" si ma gandesc la actrita Ingrid Bergman, vie de-a pururi ...

Francoise Sagan si Erich Segal

FRANCOISE SAGAN 

Va place Brahms ?
Bonjour, tristete !

ERICH SEGAL

Love story
Singura iubire

luni, 26 noiembrie 2012

"CURCUBEUL" de Boris Visinski

Dupa carti mirifice citite din literatura sarbo-croata, precum "Cocosul rosu zboara spre cer" de Miodrag Bulatovic, "Gura vesteda" de Vladimir Stojsin, "La hotarele ratiunii" de Krleza, "West Aust" de Bojin Pavloski, si cateva nuvele de Milorad Pavic - care ulterior, m-a uimit, saltandu-ma desupra norilor cu romanele sale "Dictionar kazar" - tradus in 111 limbi cu un deceniu in urma cand am citit-o, si batand in prezent traducerea in 200 de limbi! - si desigur "Celalat trup" citita de curand - orice nou autor din literatura slavilor din sud ne atragea luarea aminte mie si sora-mi, iar apoi tuturor fratilor si prietenilor nostri. La fel s-a intamplat cand a aparut si am citit "Avalansa"  de Boris Visinski, nascut in 1929 la Skopje in Macedonia. Iata aici romanul sau "Curcubeul", tradus in cincisprezece limbi inca de prin 1989, cand a aparut traducerea in limba romana, la cinci ani de publicarea in Macedonia, care facea parte din Iugoslavia la vremea  aceea. Romanul foloseste tehnica narativa a fluxului memoriei, in care eul are dubla calitate , de autor si personaj care scoate din adancurile launtrice o lume care renaste.  Ne aflam intre text, ca obiect al placerii, cum spune Rolland Barthes, si "rana de pe trupul cuvantului", pe care o identifica la Visinski, traducatorul de curcubee Ion Deaconescu. Lucrand la mutarea cartilor, am pus iar mana pe cateva din cartile amintite aici, si am ales, nu din intamplare, romanul "Curcubeul" - titlul evoca un semn divin - pentru postare.

duminică, 18 noiembrie 2012

"Cartea gesturilor europene" de Peter Collet

Nici nu stiu cum a ajuns in cosul meu de cumparaturi "Cartea gesturilor europene" de Peter Collet, aparuta la EDITURA TREI. Mai ales ca zice pe coperta ca autorul a scris si "Cartea gesturilor" ( fara europene) considerata un bestseller, iar eu sunt omul care la pomul laudat, nu ma duc cu sacul. Mai ales ca gestul european al banditilor Merkel, Borosso, Reding, care l-au numit pe Basescu gauleiter al Valahiei, dupa destiturea sa la referendumul din 29 iulie 2012, PRIN VOTUL A 88% DINTRE ALEGATORI, m-a saturat de gesturile europene pe vecie.
*
PENTRU MAI MARII EUROPEI, DEMOCRATIA ESTE HARTIE IGIENICA PE CARE AU UMPLUT-O CU FECALE DE BABE. Caci si Barosso tot baba este !
*
Gesturilor europene le raspund cu gesturi universale : indic obrazul cu aratatorul, dar o fac in fata unor oameni fara obraz. Sau mai mult, clatin indexul in semn de avertizare, dar javrele imi rad in nas ... Atunci, trec la "artileria grea", ridic pumnul catre ei ! Poate imi vor raspunde aruncand o bomba peste casa mea si numindu-ma terorist.
*
Rea nu va fi cartea lui Collet, numai ca eu nu am chef de nimic ce se declara european. Sa fie Europa a dracului, sa o manance cainii, cu toate babele ei politice laolalta !
*
 Totusi redau cateva  titluri de capitole  ale cartii acestui baiat bun, caci daca scrie carti, numai bun poate sa fie, chiar daca cartea s-ar nimeri nebuna :
"Cum ne adresam" ( ba pe-a ma-ti cu tot cu cratima!), "Limbajul mainilor" ( ciuciu), "Gestica" ( antebrat flectat repetitiv pe brat, adica organul calului), "Formule de adesare" (s'il vous plait monsiereur) etc, adica vax albina !

La moartea poetei Magda Isanos

Douazecisi opt de ani a trait poeta Magda Isanos, si nu stiu daca ziua de 17 noiembrie 1944, cand s-a stins din viata la Bucuresti, in casa parintilor sai din strada Popa Nan nr.49 , i s-a parut sau nu scurta , sau daca a fost o zi cu soare -  poate s-a indurat Domnul de ea, si asa a fost  - dupa cum isi exprimase , intr-un vers, dorinta poeta : "Sa fie cu soare / Sa treaca repede -ultima zi". S-a nascut la Iasi, amandoi parintii i-au fost medici, iar sora poetei, Silvia, a studiat tot medicina. La varsta de un an, Magda s-a imbolnavit de poliomielita, dar ingrijirile parintesti au ajutat-o sa se vindece fara sechele. Insa fluxul vietii sale urma sa se intalneasca cu o alta boala necrutatoare, cardita reumatismala. Magda era avocat stagiar, si o avea deja pe fica sa Elisabeta, impreuna cu sotul de-al doilea, Eusebiu Camilar, in 1941, cand boala cardiaca agravata a obligat-o sa se retraga din activitatea juridica. In 1944, in noaptea de 5 spre 6 iunie, un bombardament de aviatie a distrus casa din Iasi si manuscrisele Magdei Isanos si ale sotului,  scriitorul Eusebiu Camilar. Deja din luna martie, sotii Camilar plecasera in refugiu, iar Magda, s-a stins din viata la Bucuresti, in 17 noiembrie 1944, dupa o viata scurta, care insa, a ridicat-o  in randul nemuritorilor, prin opera sa poetica.
*
Redau acum, aici, in amintire zilei de 17 noiembrie 1944 , un singur vers din creatia sa.  Este din poemul "INGERUL MORTII" :

" Cine canta si sta drept in picioare
credea in soare.
Cine se uita in pamant
credea in ierburi si vant,
dar nimenea nu se temea.
"Voi trai in veci, veti vedea"  
(...) "
*
Vezi pe blogul AMIN postarea "Carti de Niall Griffiths",
Link : AICI

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Ingeborg Bachmann, despre puterea raului

Poeta austriaca Ingerborg Bachmann, nascuta in 1926, care a trait 46 de ani, deschide o fereastra tainica ce  dezvaluie o cale de urmat, pentru intelegere si linistirea sufletul, in imagistica bizara a poemului "STRADA GLORIEI" :

"RAUL, nu greselile dainuie,
tot ce se poate ierta E DEMULT IERTAT, taieturile de cutit
s-au vindecat si ele, DOAR TAIETURA FACUTA DE RAU,
doar ea nu trece, se deschide noaptea, in fiecare noapte."

*

 Da, suflarea pustiitoare a raului exista, raul este pe lume,  dar raul cel mare este rarisism,  nu este tot una cu micile rautati ... Din fericire, nu m-am intalnit in viata personala cu raul ; din nefericire, marele rau intruchipat de Basescu a lovit tara, a izbit si in familia mea, a fost decorul dezastruos al vietii noastre in ultimii opt ani ...
Dar despre un asemenea rau nu scriu poetii, ci grefierii, caci vine timpul procesului basismului si vremea extirparii raului celui mare!

Mister Pip, viteza luminii si cartea gesturilor

Carti cumparate la promotie de la Real, nici o suta de lei pentru unsprezece volume!

Margaret Atwood - Penelopiada

MARGARET ATWOOD  - "PENELOPIADA"
Mai mult despre autoare , link : AICI

joi, 15 noiembrie 2012

Atwood, Grass, Donaldson si Ziedan s-au "intalnit" in cosul meu de cumparaturi

1-2) Margaret Atwood  - "Penelopiada" si " Oryx si Crake"
3) Gunter Grass - "CALCANUL"
4) Youssef Ziedane - "Azazel, ingerul raului"
5) Stephen Donaldson - "Blestemul nobilului foul"

marți, 13 noiembrie 2012

Un barbar in Asia

"Un barbar in Asia" este un jurnal de calatorie scris de Henri Michaux, care a ajuns scriitor in urma unui pariu facut in 1922 si materializat intr-o carte doar dupa 19 ani, in 1941. Nascut in 1899 in Ardeni, Michaux a abandonat studiile de medicina si a devenit matelot, dar dezarmarea navelor dupa primul razboi mondial l-a determinat sa renunte la meserie si sa practice diferite alte meserii, in timp, iata, inclusiv pe cea de scriitor. Este apropiat de curentul suprarealist, a scris poeme, inventarii de vise, descrieri de lumi imaginare, a explorat lumile iluzorii deschizandu-le portile cu ajutorul substantelor halucinogene. "Jurnalul asiatic" este in schimb o scriitura concreta, prilejuita de intalnirea dintre un intelectual occidental si mirifica lume a Asiei.  Henri Michaux s-a stins din viata in anul 1984, la Paris. Am auzit despre existenta si cartile sale doar in aceasta toamna a anului 2012, cumparand si citind cartea sa de calatorii aparuta in colectia "BABEL" a Editurii Nemira.

luni, 12 noiembrie 2012

David Hume, prietenul lui Jean-Jaques Rosseau

Am scris despre romanul de fictiune "Fratele lui Rousseau" de Staphane Audeguy, apoi, am trecut, din aproape in aproape, la "Confesiuni" de Rousseau, ca si la secvente din viata sa fracturata , si iata aici si o lucrare de filosofie a autorului, "Discurs asupra inegalitatii dintre oameni", mereu actuala si parca acum mai mult ca oricand. Este o capodopera a dialecticii, una din cele mai importante scrieri premergatoare Revolutiei Franceze,  care reuseste sa prezinte istoria societatii umane si mizeria morala a omului in societatea polarizata in bogati si saraci, consecinta a inegalitatii dintre oameni.
*
Pentru ca veni vorba si despre prietenia dintre Rousseau si Hume, catre sfarsitul vietii celor doi filosofi, postez aici si lucrarea " Cercetare asupra intelectului omenesc" de filosoful scotian David Hume, pe care am citit-o cu interes , fluent, ca pe un roman, la tinerete.  Este o lectura ce ofera o senzatie de limpezime a ideilor, care te absoarbe. Claritatea stilului autorului si aspectul "neted" al scrierii, adaposteste  un miez tulburator de idei filosofice. "Cercetarea asupra intelectului uman" este o lucrare clasica de filosofie, dar si o cuceritoare proza literara.

duminică, 11 noiembrie 2012

Fratele lui Rousseau - Stephane Audeguy

Cand imi vine in minte numele lui Jean-Jaques Rosseau, ma gandesc imediat la visarile plimbaretului singuratic, nicidecum la viata sa fracturata, la faptul ca mama i-a  murit la zece zile dupa nasterea sa, iar tatal - cu care a invatat sa citeasca , incat la sase ani il citea pe Plutarh si la noua ani il stia pe dinafara - fugind din Geneva, locul nasterii viitorului scriitor, l-a lasat la voia unui unchi. A fost ucenic la un gravor din Geneva, de la care a scapat cu fuga. La 16 ani a cunoscut-o pe doamna de Warens, cu 13 ani mai varstnica decat el, careia ii devine amant peste patru ani, pentru un rastimp de  cinci ani, cad doamna l-a inlocuit cu un randas, pentru a-l reprimi insa de cateva ori, dar cu raceala ...  La 19 ani Rousseau a vazut pentru prima oara Parisul, dar nu i-a placut La 30 de ani , se afla iarasi la Paris, de asta data pentru a citi la Academie proiectul sau de reforma a notatiei muzicale, prost primit. Dupa copilul facut cu prima sa doamna si abandonat la Azil, mai face unul cu o servanta de hotel - Therese Levasseur - care va avea aceeasi soarta ca si primul sau nascut si de asemenea, cu cei ce vor urma sa vina pe lume din coapsele sale. In 1750 Rousseau scrie "Discursul asupra stiintelor si artelor", repurtand un mare succes. In 1751 i se naste al treilea copil, dupa care vor mai urma alti doi, cinci in total, ajunsi cu totii la Azil. Avem in fata un tata denaturat. Ne mai gandim la asemenea lucruri cand citim cartile sale ? Chiar si eu, care nu vreau sa uit nimic, am invatat sa despart opera de om, daca opera are valoare. In 1760, ii apare "Noua Heloiza". Imi amintesc si azi cum ne vorbea profesoara de franceza despre Rousseau si "Noua Heloiza", fara a aminti insa nimic despre viata sa fracturata, "fractus" = "intrerupt".
In 1766 se stabileste in Anglia la sugestia filosofului David Hume, unde incepe redactarea "Confesiunilor", in 1767 se reintoarce in Franta. In 1772 incepe redactarea "Dialogurilor", si la doi ani dupa moartea lui Hume, in 1778,  J.J Rousseau inceteaza din viata, in 2 iulie, intr-un castel de langa Paris.
*
Am scris doar cateva impresii despre viata lui Rousseau. Mai era nevoie si de fratele lui Rousseau in  aceasta viata fractionata?  Stephane Audeguy zice da, scriind romanul "Fratele lui Rousseau", pentru care i-a fost decernat un premiu in anul 2007.
*
In "Confesiuni", Jean-Jaques marturiseste cum a ajuns fiu unic al parintilor sai :
" In cele din urma fratele meu a ajuns atat de rau incat a fugit si a disparut cu totul. Dupa o vreme am aflat ca s-ar afla in Germania. N-a dat nici macar un semn de viata. N-am mai avut nici o stire despre el, ramanand astfel fiu unic"
*
In romanul lui Audeguy, fratele lui Rouseau se intoarce. Cine poate pune capac imaginatiei scriitoricesti, care face totul posibil ? Fratele, erudit si impertinent, este intru totul opusul lui Jean-Jaques.   Iata ce spune fratele imaginat : " Un prieten mi-a imprumutat primul volum, recent aparut al "Confesiunilor". Nu mi-a placut acest titlu mirosind a sacristie si tamaie racita, dar l-am citit dintr-o suflare, iritat de orgoliul sau urias care facea niste figuranti din toate personajele din viata sa."

vineri, 9 noiembrie 2012

Andrej Belii, Petersbug si panorama constiintei - partea intai

Ce-mi veni sa scot din rafturi tocmai romanul "Petersburg" de Andrei Belii, aparut si citit in anul 1973 ? Numai intamplarea : de curand a aparut in seria "NOBEL" a colectiei BPT-JN, romanul "Darul lui Humbold" de scriitorul iudeo-american Saul Below, a carui familie avea la origine numele Belii, si este originara din Petersburg. Iata o coincidenta acauzala, am un roman intitulat "Petersburg" de un autor cu numele Belii, deci ii voi linka pe Below cu Belii pe blogurile mele,  caci este o coincidenta semnificativa  Am recitit din acest roman greu, zeci de pagini si numai deplina constienta asupra scurtimii vietii noastre, ca si gramada mare de carti noi, inca necitite din Biblioteca Babel m-au oprit de la ispita recitirii integrale a romanului "Petersburg".
*
Iata despre ce este vorba : un tanar din categoria "studentilor eterni" isi rataceste mintile prin labirintul incertitudinilor metafizice in care plonjase in cautarea adevarului ultim. In tulburarea vietii din vremea de dupa infrangerea suferita de imperiu in razboiul ruso-japonez, culminand cu evenimentele dramatice din anul 1905, corespunzatoare timpului naratiunii, tanarul adera la o grupare clandestina obscura aflata la remorca unui partid ilegal cu program anarhist. El primeste "sarcina" de a-si suprima tatal, senator si membru al guvernului, cu ajutorul unei masini infernale. Actiunea romanului se desfasoara intr-o atmosfera crepusculara, care aminteste de romanul "Demonii' de Dostoievski. Agenti secreti ai Ohranei organizeaza comploturi in scop de provocare, dand impresia ca uneltesc in numele "partidului". In reteaua clandestina circula, din om in om, dispozitii venite de la "partid", dar nici conspiratorii nu cunosc dimensiunile retelei. Intalnim aici cladiri-fantoma, oameni, statui, idei-fantoma, precum si formule paradoxale precum "evolutie-revolutie", intalnim ispita neantului, tentatia vidului, teama de scufundarea in nefiinta, spaima in fata infinitului ...
HORROR VACUI, cum ar spune Rabelais ...
*

Belii ne infatiseaza in "Petresburg"  "PANORAMA CONSTIINTEI" cu licariri din "realitatile superioare". Totul intr-un limbaj ritmic, amintind de poezie, cu o grea incarcatura de simboluri. Dar este o lume a instrainarii de la conditia umana.

"Demoni in Petersburg" - Andrej Belii - partea a doua

Confruntat, asemenea lui Dostoievski, cu "blestematele probleme" ale existentei omenesti, Andrej Belii stigmatizeaza haosul moral si ideologia "antilumii" propovaduita de anarhisti si combate anomaliile unei asemenea lumi, inlantuind in roman, probleme, stari, personaje si situatii-limita, intr-o nota de patetism in care, trecut si viitor, se oglindesc intr-un prezent dramatic. Este o naratiune fantastica, cu desfasurari in aria misteriosului si straniului pana la absurd.

Limbaj , ritm si stil in "Petersburg" de Andrej Belii

In 1973, cand romanul "Petersburg" considerat multa vreme intraductibil, a aparut, infine, in limba romana, Belii era considerat suprarealist, in zona suprarealismului cult, aflat intr-o arie distincta de suprarealismul folcloric in care era incadrat romanul "Un veac de singuratate" de G. G. Marquez. Practic, romanul Petersburg, atat de asemanator ca tema cu "Demonii" de Dostoievski, este, intr-un fel, un adevarat poem in proza. LIMBAJUL la Belii este expresia viziunii sale asupra existentei, STILUL ii exprima gandurile, iar RITMUL gestualizeaza sensul , conferind prozei sale valente poetice. In romanul "Petersburg",  ritmului i se subordoneaza lexicul, semantica, frazeologia si nu in cele din urma si punctuatia.

Romane de Edgar Doctorow in Biblioteca Babel

EDGAR LAWRENCE DOCTOROW

Romane in limba romana, in ordinea aparitiei lor in tara noastra :

1) "Billy Bathgate", Editura Univers, colectia RS 20 - 1996, publicata de autor in 1989
2) "Labirintul apelor" -Ed.RAO - colectia "RAO contemporan" - 1998, publicata de autor in 1994
3) "RAGTIME" -  Ed. LEDA, Grupul editorial Corint -  2007, publicata de autor in 1974 si 1975

joi, 8 noiembrie 2012

Edgar Lawrence Doctorow - "Labirintul apelor"

"Labirintul apelor" este povestea New York-ului la cumpana  secolelor. Romanul ne infatiseaza un New York imprevizibil, care poate sa te adopte spontan, sau dimpotriva, este pornit sa te devoreze. Dupa NEW STATESMAN, "Labirintul apelor" de DOCTOROW este un tablou caleidoscopic si vivace al unei societati profund divizate si scapate de sub control. Romanul a aparut in Ed. RAO, seria "RAO contemporan".

"Ora inchiderii" - Joseph Heller

"Ora inchiderii" de Joseph Heller a aparut in Editura RAO, seria "RAO contemporan", si continua, la vreme de pace, peripetiile din Insula Pianosa ale pilotilor din romanul "Catch - 22", roman asemuit cu "Peripetiile bravului soldat Svejk ".
 Supravieuind in razboaiele din Coreea si Vietnam, personajele trec in  "Ora inchiderii", de la durerea inadaptarii la viata cazona, la dificultatile readaptarii la civilie, viata, de dorit calma, dar pervertita de indivizi corupti, mafioti, santajisti, colportori de palavre, care cuprind tentacular societatea americana, de la periferie pana la Casa Alba. Se pare ca "Ora inchiderii" nu prevesteste doar un final dezolant de ciclu de viata, ci insusi venirea momentului Judecatii de pe Urma.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Hermann Hesse in seria NOBEL

Hermann Hesse - "Cele mai frumoase povestiri", 2 vol, colectia BPT-JN, seria "NOBEL", numerele 19-20, traduderea de Mariana Barbulescu. Volumul 2 contine povestirile:
"Parintele Matthias", "Reformatorul lumii", "Ochi-de-paun-de-noapte", "Robert Aghion", "Ciclonul", "Seara literara", "Daca razboiul mai tine doi ani", "Suflet de copil", "Orasul turistilor", "Cersetorul", "Ora intrerupta", Micul hoinar.

Marcel Proust - "Carnete"

Volumul "CARNETE" de Marcel Proust a aparut in Editura RAO in anul 2010 si a ajuns in Biblioteca Babel in 6 noiembrie 2012. Am ales patru citate din caiete pentru aceasta postare :
1)  Sa nu cauti sa POSEZI din neputinta de a placea si de a darui fericire.
2)  Suferinta de a fi crezut ridicol = iubire.
3)  Noi credem ca trecutul este mediocru pentru ca il gandim.
4)  Artistul nu crede nici in hallaysism, nici in colectii, nici in femei.
*
Explicatie : hallaysism este un cuvant inventat de Proust pentru a combate ideea lui Andre Hallays, care se opunea restaurarii operelor de arta. Acest cuvant este de fapt un "meteor", nu tocmai stralucit, dar suficient de vizibil cat sa atraga privirea. Voi scrie mai pe larg despre "meteori", deoarece doresc sa "conving", din dragoste pentru magia cuvintelor si forta lor de sugestie.

marți, 6 noiembrie 2012

Labirint de ape, labirint de carti, labirint de stele ...

Mi-au venit azi prin posta trei carti de la Editura RAO, fiecare dintre ele fiind legate de alte carti din Babel. "Carnete" de Proust se leaga de cartea "In cautarea timpului pierdut", dar fiind vorba, cu tot cu "Timpul regasit"  de sapte volume care ar fi iesit din cadrul fotografiei de familie,  am preferat sa o las solitara pentru a insoti romanul "Labirintul apelor" de Edgar Lawrence Doctorow, de alte doua romane de autor, " Ragtime" ( 1975) si Billy Bathgate (1989), si de alte doua carti care infatiseaza, de asemenea metropola New York, "Cosmopolis" de Don DeLillo, si "Trilogia New York-ului" de Paul Auster, care ii place mult si Dianei Alzner. Am luat infine si romanul "Ora inchiderii" de Joseph Heller, care continua romanul "Catch 22", care intra astfel in poza de grup. Despre toate acestea voi face si postari separate, dar nu acum, caci este ziua americana (din noapte romaneasca) si urmaresc prezidentialele in desfasurare in SUA, fiind de partea lui Mitt Romney, despre care va afla lumea intreaga in 7 noiembrie la ora  patru,  ora Romaniei, ca este presedintele ales al Americii in 2012. AMIN

vineri, 2 noiembrie 2012

Cum traiesc mortii intre noveleta "Cucul", farsa "Pupaza" si maretele maimute

Am citit, dupa o boala care mi-a ridicat semne de intrebare asupra sanselor de supravietuire, romanul "Maretele maimute" de Will Self, si rau am facut, este un roman prea "tare" pentru mine, a fost chiar socant si total nepotrivit cu situatia mea, incat mi-a stricat "cununiile" cu un autor dealtfel mai mult decat digerabil. Romanul aparuse de curand, mi-a fost recomandat si era cat pe ce sa ma determine sa recunosc, dupa o viata de negare, ca exista si carti proaste. Nu m-am dat batut si am mai cumparat si citit de Self, in aceeasi vara a lui 2009, si cartea "Cucul si pupaza", aparut tot in Biblioteca Polirom, inca din 2007. De asta data, nu m-am multumit sa ma indoiesc teribil de autor, ci si de aceasta colectie indragita. Nicidecum nu credeam ca voi cumpara o a treia carte de Will Self, dar am gasit intr-o alta colectie preferata, "Raftul Denisei", la Editura Humanitas, romanul " Cum traiesc mortii", si cu scorul de doi la unu ( titlul incitat+ colectia prestigioasa / autorul indoielnic) am luat si citit acest roman, demostrand, prin "inghitirea" fara noduri a lecturii, ca URMA SCAPA TURMA. Caci ce  zice evreica americana de 63 de ani Lily Bloom  care pregatindu-se sa moara, isi trece viata in revista cu autoironie?  Ca daca mori, nu faci decat sa te muti intr-o alta parte a Londrei, catre periferie, intr-un corp subtil, continund insa plata taxelor, fumatul, consumul, iubitul cu pofta, invidiile si razbunarile. Acesta este un roman irezistibil, si daca era prima mea lectura din Self, alta era parerea mea despre acest autor, mai ales ca romanul se potrivea ca o manusa la situatia mea din 2009, cand, asemenea eroinei romanului, ma pregateam sa mor, iar a muri, fiind aici  doar o scurta deplasare spre periferie, se potrivea cu expresia pervertita "mourir c'est partir un peu". Aceasta postare este un ecou la scriitoarea Diana Alzner, cea de pe Facebook.

joi, 1 noiembrie 2012

Hesse - Cele mai frumoase povestiri

Volumul intai al cartii "Cele mai frumoase povestiri" de Hermann Hesse, a aparut in colectia BPT a Jurnalului National in seria de literatura NOBEL, cu numarul 19. Contine povestirile : " Lupul", "Din copilarie", "Elevul de la scoala secundara", "Luna lui cuptor", "PRIMA AVENTURA", "Convertirea lui Casanova", "Ucenicia lui Hans Dierlamm", "Taedium vitae", "Logodna", "Orasul"  si "Sfarsitul doctorului Knolge". Miercuri, in 7 noiembrie 2012 apare volumul doi al povestirilor.
*
Ceva formidabil din Danilo Kis "Enciclopedia mortilor", la D. Alzner, link : AICI