miercuri, 27 ianuarie 2010

Jules Verne sau gustul copilariei fericite






In cateva raduri, pe parcursul vietii, mi-am revizuit arhiva si continutul bibliotecii, renuntand la documente, lucruri si carti, pentru a face loc altora, noi.
Viziunea mea asupra existentei, mi-a atras atentia de timpuriu asupra importantei zilelor, incat chiar si azi, consider fiecare zi, ca pe o viata in sine, sau cel putin ca pe un roman.
Pentru a cinsti toate zilele vietii mele, mi-am facut ritualul de a le marca in arhiva personala cu cate un semn : un ziar, un bilet de tren, in zilele in care am calatorit, o masea, daca mi-am extras-o, o carte cumparata.
Obiectele-amintiri au devenit atat de numeroase, in timp, incat viata mea parea mai mult amintire si trecut, decat prezent si viitor.
Am trecut, atunci, la depopularea periodica a arhivelor, de obiectele-martor, desi continui sa cred ca locuinta mea este o nava astrala - doar vad noapte de noapte astrele perindandu-se pe la geamul meu - si o nava ce calatoreste in timp, incat fiecare marturie a trecutului are importanta covarsitoare.

Chiar daca vei elimina, in timp, obiectul, marturia lui va persista sub forma amintirii.
Am obiecte-martor din zilele de nastere ale copiilor mei, din zilele mortii parintilor si a unor oameni dragi, amintiri-obiect ale unor zile vesele sau triste.
*

Odata ce m-am crezut baiet mare, am lepadat din cartile copilariei.
Asa am facut si cu Jules Verne, pentru ca de curand sa-l indragesc din nou, si sa-mi refac colectia.
Nu voi cita decat un singur titlu :
"DOI ANI DE VACANTA".
Toata viata am tanjit dupa doi ani de vacanta dar am aflat ca as
a ceva nu exista.
*
Cu click pe imagine, pozele se maresc si cartile se vad bine.

* * *

luni, 25 ianuarie 2010

Topologia Universului - Ionel Purica




La dimensiuni de miliarde de ori mai mici decat cele pe care le putem investiga astazi, SPATIUL este un fel de spuma in care iau nastere forme specifice precum toruri,sfere, sfere cu manere si altele.
Astfel de forme geometrice, ireductibile una la alta, apar si dispar in continuumul spatiu-timp.

Wheeler sugereaza ca aceste excitatii ale spatiu-timpului sunt perceptibile sub forma de particule elementare si au proprietati dependente de locul asociat excitatiei respective.
Un model matematic al acestui fenomen a fost propus de Stephen Hawking in 1979, iar in 1985, A. Strominger a reusit sa justifice teoretic aceste idei.

O astfel de descriere a aparitiei particulelor elementare, deci a universului nostru, are o serie de implicatii.
Daca vidul este sursa de particule, este posibil sa existe mai multe stari de vid cu energii si potential de geneza de materie distincte.
Starea fundamentala a vidului este efectul perceptibil al existentei unei curburi a spatiu-timpului.

* * *

Personal cred ca existenta fluctuatiilor fenomenologice in starea fundamentala a vidului , ce se manifesta ca o aparitie de corpuri materiale din "nimic", este de fapt un trasfer transdimensional de informatie-energie-materie.
Adica, acestea provin din a patra dimensiune, dar sunt vreo 12 dimensiuni, daca nu mai multe.

* * *

duminică, 24 ianuarie 2010

O zi din dupa-amiaza lumii



Eram student cand am citit romanul "O zi din dupa-amiaza lumii" de scriitorul american de origine armeana William Saroyan, care ni-l face cunoscut pe acel personaj, care in timp, am devenit eu insumi, impacat cu amurgul vietii si lumina lui crepusculara, dar traind inca, fiecare zi din dupa-amiaza lumii, ca pe o viata in sine, sau mai frumos, ca pe un roman despre o noua viata in desfasurarea lumii.
Impacat cu gandul ca, insasi moartea va fi o implinire a destinului.
Nu pot sa spun cati oameni au citit acest roman la recomandarea mea, dar sigur, sunt peste douazeci.
Trei exemplare ale cartii, aparuta in 1978, in Editura Univers, colectia "Globus", le-am daruit, in timp, unor oameni dragi.
Redau, pentru aceasta postare, dintr-o zi speciala din dupa-amiaza vietii mele, inclinand
catre seara, motto-ul cartii, pe care, de altfel, il stiu pe de rost, si l-am recitat de nenumarate ori:

" Intr-o zi din dupa-amiaza lumii, mohoreala mortii se va cuibari in tine, si cand te vei ridica sa mergi, vei fi mohorat ca moartea, dar daca esti norocos asta te va face doar sa te simti mai bine si sa iubesti mai mult"

* * *

luni, 18 ianuarie 2010

Gordon Thomas - Armele secrete ale CIA


Aldin
Nu iau in discutie problema terorismului, care nu are nici o justificare.
Totusi, chiar daca este vorba despre oameni disperati sau nebuni, capabili sa isi sacrifice viata pentru a provoca distrugeri dusmanului, tot nu se justifica torturarea lor, cand sunt luati prizonieri.
Cu atat mai mult cu cat politica SUA este, ea insasi, generatoare de terorism.
Atat timp cat CIA tortureaza prizonierii, carora le este simulat inecul, pentru a li se anihila vointa, nu se poate vorbi despre civilizatie si drepturile omului.
Sunt ingrozit cand stiu pe ce lume traim.
Cartea "Armele secrete ale CIA. Tortura, manipulare, arme chimice" de Gordon Thomas, am luat-o doar azi, si voi reda, doar cate ceva din prezentarea pe care o face editura volumului.
Dar, auzind destule despre acest subiect, sunt tentat sa fac imediat o postare despre carte, pentru ca cei interesati sa o cumpere de la chioscurile de ziare, cu "Saptamana Financiara" cat mai curand.

In carte se vorbeste despre manipularea mintala si tortura. Vom afla informatii despre torturi si umilinte comise in inchisorile din Guantanamo si Abu Ghraib.
Sunt tentat sa ma intreb : sunt SUA state civilizate, democratice ?
Are populatia un cuvant de spus in privinta acestor barbarii comise in numele valorilor americane ?
Este tortura una dintre valorile americane?

* * *

vineri, 15 ianuarie 2010

Iubita lui Eminescu



Care ar fi fost destinul de scriitor al lui Eminescu daca ar fi avut parte de o iubire solara, plina de bucurie?
Trebuie neaparat ca artistul sa fie nefericit, pentru a-si mentine vie, flacara inspiratiei?
Nichita a avut o viata fericita, avand totodata, si o inspiratie pe masura fericirii.
Dar a murit si el de tanar.
Astazi este ziua de nastere a lui Eminescu, si, ma gandesc, inainte de toate, la iubita sa, Veronica Micle.
Caci ce este mai frumos si mai tainic in viata omului, decat iubirea ?
*
Chiar daca ar fi fost o femeie simpla, Balauca, cum o numea Henrieta, sora poetului, luand-o in deradere - Lovinescu, chiar a scris un roman despre poet, cu acest titlu - adica Veronica, tot ar fi ramas in memoria neamului.
Dar , iubita celui mai ales dintre romanii in viata , la vremea lui,
nu a fost, si nici nu putea sa fie o femeie de rand.
Iubirea intre un poet si o poeta, trebuie sa fie, in orice timp si anotimp, incarcata cu roade neobisnuite pentru oameni.
Nu a fost mare, Eminescu, in ierahia sociala a timpului sau, dar este cel mai mare roman, din perspectiva istoriei.
Se pare ca avem parte de o vreme fara mari romani, dar va amintesc cel putin numele lui Cartarescu, pentru a exprima o alta opinie.
Adevarul este, ca doar viitorul va stabili adevarata ierarhie, si timpul va developa cu clariate, cine a fost marele roman al timpului nostru.
Mie, Veronica lui Eugen Lovinescu, la care , un ofiteras descaleca in noapte, pentru a-si descarca desagii, in timp ce poetul priveste din umbra, suferind, nu-mi place.
Chiar de se va fi intamplat aidoma , nu cred ca Veronica nu a facut deosebire intre phalus si iubire.
Sau, poate ca n-am dreptate?



* * *

miercuri, 13 ianuarie 2010

Mi-e dor de Eminescu









Va prezint cateva dintre cartile de, si despre Eminescu din Biblioteca Babel, si daca va spun ca am mai multe decat pot prezenta acum in ilustratie, laud biblioteca si nu pe cel care a strans cartile laolalta.
Eram licean si visam sa studiez Filologia, cand Editura Junimea din Iasi a anuntat editarea a 50 de volume in Seria "Eminesciana".
Mi-am propus sa le citesc pe toate, si m-am tinut de promisiune, desi eram,
pe parcursul anilor in care au aparut,in focurile luptei pentru existenta.
Am cumparat toate aceste volume, si partea din carti pe care nu le-am pierdut imprumutandu-le unor amici neatenti cu returnarea lor, se mai afla in Babel, alaturi de multe alte carti despre marele poet, aparute la alte edituri.
Azi, pot doar sa va prezint aceste carti, si sa-i recomand lui Gaby din Nasaud, sa citeasca romanele "Mite" si "Balauca" de Eugen Lovinescu. Desigur, recomand si "Viata lui Mihai Eminescu" de Calinescu, care nici nu apare printre cartile din postarea mea, desi am trei editii ale cartii, si mai recomand si "Contributii documentarte la biografia lui Mihai Eminescu" de Augustin Z. N. Pop.
As mai popune, cel putin cartea "Ei l-au vazut pe Eminescu" de Cristina si Victor Craciun, aparuta in 1989 in Editura Dacia din Cluj-Napoca.
O ultima precizare : volumul cel mai mic din postare, cu coperta albastra-aurita, reprezinta editia princeps republicata in facsimil a volumului

POESII
de
MIHAIL EMINESCU

-
Editura Librariei
SOCECU & Comp. - Bucuresti
1884

Nu ma satur de Eminescu nicicand, si mai pot sa traiesc in Romania, doar pentru ca, el si Creanga, exista printre noi, cu spiritul intrupat in carti.
Altfel, as fi devenit demult, eschimos in Groenlada.

duminică, 10 ianuarie 2010

Dickens




Nu voiam sa-l deranjez pe motanul Sirtaki, care doarme pe pat, asa ca l-am pus pe Dickens pe podea, ca sa-l pozez pentru aceasta postare.
Prietena mea din Moldova va zice iarasi ca sunt expirat, transpirat, epuizat, golit de inspiratie, expectorat si inhumat, si ca, pentru a ma da mai mare decat sunt, as putea sa iau de pe Google, articole marete, cu care sa va rup, gura, incat sa nu fiu nevoit sa recurg la ciurucurile mele de postari pe blog.
Ce sa fac si eu, m-am saturat de anonimat si sper sa pacalesc si eu pe cineva, si sa o vad pe Tasha ca ma lauda, iar eu sa ma cred mare.
*
Cartile, copii si gradina, sunt tot ce am eu mai drag pe lume, si am pentru fiecare, blogul potrivit.
Aici este vorba despre carti.
Dickens imi place in totalitate, dar amintesc numai romanele "Marile sperante", "David Copperfield si " Poveste despre cele doua orase".
In ilustratie, se vede tot ce are Biblioteca Babel de acest autor.
Ceea ce doresc sa subliniez, este faptul ca se pot vedea in imagine, cele trei varste ale colectiei
"CLASICII LITERATURII UNIVERSALE" :
varsta straveche, cea intermediara si cea veche.
Colectia are si un format nou, pentru o a patra varsta, dar cu numele schimbat in :
"Clasicii literaturii moderne",
ceea ce-i ingusteaza aria de cuprindere.
Unde mai pui ca nu mai scoate carti, decat din an in Paste, si nici acelea nu apar in librarii.

* * *
DSCN6015


DSCN6016

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Thomas Hardy, adica imi place Realismul





Am citit Tess d'Urberville la 15 sau 16 ani, ambele volume din colectia BPT, intr-o singura zi, zi de vara pana seara.
Cei ce ma cunosc, stiu ca nu exagerez.
Am citit apoi cartea si in alt anotimp al vietii, mai pe indelete.
Dragoste, poezie si pitoresc, exotism,senzatia de "deja vecu", de parca cineva ar fi scris chiar despre mine.
*
Imi place realismul lui Hardy, dar Dickens si Thackeray, cu frescele lor intinse, cat e lumea de mare, cuprinzand viata intregii societati, ma
incanta.
In ciuda campului de vedere ingust, Hardy devine atractiv prin felul in care patrunde in tainitele cele mai ascunse ale sufletului femeii.
Femeile lui Hardy au framantari tulburatoare si o viata launtrica labirin
tica.
*
Toate femeile lumii au sufletul incarcat de complexitati, taine si visuri.
*
Dar mie imi place realismul magic.

Nu, nu sar direct pe Garcia Marquez, despre care spun, acum, ca are un limfom malign, ceea ce este o cronica a unei morti anuntate, ca sa parafrazez titlul unui roman al sau.
Nu ma leg nici de numele vreunui alt maestru al genului.
Mi-am ales un autor mai putin cunoscut pentru a ilustra realismul magic.
Este suedezul Goran Tunstrom( n. 1937), cu cate doua puncte deasupra literelor "O", din numele sau.
Cititi, de acest autor, "Oratoriul de Craciun", "Hotul" si mai ales romanul "Barbati celebri care au trecut prin Sunne", roman scris pe parcursul a zece ani.


In roman, un barbat de 50 de ani, care era si varsta mea la momentul lecturii, are parte, la aniversare, de o petrecere organizata de prieteni, pe o colina din spatele bisericii, si primeste drept cadou un telescop, ca sa priveasca luna.
Acest telescop, sau pur si simplu, magia existentei, genereaza coincidente acauzale semnificative : la petrecere, isi face aparitia un ... astronaut care a fost pe luna.
Astromautul este un american de origine suedeza.
Destinele protagonistilor romanului se intretes din incalceli de fire toarse de magie si hazard, incat ai senzatia ca te afli in marele realism magic latino-american, care a consacrat genul.
* * *

"Solaris" - Stanislaw Lem



Am citit romanul "Solaris " scris in 1961, de Stanislaw Lem, pentru prima data, cu ocazia publicarii, in sase fascicule, pe parcursul a 12 saptamani, in cea mai fascinanta revista de care am avut parte in viata, Colectia "Povestiri stiinifico-fantastice".
Eram eu prea mic ca sa pot intelege cartea de unul singur, dar romanul a produs un mare "boom!" in grupul nostru de prieteni, incat nici azi, la o a cincea lectura care ar urma, daca i-ar veni vremea, nu as mai gasi nimic absolut nou, caci am devorat si noutatile pe care le-a adus, ecranizarea americana a filmului( Steven Soderbergh - 2002), dupa cea a lui Andrej Tarkowski.
Lem este un evreu polonez, din aceeasi categorie intelectuala careia ii apartine si Kafka, evreu ceh, dar nici aceasta apropiere de autorul ceh, nici cea de britanicul Aldoux Huxley, nu pot spune nimic, caci Lem este de neasemuit, in splendoarea imaginatiei sale.
*
De fapt, nu numai pe planeta "Solaris" ci si pe Terra, amenintata cu aneantizarea de propria tehnologie, omul e pe cale sa se piarda intr-un univers incomprehensibil, care provoaca instrainarea de la conditia umana.
*
In roman, savantii pamanteni incearca sa stabileasca contactul cu planeta-fiinta "Solaris", pe care a descins o nava terestra cu echipaj uman.
Solaris este un ocean ganditor, cu inteligenta incomensurabila, care refuza contactul direct, dar le ofera pamantenilor franturi din capacitatile sale de interactionare.
Planeta, sondeaza mintile astronautilor, si le recreeaza, din materrie neutrinica, cate un personaj din cele care le populeaza constiinta.
*
La momentul lecturii in care, astronautul studiind la microscop, un tesut prelevat de la iubita sa , creata de "Solaris", constata ca nu se observa prezenta celulelor, nici a atomilor, ci incep sa apara doar elemente structurale la nivel de neutrini, am fost impresionat la maximum.
Nu aveam de unde sa stiu pe atunci, ca-mi voi petrece viata la microscop, analizand tesuturile, dar faptul ca
acest episod m-a impresionat, era un preludiu la viitoarea mea profesie.
*
"Solaris" sondeaza constiintele oamenilor si scoate din adancuri, fapturi umane care-i obsedeaza , intrupandu-le din materie stranie, incat sunt indestructibili.
Psihismul lor, reproduce fidel psihismul modelului extras din creierul uman.
Oamenii sunt sondati, dar "Solaris" , planeta acvatica si ganditoare - ramane insondabila.
*
Personajele generate de "Solaris", interactioneaza cu cei carora le sunt destinate, si scot la iveala slabiciunile lor psihologice.
Protagonistul romanului, Kris Kelvin, este distrus treptat de trairile pe care i le provoaca iubita sa, recreata de planeta, care s-a sinucis pe Terra.
Fiecare personaj are parte de faptura sa daruita de Solaris, si toti traiesc traume ingrozitoare, soldate cu ratarea misiunii de stabilire a contactului, si cu distrugera lor.
*
"Solaris" este o carte nemuritoare, diferita de film, care ofera trairi speciale cititorului, care se simte ispitit sa se intrebe:
"Imi construiesc eu viata asa cum este mai bine ?"
***