marți, 29 martie 2011

Narziss si Goldmund de Hermann Hesse



Iata carti de Hesse din Babel, si in alte editii decat cele deja postate. Am pozat romanul "Narziss si Goldmund", ca raspuns la preferinta scriitoarei D. Alzner pentru acest titlu, in loc de "Narcis si Gura-de-Aur".
Nu ma intreb de ce indragesti acest roman, caci banuiesc.
Narziss si Goldmund sunt doi tineri din scoala manastirii Maulbronn, care prrin traseul lor in viata, devin simboluri ale celor doua moduri diferite de abordare a existentei. Narziss alege calea ascezei, manastirea fiind un loc prielnic lui pentru meditare , pentru studiul stiintelor umaniste si pentru explorarea misterelor spiritului. Ceea ce cred ca admiri tu.Dar mie imi place si Goldmund, Diana, cu spiritul sa dionisiac, pentru ca sunt si eu un admirator al lui Goethe, ca si el, si sunt inclinat sa cred ca nu-mi lipseste, asemenea lui, nici o usoara atingere cu spiritul faustic.

Ecou la jocul cu margele de sticla



Iata cateva romane de Hermann Hesse : "Lupul de stepa", "Jocul cu margele de sticla", "Narcis si Gura-de-Aur", Siddhartha" ,
"Calatorie spre Soare-Rasare".
Pentru ca postarea este un ecou la "Jocul cu margele de sticla", ma gandesc la preocuparea lui Hesse de a raspunde, in scrierile sale, la intrebari privind telul suprem al omului in viata, la necesitatea atingerii desavarsirii spirituale si la felul in care trebuie sa-si aleaga omul drumul in lume.
Ma opresc la ceea ce spune Josef Knecht in "Jocul ..." :
"Cu cat cultura unui om este mai vasta, si cu cat are privilegii mai mai mari, cu atat mai mari trebuie sa fie sacrificiile pe care le face. Cel ce se sustrage de la obligatiile, sacrificiile si pericolele care il asteapta, aflandu-se in slujba poporului sau, este un las".
*
Asta am crezut si eu, timp de o viata de om.
Dar unde mai este poporul meu?

sâmbătă, 26 martie 2011

Profetiile omului-molie - John A. Keel



"Prin urmare, totul era adevarat. Aripile membranoase, coarnele scurte, coada ascutita ... Toate se aflau acolo. Cea mai teribila dintre legende prinsese viata, din meandrele trecutului necunoscut. Iar acum statea zambind, in deplinatatea maretiei sale de abanos, cu trupul sau impunator stralucind in razele soarelui ... "

miercuri, 23 martie 2011

luni, 21 martie 2011

Armonia lumii



Am urmat Medicina la Timisoara si de aceea, desi ardelean, ma simt UN PIC banatean, si aleg pentru postarea zilei, o carte scrisa de un banatean :
Gerard din Cenad.
Este "Armonia lumii". in care, invatatul Evului Mediu vorbeste despre evenimentele din jurul anului 1000, perioada in care a trait, presarand lucrarea cu citate din literatura antica, biblica si patristica, impreuna cu reflectii, asa cum am facut si eu, o viata de om, dar cu o mie de ani mai tarziu.

duminică, 20 martie 2011

Tarmul Syrtelor



Romanul "Tarmul Syrtelor" de Julien Gracq, nu era la locul sau formal, la colectia Romanul Secolului Douazeci, dar l-am gasit la locul sau firesc, la literatura franceza, langa alte carti ale autorului. Trei temeiuri am pentru alegerea romanului pentru postarea prezenta:
Faptul ca azi, Tarmul Syrtelor, adica Libia, este teatru de razboi, apoi nevoia de lega aceasta postare de cea anterioara, si infine, motivele launtrice, asupra carora voi scrie mai pe larg.
*
Pentru Julien Gracq, ca si pentru mine, lumea, evenimentele in desfasurare, si in ele si intre ele, OMUL, cu fragilitatea si sentimentele sale, nu sunt ceva la voia hazardului, nu reprezinta ceva intamplator, fara semnificatie, fara importanta, nu sunt inerte, indiferente, ci ele ATRAG LUAREA AMINTE ASUPRA A CEVA ce se afla dincolo de ele.
*
Sa fie PREDESTINAREA? Sau un contact spontan si misterios, cu obiecte si fiinte, care sunt purtatori de semnificatie pentru el, si deschizatori de drumuri inca neumblate?
*
Exista intalniri inaltatoare, dar sunt posibile si contacte demolatoare intre fiinte ... Nu demult, am redat, din amintiri pe care de risipire, discutia dintre Plesu si Liiceanu pe tema contactelor. Eu cred ca ambarcatiunea cu care ma deplasez prin golful Syrtelor mele, in timp, nu este Corabia Nebunilor. Si am incredintarea ca stabilesc cu semenii intru ratiune, contacte din categoria celor formatoare ...
*
Mai aleg aceasta carte, datorita faptului ca Gracq respinge ispita "psihologiei abisale", pentru ca prin contagiune, sa ajung sa o resping la randul meu, caci prea ma incearca aceasta ispita ...
*
Louis Poirier, nascut, precum tatal meu, Eugen, in anul 1910, isi va spune mai tarziu, ca scriitor, Julien Gracq. Daca voi decide sa public, imi voi spune, la randul meu, IVAN, dar nu Groznai ci VASARIN.
*
Daca Aldo, eroul din "Le Rivage des Syrtes", resimte chemarea marii, trebuie sa marturisesc despre mine, ca dupa o viata de sedentarism, am ajuns sa aud, chemarea departarilor. Si ii voi da curs. Chiar si la Paris am sa merg, veti vedea! Voi poposi pe la Moulin Rouge, impreuna cu Toulouse-Lautrec si D
ouanier Rousseau, cu zici, prietene Ninulescu?
*
Eroii lui Gracq asteapta cataclisme si rasturnari fabuloase de situatii.
Eu inca si mai mult.Dar cu gandul sa-i numar pe cei dragi intre supravietuitori!

Luna la Omaha



Noaptea perigeului Lunar dintre 19 si 20 martie 2011 a foat prima noapte de razboi a Occidentului impotriva dictaturii sangeroase a lui Gaddafi, in vederea impiedicarii dictatorului sa-si macelareasca supusii. Voiam sa marchez evenimentul postand ceva despre romanul "Furtuna la Tobruk" din colectia "Delfin", dar vad ca acesta nu se afla printre cele circa 50 de volume pastrate in Babel din indragita colectie a anilor de liceu si de facultate. Ma oprisem asupra ei, deoarece Tobruk se afla pe teritoriul Libiei, iar azi, ca si in Al Doilea Razboi Mondial, este furtuna la Tobruk, adica, aceeasi furtuna de foc.
*
Nu am trecut degeaba pe la cartile din "Delfin". Am ales cartea "Luna la Omaha" de Jean Amila, despre debarcarea in Normandia, tot o carte de razboi, tot o operatiune menita sa inlature un dictator dement care a dat foc lumii. Si, in plus, un titlu care imi permite sa aduc iarasi aminte de LUNA, dupa niste postari inspirate de halucinatia selenara ocazionata de perigeu, care mi-a adus mii de vizite pe blog. Este doar pentru bucuria sufletului meu, caci nu pun reclama pe blog, si nu voi pune niciodata, deoarece o detest.

sâmbătă, 19 martie 2011

Luna e o doamna cruda



Romanul The Moon is a Harsh Mistress ( Luna e o doamna cruda), scris de Robert A. Heinlein in 1965 pentru care a primit premiul Hugo in 1967 mi se pare potrivit pentru o postare pentru ziua de 19 martie 2011, cand Luna se afla la perigeu si oamenii se asteapta la evenimente iesite din comun, generate de aceasta situatie.
*
LUNA din viitorul imaginat de Heinlein este o colonie penitenciara, populata de un conglomerat de rase cu obiceiuri neobisnuite pentru pamanteni, induse de conditiile de viata speciale, care au generat modificari morfo-functionale importante in organismul uman supus neintrerupt gravitatiei reduse. Selenarii nu pot trai decat pe Luna, in vasta lor inchisoare nepazita, pe care, de altfel, nu o pot parasi, si datorita faptului ca nu dispun de nave spatiale.
*
Selenarii cultiva cereale in tuneluri sublunare. Sunt culturi hidroponice, care dau recolte bogate, ceea ce insa, datorita exploatarii intensive, secatuieste Luna de resurse, datorita lipsei de compensare a pierderilor. De granele in surplus, beneficiaza, la preturi de nimic, locuitorii Terrei.
Secatuirea resurselor pune in pericol viata selenarilor, care se revolta impotriva pamantenilor.
*
Revolta cunoaste intorsaturi palpitante, iar victoria selenarilor, uimitoare, se datoreaza intreventiei unui ... COMPUTER.
Este un computer neobisnuit, inzestrat cu elemente ale personalitatii umane, este un "zapacit' care da dovada de ... GENIU !
*
Lectura placuta!

Robert Heinlein - Patru premii Hugo, un premiu Nebula



Iata trei romane de Heinlein care au iesit din rafturi la prima strigare :
1) Infanteria stelara
2) Luna e o doamna cruda
3) Strain in tara straina
Cel putin inca un roman, mai am de el : "Stea dubla", citit, de asemenea.
*
Premiul Nebula, i-a fost acordat lui Robert Anson Heinlein, pentru intreaga activitate literara. Iar premiul Hugo, l-a luat, dupa cum urmeaza :
1) in 1956 pentru "Stea dubla"
2) In 1960 pentru "Infanteria stelara"
3) In 1962, pentru "Strain in tara straina"
4) In 1967 pentru "Luna e o doamna cruda".
*
De amorul artei, mai precizez ca Robert Heinlein s-a nascut in 1907, in Missouri.

miercuri, 16 martie 2011

10 grade pe scara Richter



Arthur Clarke si Mike McQuai vorbesc, in acest roman, de teoria unica despre prezicerea cutremurelor, ca si despre forta inspaimantatoare a pamantului ce se cutremura, se crapa si se prabusteste apocaliptic, laolalta cu tot ce a construit omul si impreuna cu increderea omului in tot ceea ce parea sa sa fie ceritudine si siguranta in viata sa : stabilitatea pamantului de sub picioarele sale.
*
Dupa cutremurul de 9 grade Richter de vineri 11 martie 2011, din Japonia, urmat de tsunami cu valuri de 10 metri inaltime si de sute de replici de pana la 6,4 grade, si de o alerta nucleara in desfasurare, acest roman redevine actual. Dar ii arde cuiva de lectura, acum, cand in 19 martie, luna aflata la perigeu poate precipita noi cutremure?

vineri, 11 martie 2011

Nicolae Steinhardt - "Jurnalul fericirii"



Iata cateva carti scrise de, si despre parintele Nicolae Steinhardt :
"Monologul polifonic", "Jurnalul fericirii"
, "Daruind vei dobandi", "Primejdia marturisirii".
*
Redau un fragment din "Jurnalul fericirii" :

Cernica, 1970
Parintele staret Roman : " Crestinismul e riscul absolut, iar viata de calugar e riscul dus la paroxism. Nu ti se ofera nici o certitudine. Nimic. Numai primejdii, numai riscuri. Nici certitudinea ca vei muri macar acolo la manastire. Ca vei rezista. Ca vei avea ce manca. Si nici, mai ales, ca ai facut bine calugarindu-te. Si nici - culmea - ca ai ales calea mantuirii. S-ar putea ca dupa atatea nevointe si mizerii sa nu te mantuiesti, sa arzi ca orice pacatos care s-a lafait in bucurii, belsuguri si confort si s-a hranit cu multe desfatari alese, ori spre deosebire de cutare om cuminte care si-a dus viata pe cat s-a priceput, fara a visa semeata desavarsire. Numai si numai incertitudini. Dai totul, nu primesti nimic. Si ramai absolut singur, si nici de tine nu poti fi sigur, mai putin ca de ceilalti. Vei putea rabda oare fara a protesta ?
Crestinismul, calugaria : iata saltul, iata cuptorul aprins ( in care sa te arunci ), iata podul care se surpa in urma ta ( ...) "

Ultima lume



Imparatul Octavian Augustus l-a exilat pe poetul Ovidiu la Pontul Euxin in anul 8 dupa Hristos, iar succesorul acestuia, Tiberiu, devenit imparat al Imperiului Roman in anul 14, nu l-a rechemat la Roma, si poetul a murit in exil, in anul 17 si a fost inmormantat la Tomis.
*
Cristoph Ransamayr a scris romanul despre ultima lume a lui Ovidiu, la 1980 de ani de la trimiterea poetului in exil. Ovidiu ii timitea din Pont, epistole, prietenului sau roman Cotta. La Roma se zvonea ca Ovidiu ar fi murit, si Cotta a plecat din Resedinta Lumii in Ultima Dintre Lumi - cea a exilului - pe urmele prietenului sau, poetul Ovidiu, pentru a recupera manuscrisul operei acestuia, "Metamorfoze". El a gasit pe tarmul sarmatic urme ale trecerii poetului, dar pe Ovidiu insusi nu l-a gasit, decat sub forma unui arbore batran si uscat, reprezentand ultima metamorfoza a poetului. Ce a gasit totusi Cotta ? A descoperit casa paraginita din munti a poetului, si pe servitoarul acestuia, Pitagora, a gasit semne misterioase ale metamorfozelor, in lucruri, figuri, imagini si intamplari miraculoase, care il absorbeau si pe el in lumea fantastica a trasformarilor, din Ultima Lume.

joi, 10 martie 2011

"Quo Vadis", in trei editii



*
Ex libris : " Actiunile umane se bazeaza pe imaginatie, credinta si incredere, nu pe observatie obiectiva. Chiar si stiinta, ale carei metode si teorii s-au dezvoltat in mod rational, este marcata de emotie si fantezie, si uneori, si de teama. A controla imaginatia umana inseama sansa de a modela destinul colectiv al umanitatii."
*
Prezenta sfantului Petru la Roma, pe timpul lui Nero, a marcat destinul omenirii , civilizatia occidentala in care traim fiind opera crestinarii Romei si apoi a Occidentului. Cu toata opozitia lui Nero.

*
Hernrik Sienkiewicz - "Quo Vadis"

luni, 7 martie 2011

Orasele invizibile - Italo Calvino

"Si eu mi-am inchipuit un model de oras din care le deduc pe toate celelalte, i-a raspuns Marco lui Kubilai-han. E un oras facut doar din exceptii, oprelisti, contradictii, incongruente si contrasensuri. Daca un astfel de oras e cat se poate de improbabil, scazand numarul de elemente anormale, cresc probabilitatile ca orasul sa existe intr-adevar. E de ajuns, prin urmare, sa sustrag exceptii modelului meu si, in orice ordine as proceda voi ajunge sa ma gasesc in fata unuia din orasele care exista, tot ca o exceptie. Dar nu-mi pot impinge operatia peste o anumita limita.As obtine orase prea verosimile ca sa fie adevarate."

Livada cu mierle - Dimitar Korujdiev

" S-a scris demult despre cruzimea copiilor care si-au aruncat parintii in case de batrani, dar pana acum nu a scris nimeni despre cruzimea batranilor a caror constiinta este stapanita numai de frica de moarte si a caror tiranie plina de capricii, distruge familii intregi. Despre cel care a rezistat inchizitiei parintelui sau rudei sale si ramane in viata, societatea spune ca si-a indeplinit o datorie morala. S-ar putea ca, in viata familiilor in care un despot batran, care zace cu anii la pat, incat chipul sau bun ajunge sa fie uitat cu totul, ura impotriva lui sa fie unanima, si de asemenea, speranta ca, oricum, vor fi candva salvati, desi, in acest caz, salvarea unora este, de fapt, moartea altuia. In astfel de imprejurari, viata s-a oprit intr-un punct ingrozitor, iar ingrijitorii, la randul lor se degradeaza treptat in cercul blestemat al plostelor cu rahat, al strigatelor, la fiecare cinci minute, la cele mai absurde cerinte, cu sentimentul lipsei de sens al eforturilor." ( ... )

"Am visat toata viata, sa fiu candva singur cu sotia mea, sa putem sa traim si sa vorbim liber, fara mama ei, care merge peste tot cu noi si trebuie sa asteptam sa doarma, ca sa putem schimba, chiar si la miezul noptii, cateva cuvinte. Si ce s-a intamplat ? Ea a murit, si eu am ramas sa traiesc cu mama ei ... Asta este o batjocura! "

"Una din ultimele mele seri in livada cu mierle este pe sfarsite. Ziua de toamna a fost insorita si linistita, s-a scurs pe neasteptate. A fost inca un cadou al zilelor care preced iarna. La sase si jumate este intuneric si frig, iar eu scriu acoperit cu o patura. Ma opresc cate odata, ca sa visez la primavara. Gandul meu sare peste iarna cu o agilitate de necrezut, ma vad cum scriu aici, intr-o zi de aprilie "

duminică, 6 martie 2011

Carti de Cristoph Ransmayr in limba romana



"Morbus Kitahara", parabola politica cu secvente ce amintesc de Kafka, roman al unei lumi care piere.
"Ultima lume", Pontul Euxin, locul unde a fost exilat Ovidiu, pe urmele caruia porneste prietenul sau roman Cotta, din prima lume, stralucitoarea Roma, pentru a recupera manuscrisul "metamorfozelor". Isi gaseste prietenul pe tarmul barbar, in ultima sa metamorfoza : un arbore gigantic, cu crengi uscate.

sâmbătă, 5 martie 2011

Fantastica intalnire din zori



Dupa anul doi de facultate mi-am lasat cartile in Timisoara, la o colega. Toamna cand le-am luat, lipsea "Fantastica intalnire din zori", si tot ce imi doresc este ca cel care a luat volumul sa nu fi fost ea, si sa-l fi citit macar.Oricum, daca lasam cartile le camin nu-mi ramanea nici una.
*
Am citit povestirile, intai dintr-o antologie mare de proza fantastica, a varului meu Paiu Ionel, care era arhitectul sef al judetului Cluj. Apoi a aparut acest volum in Editura Junimea, si nu pot sa nu citez cateva dintre povestirile, care mie, si fratelui meu, Petrica, arhitectul, ne-au placut in nestire :
"Fantastica intalnire din zori" de Athur Clarke; "Omul care putea sa faca minuni" de H.G. Wells ; "OMUL DE LA SEMNAL" de Charles Dickens ( m-a coplesit!) ; "Ceaiul verde" de Joseph Sheridan Le Fanu ; "Un pat teribil de ciudat" de Wilkie Collins.
*
Am vazut, in pozele din biblioteca ta, ca ai acest volum, Diana. Stii la ce ma gandesc? Ca ai putea sa dai si tu un nume bibliotecii tale : Florin are "Biblioteca Lumii Fluviului", eu, "Biblioteca Babel". Ar fi interesant ce nume ai alege ...
*
A mai trecut ceva apa pe Don pana am recuperat acest volum pierdut.De-atunci, nu l-am mai dat pe mana nimanui.
Face parte dintre cartile care nu pot iesi din Babel.

vineri, 4 martie 2011

PUNCT CONTRAPUNCT



" A fi un om complet, echilibrat, e o intreprindere dificila, dar singura care ne-a fost data. Nimeni nu-ti va cere altceva decat sa fii om. Nu un inger, nici un demon. Un om e o fiinta care merge cu gingasie pe o franghie bine intinsa, avand la un capat al balansoarului sau inteligenta, constiinta si tot ce tine de spirit, iar la celalat capat trupul si instinctul si tot ceea ce e inconstient, pamantean si misterios. In echilibru, ceea ce este diabolic de greu."

joi, 3 martie 2011

Dragostea zboara ca o pasare - romane de Henryk Sienkiewicz



Priviti o poza de grup cu romanele nobeliatului pentru literatura pe 1905, Henryk Sienkiewicz, din Biblioteca Babel. Am ales pentru postare cel mai delicat titltu dintre cele ale romanelor sale, dar cel mai mult mi-e placut romanul "Potopul" cu continuarea sa "Pan Wolodyjowski" si, desigur, "Ouo Vadis", despre persecutiile crestinilor in timpul lui Nero ( avem unul si in Romania, care se numeste Traian Besea Mondial, care in pluc ii persecuta si pe pagani ca pe crestini), roman pentru care a fost premiat romancierul polonez de Fundatia Nobel.
*
ZECE ROMANE DE SIENKIEWICZ :

1) Cavalerii teutoni - 2 vol.
2) Potopul - 3 vol.
3) Pan Wolodyjowski
4) Prin foc si sabie
5) Cavalerii Crucii - 2 vol.
6) QUO VADIS
7) Prin pustiu si jungla
8) Hania
9) Aniela
10) DRAGOSTEA ZBOARA CA O PASARE

* * * * * * * * * *

miercuri, 2 martie 2011

Aldous Huxley - Orb prin Gaza



Imi amintesc ca un coleg de facultate lauda in gura mare romanul "Orb prin Gaza", de Huxley,care oricum imi placuse si mie, si ma bucuram sa vad ca sunt si alti semeni din Medicina care mai acorda timp cititului. Nu-mi amintesc, momentan numele sau.Amitirea lui imi este insetosata asemenea unei fotografii sterse de timp. De fapt, ceea ce incerc eu aici este un ecou, asadar, ne aflam pe o felie de timp care poate fi numita prezent. Doar ca peste 5 minute, am un rendez - vous, desigur, nu cu Rama, dar la fel de mirific, asa ca ecoul va veni in timp, asadar, din viitor.
*
Desi Anthony Beavis, personajul din "Orb prin Gaza", zice ca-l detesta pe Proust, se afla si el, purtat de Huxley, "in cautarea timpului pierdut". La Proust, fluxul memoriei,
cu meandrele sale, despre care relateaza pe "Carti Dragi" scriitoarea Diana Alzner, intr-o postare de neuitat de vara trecuta, asalteaza si evenimente infime, si cu ajutorul memoriei afective, asociaza fapte disparate in timp, dandu-le o desfasurare mirifica in viata interioara. Fluxul neintrerupt al cuvintelor, leaga imaginile din trecut si le da o viata in prezentul constiintei. Huxley, in schimb, sondeaza existenta la confluenta dintre retrospectiva si previziune, lasa ca faptele din trecut, ramase disparate in naratiune, sa fie reunite intr-un flux al imaginatiei cititorului, si considera ca fapte de viata, nu atat insiruirea intamplarilor, cat valorificare acestora de catre mecanismele memoriei.
*
Ma leg, ca de obicei, de niste idei :
"Vremea asterne in mod egal haloul ecourilor imprecise"
" Fotografiile devenisera tot atat de incetosate ca amintirile"
*
De ce cercetez cu atata indrajire, faptele trecutului? Pot sa ma stramut oare cu viata in timpul trecut? Pot sa-i readuc pe ai mei la viata? De ce nu ma multumesc cu ideea de cronovizor?
*
Mi-am amintit de numele colegului.Pe-atunci, era studentul Sicoe Dan din Muntii Apuseni, azi este doctorul Sicoe Dan, de unde oare?