"Praf minune" - Diana Alzner - primul comentariu

Pare imposibil sa faci un scurt comentariu, cum este potrivit pentru o postare pe blog, la oricare dintre povestirile superdense ale Dianei Alzner, cu greutate de microroman, iar ceea ce fac, este doar sa trasez una dintre cele trei tangente pe care mi le-am propus, la povestirea "Praf minune" publicata online la SRSF&F in 30 iunie 2009.

*

O tanara cercetatoare in lingvistica si-a incheiat teza de doctorat, iar ceea ce urmeaza, adica sustinerea  tezei si protocolul, este nimic fata de munca deja facuta. A inchis calculatorul la doua si jumatate din noapte, aceasta a fost viata ei in ultima vreme, cu munca epuizanta pentru realizarea tezei. Acum, nici fereastra larg deschisa , ca sa intre aerul curat, nici cafeaua, ciocolata sau acordurile "Diminetii" de Grieg nu sunt suficiente pentru a o elibera de durerea de cap, pentru asta, este nevoie de un drum la farmacie, dupa praf minune.

*

Tanara priveste, fermecata, catre hartile desenate de soare pe parchetul recent lustruit ... A intrat de curand, ca unica mostenitoare, in posesia casei bunicilor Tratner , de pe strada Lucian Blaga, fosta Banul Mihalache, din Alba Iulia, orasul natal. A mostenit, odata cu casa, o multime de amintiri, dar si  jurnalul-mamut al bunicului, cu relatari incredibile despre ucenicia sa la spiterul Goldmann, care insa, l-a inititat, nu numai in arta sa, ci si in alchimie ... Filele jurnalului sunt acum ingalbenite si sfaramicioase, iar bunicul este mort demult. Ce este adevar si ce sa fie imaginatie in acest jurnal uimitor?

*

Spiterul Jacob Goldmann este descoperitorul prafului minune. Pentru el alchimia nu este doar lucrarea in vederea obtinerii aurului prin trasmutarea metalelor, sau descoperirea pietrei filosofale, ci trasformarea tuturor oamenilor, prin lucrarera initiatilor, astfel ca fiecare faptura sa devina asemenea aurului. Praful minune, cu efecte impotriva durerii, contine si ingrediente stravechi, din pietre cazute din cer, sau provenite din lumea atantilor, care provoaca mutatii in constiinta celor ce il folosesc, dar tanarul ucenic Rudi Tratner intelege ca acest praf risca sa trasforme omul in marioneta, lipsindu-l de liberul arbitru. Atunci cand fosta sa iubita, Eliza, de care s-a despartit, la recomandarea maestrului, pentru a putea practica asceza in vederea purificarii sale, necesare primirii tainei initiatice, cumpara praful minune, pentru a-si trata niste dureri, Rudi se agita sa o impiedice sa-l ia, si in imbranceala, Goldmann cade peste balustrada , si moare. 

*

Exonerat de raspundere, Rudi reuseste sa schimbe reteta dupa care se obtine praful minune, inlocuind ingredientele periculoase. Astfel, praful ramane un simplu medicament impotriva durerii. Dar in curand, nepoata lui Tratner, lingvista, va afla ceva in farmacie despre reteta originala a prafului. Si va intelege  ca a mostenit nu numai casa bunicului Tratner si jurnalul sau, ci si o raspundere teribila : sa duca la bun sfarsit misiunea asumata de bunic, de inlaturare a retetei originale a prafului minune, care ar face un rau incomensurabil oamenilor ...

*

Diana a primit de la parinti in dar romanul "Intunecare" de Cezar Petrescu. Tatal sau i-a scris o dedicatie  : "Pentru Diana cand va fi mare!". In acest roman, mor tineri in razboi. Ce s-ar face ei daca, eliberati din moarte prin minune, s-ar duce acasa ? Ar constata ca locul lor in viata nu exista. Nono, bunica Dianei, a pictat un militar cazut sub glont, care se tine de coama calului, cazut si el, si priveste spre zare, transmitand cuiva un ultim gand. Am aflat despre aceasta intamplare reala, redata intr-un tablou pictat de Nono, cand i-am povestit Dianei ca nu m-as fi nascut daca logodnicul mamei nu murea in razboi, dar ca o iubesc atat de mult pe mama, incat as fi renuntat la nasterea mea, numai sa nu fi murit acel om. Asa ceva simte si nepoata lui Rudolf Tratner, citind din jurnalul bunicului despre o stire din gazeta  locala, pe data de 25 noiembrie 1924 , cum ca, domnisoara Eliza Muresan, s-a maritat cu domnul Gelu Nistor ...  Ea crede ca bunicul ei nu merita asta, chiar daca ea nu s-ar fi nascut, in imprejurarea in care Eliza devenea sotia lui ... 

*

Doar ca lumea ar fi fost cu totul diferita, fara interventia lui Rudi Tratner in masinatiunile lui Jacob Goldmann asupra materiei ...

*

Acum, cercetatoarea se gandeste la propria sa oboseala, dupa patru ani de truda la teza de doctorat. Ar trebui sa plece la mare, cu prietenii, poate cu prietenul. Tot mai prins in cercul sau stramt, prietenul acesta al ei ... Amandoi stiu ca relatia lor isi epuizeaza resursele, stagneaza si se stinge, iar  tanara, nici nu regreta.

*

Deocamdata,  trebuie sa mearga la farmacie, sa scape de durerea de cap cu praful minune. Este un praf pe care testamentul farmacistului Goldmann, il opreste de la comercializare in alte locuri : se poate cumpara doar la Alba. Ceea ce se vinde este insa  praful inofensiv, dupa scoaterea ingredientelor periculoase, realizata de Tratner, care a modificat reteta.

*

 Ce afla  nepoata lui Tratner, vorbind cu farmacista ? Ca  praful minune se va face, in curand, dupa  reteta autentica, caci  a fost descoperita la o banca in cutia de valori, reteta originala a lui Goldmann, inca nerevendicata ... 

*

De aici, poate inmuguri o alta poveste, despre felul in care va salva nepoata lui Rudi Tratner lumea de praful - minune.

Un pic din "Comoara alchimistilor" de Jaques Sadoul : " Alchimia este amintirea stiintei unei rase care s-a aflat pe suprafata pamantului inaintea potopului.( ...) La inceputul mileniului trei, cand suntem din nou in pragul unei catastrofe planetare, Opera alchimica redevine primordiala, fiind una din putinele posibilitati de salvare a omului., amenintat de civilizatia materialista, mecanica si atee. Ne indreptam catre o civilizatie robotica unde puterea va fi detinuta de computere gigante carora omul li se va supune. Calea alchimica ne ofera mijlocul de a ne ridica la starea de trezire, pentru ca oamenii sa nu devina marioonete ale evenimentelor exterioare,  pentru a ne elibera de constrangerile pamantesti si a ne prelunigi viata dincolo de limitele impuse de natura."