marți, 28 februarie 2012

"Calina Rosie ", de Vasili Suksin


Vasili Suksin, nascut in toiul verii lui 1929 ( ca sa vezi, tocmai in ziua de 25 iulie!) in regiunea Altai din Siberia, este cunoscut mai ales pentru filmul "Calina Rosie" - este titlul unui cantec. A trait numai cincizeci de ani. Am recitit duminica microromanul "Calina Rosie" la 16 ani de la prima lectura. Este un roman care vibreaza, petrecerea de trei sute de ruble de la oras a lui Egor. aduce aminte de cea a lui Dmitri Karamazov, iar moartea sa, o evoca pe cea a tanarului militar din "Intalnirea" de Elizar Maltev, dar asta nu face deloc ca romanul ce creeaza o atmosfera stranie, acaparand cititorul, sa nu fie profund original. De la Diana, care a amintit despre cartea "Vanator in taiga", am venit in Siberia. Am citit si eu o a patra carte de Jan Kozak, autorul evocat de Diana, pe care o aveam necitita din 1989 :
"Samurul negru, ursul cafeniu". La finele povestirii de circa 400 de pagini, familia de cercetatori cehi , cu fetita lor de 14 ani, se reintoarce la Praga, si Helena se desparte de tovarasul de peripetii Sasha. Este o despartire incarcata de durere. Iata momentul desparitirii:
- In clipa aceea Sasha avea ochii usor congestionati, parea la capatul puterilor.
- Nu, i-am raspuns ca din vis. Vino si aseaza-te. Peste doua zile nu voi mai fi aici ... Si pe urma ... niciodata ...
- Stiu ... Stiu prea bine "
*
Mi-e rau cand se vorbeste despre despartiri. Imi face rau si citatul acela din "Padurea norvegiana". Nu m-am despartit niciodata de nimeni, nici de cei ce au murit.
*
Citesc acum "Liubavinii" de Suksin. Volumul intai a aparut in 1975, si al doilea, postam in 1987, la 7 ani dupa moartea autorului. Urmeaza "Atamanul", tot de Suksin, asa ca raman, deocamdata, singur in Siberia, dar nu uit ca avem de gasit, impreuna, intrarea in cetatea subterana Luz, cetatea nemuririi, si voi fi acolo sa o cautam si sa o gasim ... Rabdare ...

marți, 21 februarie 2012

Ludvik Soucek - "Banuiala unei umbre"

Aldin

Cartea "Banuiala unei umbre" a aparut la Praga in 1974, si dupa un deceniu, a fost scoasa si la Editura Albatros, Bucuresti. Avand subtitlul "In cautarea civilizatiilor pierdute", tema arhidezbatuta in casa parinteasca, am cumparat-o in trei exemplare, unul pentru sora-mea Stela, care o are si in prezent si unul pentru fratele Petre, care in 2006 s-a stramutat in alta lume, iar in prezent, nu mai fiinteaza nici biblioteca pe care o indragea atat de mult.
*
Cartea vorbeste despre CONTACT. Contactul cu o alta lume. Cu o lume diferita din trecut sau din prezent. Pentru a stabili contactul, este necesar ca in momentul cheie sa te afli la locul potrivit. Granitele intre lumi nu sunt fixe, si uneori se intrepatrund. Uneori, suntem socati de privelistea neasteptata ce ni se arata, si reactionam neadecvat, descifram insuficient ceea ce ne este dat sa vedem. Traim intr-o realitate din care putem deduce CEALALTA REALITATE. Sunt indicii suficiente care ne pot deschide poarta intre lumi. Bateti si vi se va deschide!
*
Ditre capitolele cartii amintesc :
- Hirosime demult disparute
- Paznicii Insulei Pastelui
-La granitele ratiunii
-Forme de viata in Univers
*
In prezent, poti gasi astfel de carti cu zecile, in orice clipa. Dar in 1984 era un eveniment o asemenea carte. Imi amintesc si acum, cu placere momentul intalnirii cu cartea. Pornisem acasa de la spital, unde lucram ca tanar medic, si am gasit volumul la libraria din Centru Nou. In apropiere locuia si sora-mea, iar mama se mutase deja la ea. Am mers la mama. Ca prin minune, era si Stela acasa, nu numai mama. Vad si acum momentele intalnirii de-atunci, de parca ar fi fost ieri, si ma bucur de puterea fantastica a mintii de a pastra in amintire tot ce ne-a fost dat sa traim.

miercuri, 15 februarie 2012

"Marea cruda" de Nicholas Monsarrat


Este povestea de viata si de moarte, a navei de escorta " H.M.S. Compass Rose", si a celor 150 de mateloti care formau echipajul,
o parte din ei condamnati, asemenea navei.
Istoria incepe in noiembrie 1939, si alaturi de nava, marinari si razboi, marea cruda este personaj al naratiunii, personajul perfid, care nu are in codul de conduita iertarea.
*
Imi era tare draga seria"Delfin", am si in prezent zeci de volume din aceasta colectie de carti de aventuri din tinerete.
Am citit romanul "Marea cruda" in 1975, cu sufletul la gura. Dar nici nu stiam ca aceasta lectura imi va influenta decisiv viata , punandu-si amprenta asupra comportamentului meu in timp.
Marinarii de pe "Nava Majestatii Sale, Roza Vanturilor", stiau ca
un lucru este inevitabil : torpilarea navei.
Nu se punea intrebarea "DACA", ci "CAND".
Si atunci cand a venit momentul, cei de pe nava lovita, care se scufunda in ocean, erau constienti de iminenta sfarsitului.
*
Am ramas cu sentimentul matelotilor acestei nave de lupta :
constient ca torpila a fost lansata si se indreapta spre mine.
Asa mi-am trait viata. Si am fost lovit din plin , de mai multe ori.
*
Imi vine in minte personajul din filmul "Europa", in momentul prabusirii trenului intr-un rau.
Erau ultimele sale ganduri, in timp ce vagonul era inundat si pierise orice speranta de salvare.
Dar eroul isi contuinua relatarea , spunandu-si :
"Te afli intr-un tren in Europa. Acum, trenul se scufunda ..."

marți, 7 februarie 2012

Carti Dragi : ""Adam si Eva" de Jan Kozak



Eva era a doua sotie a lui Adam. El era pomicultor. Merele din livada aceea, merele pe care barbatul i le oferea Evei, "a rebours" fata de ceea ce cunoastem despre intamplarea din Gradina Raiului, mi-au ramas in amintire de parca as fi oferit si eu fructul femeii iubite.
In 1985, cand am inceput sa citesc romanul, nu ma deranja faptul ca era o livada a unei intreprinderi de stat, m-a deranjat doar in 1990, la reluarea lecturii, cand socialismul era deja spulberat de
turbulentele Istoriei .
Eram fermecat de acest cuplu, de felul in care se iubeau, chiar si supararile dintre ei erau pline de taina si fior.
*
Meandrele vietii au provocat un ocol de cinci ani intre momentul cand am inceput sa citesc romanul, si anul in care am incheiat lectura.
Intre inceputul si sfarsitul cartii, am asezat, in timp, mai mult de cinci sute de alte carti citite.
Caci in vara in care citeam romanul, avid sa ma impartasesc din taina inmiresmata a iubirii dintre Adam si Eva, care-i amintea , in ciuda "REALISMULUI SOCIALIST", chiar pe stramosii omenirii din Eden, am fost luat din rosturile vietii personale, si dus la o distanta de cateva sute de kilometri, pentru ratiunile existentei unui corp suprauman, Armata, incat la revenire, dupa o vara petrecuta aiurea, am uitat de Adam si Eva si am trecut sa citesc lucrarea "Despre razboi" de Claussewitz.
*
Iata ce spune Jan Kozak, autorul romanului, despre " Adam si Eva" :
"Credeti-ma, povestea despre Adam si Eva nu i s-a intamplat vestitului pomicultor Alois Konas din Rudnice. Acum, Adam sunt eu, dupa cum Eva sunt tot eu. Si daca totusi, vreunul dintre cititori se recunoaste in aceste personaje, ce sa fac?, va fi si el Adam, Eva, sau amandoi ... "

duminică, 5 februarie 2012

"Samurul negru, ursul cafeniu" - Carti de Jan Kozak in Babel



Jan Kozak era cehoslovac in 1976, cand am citit romanul "Mariana" la Editura "Eminescu" in Colectia "Romanul de dragoste". Iata ca acum tara aceea nu mai exista, nu mai este nici Havel, dramaturgul care a ajuns, dupa "Revolutia de catifea", presedinte al tarii, numai pentru ca a indraznit sa scrie, in perioada socialista, o piesa despre "cacanari", privindu-se, probabil in oglinda, sa nu piarda din vedere prototipul, dar sunt in loc, doua tari, Cehia si Slovacia, iar eu nu mai tin minte daca Jan Kozak, autorul despre care scriu, era ceh sau slovac, in dictionare am cautat dar nu am gasit, si a trecut multa apa pe Dunare de cand i-am citit cartile, ca sa-mi amintesc cumva din ele.
Ceea ce stiu, este faptul ca in 1976 nu ma deranja "realismul socialist" desi gustam din plin suprarealismul, si taranca Mariana Radvakova din romanul lui Kozak m-a femecat, caci a reusit sa-si invinga resemnarea, pentru a infrunta prejudecatile si rautatea lumii si pentru a-si asuma, cu demnitate, dragostea pentru omul dorit.
*
In 1983 eram inca flacau cand am citit "Vanator in taiga" de Kozak, despre care a postat ieri Diana Alzner, generand acest ecou pe "Babel", si reverberatia de pe "Carti Dragi", iar acum scotand din rafturi cartile de acest autor indragit, am gasit si volumul " Samurul negru, ursul cafeniu" aparut in 1989, si ramas necitit ( a venit Revolutia, care mi-a deturnat atentia de la placerile personale), asa ca postarea Dianei ma readuce in Siberia, caci aceasta carte dezvaluie splendoarea naturii clocotind de viata din taiga dar si peripetii incredibile ce reliefeaza aspecte de nebanuit ale vietii in zona indepartatului Baikal. Cine ar fi crezut ca voi citi in fantastica iarna satmareana, cu ninsori fabuloase, tocmai despre Siberia, si inca, la sugestia nerostita a Dianei?
*
In anul 1985, cand citeam romanul "Adam si Eva" de Jan Kozak, am fost concentrat la Armata, pentru a urma un curs de specializare medico-militara la Bucuresti. Nu am luat cartea cu mine in Capitala, am cumparat acolo o multime de carti si am citit din cartile cumparate. Mi-am petrecut vara aceea in Bucuresti, unde asfaltul de topea pe strazi, incat stiu acum ce este vara bucuresteana. Mi-a placut "Adam si Eva" dar fapt este ca am citit a doua jumatate a romanului doar in 1990, cand am dat peste ea in rafturile bibliotecii. Iar acum voi posta pe "Carti Dragi", reverberatia de ecou la Diana .

*


Eva era a doua sotie a lui Adam. El era pomicultor. Merele din livada aceea, merele pe care barbatul i le oferea Evei, "a rebours" fata de ceea ce cunoastem despre intamplarea din Gradina Raiului, mi-au ramas in amintire de parca as fi oferit si eu fructul femeii iubite.
In 1985, cand am inceput sa citesc romanul, nu ma deranja faptul ca era o livada a unei intreprinderi de stat, m-a deranjat doar in 1990, la reluarea lecturii, cand socialismul era deja spulberat de
turbulentele Istoriei .
Eram fermecat de acest cuplu, de felul in care se iubeau, chiar si supararile dintre ei erau pline de taina si fior.
*
Meandrele vietii au provocat un ocol de cinci ani intre momentul cand am inceput sa citesc romanul, si anul in care am incheiat lectura.
Intre inceputul si sfarsitul cartii, am asezat, in timp, mai mult de cinci sute de alte carti citite.
Caci in vara in care citeam romanul, avid sa ma impartasesc din taina inmiresmata a iubirii dintre Adam si Eva, care-i amintea , in ciuda "REALISMULUI SOCIALIST", chiar pe stramosii omenirii din Eden, am fost luat din rosturile vietii personale, si dus la o distanta de cateva sute de kilometri, pentru ratiunile existentei unui corp suprauman, Armata, incat la revenire, dupa o vara petrecuta aiurea, am uitat de Adam si Eva si am trecut sa citesc lucrarea "Despre razboi" de Claussewitz.
*
Iata ce spune Jan Kozak, autorul romanului, despre " Adam si Eva" :
"Credeti-ma, povestea despre Adam si Eva nu i s-a intamplat vestitului pomicultor Alois Konas din Rudnice. Acum, Adam sunt eu, dupa cum Eva sunt tot eu. Si daca totusi, vreunul dintre cititori se recunoaste in aceste personaje, ce sa fac?, va fi si el Adam, Eva, sau amandoi ... "