Liber arbitru - Diana Alzner

Diana Alzner o publicat povestirea "Liber arbitru" in 11 iulie 2010, este prima ei povestire publicata dupa ce ne-am cunoscut in virtual, in urma unui comentariu al scriitoarei pe blogul Biblioteca Babel, la o postare despre cartile lui Radu Tudoran. Veti zice ca prea ma bag la inaintare, asa ca trec la comentarea celei de-a cincisprezecea povestiri din cele treizeci publicate online de autoare. Nu vreau nici sa-i cant osanale, nici sa o desfiintez, un titlu precum "Liber arbitru", care orienteaza   catre religie si filosofie, este o alegere curajoasa pentru o povestire. Dar  eu nu ma atasez nici de ipoteza povestirii filosofice, nici de ideea de religie, pentru mine, "Liber arbitru" ridica o intrebare umana : ce as face daca as fi in situatia sotilor din povestire ?  Elvira este profesoara, sotul, Anton este specialist in IT, ei au un baietel , pe nume VICTOR, pe latineste, Victor inseamna "invingator", dar baiatul, este de fapt rapus de o tumora cerebrala, la varsta prescolara, dupa cateva luni de suferinte cumplite, care destabilizeaza familia : "Viata lor fusese terciuita, calcata in picioare de toanele sortii".

*

Autoarea descrie imaginea tulbure a posibilei destramari a cuplului, in urma tragediei pierderii fiului : Elvira, tot mai stearsa, mai trista, neglijenta si artagosa, Anton, tot mai mult ispitit sa bea cate un paharel, ca sa ajunga apoi la aventuri ocazionale, ea banuitoare si certareata, si amandoi impovarati de sentimentul culpabilitatii, vor ajunge sa nu se poata ierta unul pe altul, sa nu se mai suporte si poate chiar sa se desparta.

*

Aici, intervine fisura din realitate care face loc nestiutului in lumea desfasurata. Elvira primeste un telefon. I se cere doar sa spuna Da sau NU, nu-i este ingaduit sa puna intrebari sau sa sovaie.

 "Il vrei pe VICTOR inapoi in viata ?" 

Raspunsul instinctiv a fost "DA", si Victor, revenit la viata, in casa parintilor,  si-a reluat viata de parca nu ar fi fost mort vreme de un an. Doar cand il  iscodea tatal  despre amintirile din vremea-n care a lipsit, copilul izbucnea in plans.

*

Dupa aducerea acasa a lui Victor, scos dintr-o masina fumurie, din care, la deschiderea usii, razbateau lumini ciudate, o persoana venita cu copilul, le cere sa semneze un contract. Amandoi sotii semneaza, fara sa vada pe ce si-au pus iscalitura. Elvira vede in semnatar un domn "solid, rasat, imbracat in costum de firma" iar Anton, "o blonda imbracata in costum business, dar cu mii de draci jucandu-i sub piele". Ceva mai tarziu, dupa o intalnire aparent intamplatoare intre Anton si blonda, dupa dezastrul cu care s-a soldat contractul, tatal este intrebat de aceasta daca a si venit "scadenta" si  daca ar fi ispitit sa semneze pentru o prelungire. Atunci, intra in scena preotul care se indrepta spre usa bisericii unde avusese loc intalnirea, si dupa disparitia subita a femeii blonde, la aparitia preotului, acesta a marturisit ca ceea ce vazuse el, nu era decat DIAVOLUL. 

*

Victor este din nou bolnav, tumora i-a reaparut, si urmeaza iarasi chinul sau si suferinta familiei, pana la a doua moarte ...

*

Este cineva acolo care se joaca su suferinta noastra?  Imi amintesc de Romanul "Intunecare" de Cezar Petrescu. Un personaj afirma ca daca tinerii morti in razboi, ar reveni printr-o minune acasa, ar gasi locul lor  in viata ocupat. Mi-as dori sa revad in viata pe cineva din mortii mei ? Si inca cum ! Numai ca nu cu orice pret, iar situatia este cu totul inafara liberului nostru arbitru.

*

Ma gandesc la Persefona, Proserpina, la romani. Era fata Demetrei, facuta cu Zeus. Cand a rapit-o Hades, era adolescenta, tocmai culegea flori de camp. Hades a coborit-o in lumea mortilor, si i-a dat sa manance   seminte de rodie, care aveau puterea sa o lege de el pe vecie. Mama sa Demetra, l-a rugat pe Zeus sa o readuca la viata, dar cum Persefona gustase din mancarea mortilor, ea nu a putut sa-si redobandeasca viata in totalitate, si isi petrece iarna in lumea mortilor cu Hades, unde conduce umbrele celor morti pe pamant si  aduce la indeplinire blestemele omenesti, dar isi petrece celelalte anotimpuri la suprafata pamantului.

*

Intelepciunea populara limpezeste lucrurile 

 "Viii cu viii, mortii cu mortii". 

Imi amintesc de mortul din "Cimitirul animalelor"  De Stephen King, revenit la viata. Ciudata, credibila, infioratoare poveste ...

*

Acum, cateva randuri din cartea "DIAVOLUL" de Georges Minois :

" Credeti sau nu in diavol, oricum, nimeni nu stie nimic despre acesta, nu este mai demonstrabil decat Dumnezeu. Din ce in ce mai rau vazut in sanul religiilor, DIAVOLUL ESTE  FOARTE POPULAR IN LITERATURA, in stiintele umane si in ocultism. Moda IRATIONALULUI  ii confera o noua viata in grupurile sectare si in miscarile sataniste, tema are succes in psihologie si in frauda comercializata, iar in stiintele umane, succesul  se datoreaza valorii sale de mit explicativ, o notiune larga, care insa ii submineaza puternic aspectul personal".

DIANA ALZNER  -  LIBER ARBITRU - link : AICI