sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Carti rasarite din "Intalnire pe campul cu maci" de Diana Alzner.




Am citit in toiul verii povestirea "Intalnire pe campul cu maci", de Diana Alzner, era in vremea cand terminasem consemnarea impresiilor personale despre 34 dintre povestirile autoarei, si cum, "Intalnire ..." urma sa apara in Almanahul Anticipatia -2014 , ceea ce, intre timp, s-a intamplat, nu se putea sa comentez in avans ceea ce atunci, mi se parea cea mai buna povestire a Dianei, intre timp, depasita de alta, aflata , in prezent, in prag de publicare intr-o antologie. In textul Dianei, sunt o serie de referiri indirecte, care nasc in mintea mea imaginea unor carti cunoscute, iata, din expresii precum : "trenul de noapte", "o insula care pluteste", "gradina bibliotecarului", "biblioteca", "ni s-a promis tinerete fara batranete daca acceptam sa ne virtualizam", ca si din pomenirea lui Tezeu si a Ariandei, cu firul ei, sau prin referirea la aparitii si disparitii misterioase, precum in cazul navei comerciale OCTAVIUS, sau ideea despre "marginirea Bekenstein" si despre  universurile paralele in expasiune sau la principiul holografic, m-au indemnat sa pozez si sa postez asemenea carti la acest omagiu adus Dianei. Dar cartile la care se refera prin aluzii clare, sunt romanul "Un veac de singuratate" de Gabriel Garcia Marquez, "Dormi" de Annelise Verbeke, "Pluta de piatra" de Jose Saramago, "Galapagos" de Kurt Vonnegut, "Preafericitii din insula dezolarii" de Herve Bazin, care a inspirat fundarea Insulei Tristan de Cunha, prima aparuta si scufundata , din Arhipelag, "Inventia lui Morel" de Casares, care a dat numele insulei de cursa lunga, dar tot cu destin fatal, "Visele sunt sacre" de Asimov, roman infatisat vederii datorita promisiunii fabuloase a titlului, si nu in ultimul rand, "Insula din ziua de ieri" de Umberto Eco. 
*

Un veac de singuratate - G.G. Marquez


"Cand se desteptara, cu soarele sus, ramasera stupefiati, fascinati. In fata lor, in peisajul frumos al ferigilor si palmierilor, ALBIT IN PULBEREA DE LUMINA TACUTA A DIMINETII, aparu un enorm galion spaniol. Acesta era usor inclinat spre tribord si de pe catargul intact atarnau ramasitele mizere ale panzelor, intre odgoane inflorite cu orhidee. Botul navei, acoperit cu o carapace uniforma de remore fosilizate si de muschi fin, era adanc infipt in solul stancos. TOTUL PAREA INSCRIS INTR-UN CERC IZOLAT DE RESTUL LUMII, un spatiu alcatuit din insingurare si uitare, ferit de prefacerile datorate vremii si ocolit de lumea paserilor. In interiorul navei, pe care membrii expeditiei il explorara cu infrigurare, nu exista altceva decat un tufis des de flori. ( ... )

Multi ani dupa aceea, colonelul Aureliano Buendia, traversa la randul sau regiunea, cand aceasta era deja strabatuta de o cursa postala regulata, si nu mai gasi alta urma a vasului, decat scheletul carbonizat intr-un camp de maci.''

*
Continuare : link AICI

marți, 26 noiembrie 2013

joi, 21 noiembrie 2013

Jocul cu moartea in padurea nebuna


Nu credeam ca Padurea Deliormanului va scoate o monstruozitate  precum traseistul Dragnea, individul acela cu un neg  pe obraz, care face azi descentralizarea si baronizarea unei tari muribunde, pentru a o transforma in feude de partid. Dar la ce sa te astepti de la padurea nebuna ? 
*
 Romanele lui Zaharia Stancu, traduse la scurt timp dupa aparitie in zeci de limbi, ce-i drept, mai ales limbi bolsevice - dar si limbi capitaliste, caci ceea ce infatiseaza acest autor, este, de multe ori cumplit, si atrage cititorii de pretutindeni -  au patruns, datorita succesului international, si in clasica serie Biblioteca Pentru Toti, care avea darul sa desavarseasca consacrarea oricarui scriitor, in vremea aceea. Tin minte cum a ajuns, in vara lui 1989, si sclifosita de Banana Blandiana, in BPT , cu un volum de poezele , de trei bucati la leu vechi, doar ca  mita spre a-i puna botnita motanului Arpagic, insa Herderul primit de jalnica matracuca, tocmai pentru a-l trage de coada pe cotosman, sa miorlaie ca un anticomunist, a fost mai consistent, incat oratania s-a zugravit strasnic ca dizidenta, ca si mamitica ei  si alti dinesti de trei surcele, care au facut bani si gusa, mai mult ca agenti de influenta decat sub forma de scribalai.
*
Dar, Z. Stancu, pe care azi nimeni nu-l citeste, insa multi il injura, a ajuns pe merit in BPT, devreme de tot, cu "Constandina ", in seria rosie , apoi cu "Descult",  iar in 1966 cu "Padurea nebuna", in 1968 cu "Jocul cu moartea" si prin 1972 si cu "Satra". Ceea ce vreau sa subliniez, este faptul ca, si versurile lui Stancu sunt mai digerabile decat cantecele comuniste ale Blandianei, si ca acesta nici nu-i nume, ci doar pseudonim, iar personajul, este fum si scrum.

*
Am citit in 1968 si "Padurea nebuna" si "Jocul cu moartea", chiar aceste exemplare din ilustratie  - impreuna cu tata -  eu, incepand cu "Jocul cu moartea" , el , cu "Padurea nebuna", era  in aprilie-mai 1968.
*
Am in prezent, 60 de ani, exact varsta la care tatal meu a incetat din viata, avea 58, cand a citit aceste carti, pe care, azi le privesc cu ochii parintelui meu. Acum, moartea se joaca cu mine in aceasta padure intunecata si nebuna, care este, ceea ce a mai ramas din tara mea, ce in 1968 parea luminoasa si cu un viitor in fata. 
*
Romanul "Jocul cu moartea" ne intoarce in anul 1917, cand  Darie, protagonistul aventurilor prin balcani, sosteste in Capitala, trimis de boierul  Arizan din Clocociov. Acesta a slugarit intr-un birt de mahala, apoi a intrat in tagma vanzatorilor stradali de ziare, care la vremea lecturii, imi apareau ca ceva exotic, iar azi, cand ma impiedic de ei, mi se par mizerabili, ceea ce nu ma impiedica sa-i compatimesc. In aceasta ipostaza de "ziarist" stradal, Darie este inhatat de politie, cu ocazia unei razii, si trimis la munca fortata in folosul armatei germane care ocupase tara. Alaturi de alte specimene ale pegrei bucurestene, Darie este imbarcat intr-un tren care transoprta ori rechizitionate de ocupanti , pentru trupele germane din balcani, mama lor de germani, mama lor de balcani !
*
Din momentul plecarii acestui tren, Darie trece printr-un lung sir de aventuri - ce emisiuni mai fac felurite babe chioambe pe la belevizor, sub deviza "trenul vietii !" - printre lumpenii adunati de pe strazile Bucurestilor,  calatoria fiind o neincetata baie de sange, sub neintrupta amenintare a mortii.  In Serbia , Darie este martorul unor asasinate oribile - cine ar fi crezut ca in aceasta tara crestina, occidentul dement va mai organiza bai de sange pentru dezmembrarea sa teritoriala, chiar si in ultimul deceniu al secolului XX ? -  la furturi, inaierari, injughieri, la incendierea garniturii de tren, si ranirea pasagerilor, la scena cumplita a ridicarii spanzuratorilor de la Semendria de catre ocupantii germani - cine va va ierta toate crimele, herr , porcilor? - si cate alte asemenea ? Insa Darie reuseste sa fuga din trenul mortii, stabate Macedonia sarbeasca, si Bulgaria, reusind sa revina in Bucuresti, insa dupa un alt sir de aventuri memorabile, iar pe final, Darie redevine "ziarist" stradal,  si il vedem cum striga pe strada Sarindar   -  unde, inhamat la brisca, se afla un falnic armasar -   inca din prima zi dupa reintoarcere,   titlul editiei speciale : prabusirea Guvernului Kerenski si venirea comunistilor lui Lenin : era 7 noiembrie 1917.

marți, 12 noiembrie 2013

"London Fields", titlu pastoral, roman bestial.



Odata, despre fundal : SIZIGIA, fenomen astronomic, care parea ca va provoca "levitarea" si fierberea apei oceanelor, distrugand ecosfera.  Acest fenemen urma sa se intample tocmai in ziua crimei. Apoi, escalada unui conflict politic, in imprejurarea in care sotia presedintelui Americii  facea pasi hotariti catre moarte, fragilizand puterea de decizie a omului care putea declansa un razboi ce risca sa puna capat nu numai civilizatiei, ci si spetei umane, cam in acealasi timp cu momentul sizigiei. Iar ginerele  presedintelui, era  unul dintre cei trei soricei, banuiti de Nicola, ca prezumptivi asasini,  ispititi si testati, intr-o desfasurare malefica, care te poate face  sa detesti nu numai femeia, dar si dragostea. Era era clarvazatoare, stia ca nu lumea, ci doar ea va pieri, obervase si alura asasinului, numai fata nu i-o vazuse, fiind ascunsa in umbra.
*
Despre romanul "London Fields" de Marin Amis :
" Este poveste unei crime, in pragul unei posibile apocalipse " ; "naratiunea vibreaza sub puterea campurilor de forta a unei energii intunecate si vorace"; "personajele romanului sunt sechestrate intr-un aliniament letal"; "este o carte de un umor intunecat, o lectura hipnotica".
*
Martin Amis, nascut in 1949, este fiul scriitorului Kingsley Amis, fiind considerat  drept cea mai influenta voce inovatoare a literaturii britanice".
*
Consideratii despre roman, pe scurt : "cinic si crud". 
*
Abordeaza teme de la sadomasochism si violenta gratuita, pana la amenintarea distrugerii ecosferei intr-un cataclism cosmic, si riscul unui razboi nuclear.
*
Nicola Six, protagonista, are darul previziunii, cunoaste data si felul cum va fi ucisa, dar nu stie sigur cine va fi autorul, avand de ales dintre trei  suspecti. Incerca sa-l identifice, urmand un joc intunecat cu moartea, realizand o orchestratie minutioasa a propriei distrugeri. Ii testeaza si ii atrage in  actiune pe cei trei suspecti, iar indiciile asupra asasinului se acumuleaza progresiv, cu detalii scabroase si superdense.
*
Cateva citate : "Adevarata moarte, ultimul lucru pentru ea, care exista deja in viitor, CRESTEA ACUM IN DIMENSIUNI iar Nicola ii iesea inainte sa o infrunte sau sa o intampine.  ( ...) Era stabilit, era scris. Dar criminalul nu era inca criminal, iar victima, fusese intotdeauna victima"
*
Toti trei suspectii pornisera in noaptea aceea sa o ucida, isi merita moartea din partea a doi dintre ei, dar a omorit-o al treilea, suferind el insusi de o maladie mortala.
*
Acum, doua citate vor marca trairile avute de victima si  de asasin, cu ocazia primei lor intalniri, cand criminalul nu era inca criminal, dar victima era deja victima :

" FIREA OMULUI II E DESTIN.  Iar Nicola stia care este destinul ei.  Se indrepta spre bar, isi arunca voalul cu amadoua mainile, ca o mireasa, arunca o privire celor din jur si intelese pe loc, cu durere, cu un soc  incarcat de sensuri, cu  intensa recunoastere ca IL GASISE PE EL, pe criminal. Ajunsa mai tarziu acasa, isi nota in Jurnal :  L-am gasit. Pe Portobello Road, intr-un bar cu numele de Crucea Neagra, l-am gasit " 
***
" Deci iata fata : pe Nicola. Ea ma va vindeca de boala de care sufar de douazeci de ani ; DEZAMAGIREA LENTA A NE-SCRISULUI.  Mi-a stat inima cand am vazut-o. O lovitura usoara, dinauntru. Imbracata in doliu, cu palarie si voal. Si-a ridicat voalul, si-a aratat fata. Oare ma vedea cu soarele coborit la spatele ei ?  Nu mi-am dat seama : dar NICOLA STIA.  Dupa o pulsatie rapida a timpului, s-a indepartat grabita, pe sub mainile frante ale copacilor."

Exclusivitate "MOSHUL SF" : Proze de Diana Alzner



PROZE de DIANA ALZNER  - Link  : AICI

duminică, 10 noiembrie 2013

James Herbert - "Sobolanii"


Am citit in august romanul "Sobolanul" de James Herbert, si, pe parcursul  lecturii, am avut nenumarate idei despre posibile postari pe blogul Babel, despre aceasta carte, incat speram sa o gasesc  plina de citate insemnate delicat, cu Rothring, pe margini de pagini, ceea ce insa nu se intampla. Dar nu am citit, ci am devorat cartea, asa cum isi devoreaza prada , in roman, sobolanii mutanti, uriasi, inspaimantatori, gata sa irumpa din nou in Londra, dupa exterminarea de  care au scapat nevatamati regele sobolanilor si sobolanca-mama. Este ceva ce se citeste cu sufletul la gura, dar apoi, se uita. Mi-a adus aminte de roman o stire recenta, despre aparitia , in Anglia, a unei populatii de sobolani mutanti, care nu sunt ucisi de otrava, insa mor otraviti cainii care ii ataca si ii musca, datorita otravii din carnea acestora. Romanul lui Herbert imi evoca si povestirea "Monstrii lui Prasad" de Konrad  R. Fialkowski, inginer si SF-ist polonez, nascut la Lublin in 29 dec. 1939, povestire aparuta in etapa, de-acum, mitica a colectiei PSF. In numarul 420 , a mai aparut o povestire a lui Fialkowski, "A cincea dimensiune", fapt ce ma duce cu gandul la o posibila continuare a povestirii Dianei Alzner, despre o invazie extraterestra, care va ajunge, sper, cunoscuta cititorilor in anul 2014. Mai am un gand, nu ma voi referi insa la "Omul cu sobolani" a lui Freud, ci la insasi Maria-Sa, "Sobolanul", de alt polonez stralucit, Andrzej Zaniewski, publicata la Editura Nemira, colectia BABEL, in 1995.  Este un roman-roman, in care personajul principal, Sobolanul, isi infatiseaza viata, peregrinarile si  patimile, cu nimic mai prejos decat cele ale unui om. Iata cum va recomand, dintr-un singur foc, trei autori fantastici, si un medic si mai fantastic, ma refer la Sigmund Freud.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

"Toba de tinichea" - Gunter Grass

L-am auzit pe doctorul Veres Florin vorbind cu o colega despre "Toba de tinichea", citisem romanul in 1997, cand a aparut  in limba romana, dupa decenii de la editia germana, si nu intelegeam aceasta intoarcere a sa in trecut, in zile in care se produce o adevarata revarsare a cornului abundentei de carti noi, asupra noastra, amintind de revarsarile Nilului din vremea construirii piramidelor, care lasau in urma mil fertil. "Vreau sa am si eu piticul meu magic", mi-a spus Florin, si mi-a prezentat noua editie a cartii lui Grass, la Editura Polirom, pe care, iata, o am si eu, pana la urma, desi tin mult si la editia de la Editura Univers.
*
Inca de prin aprilie voiam sa fac o postare despre acest roman, iar ceea ce urmeaza, va fi altceva decat ceea ce ar fi fost, daca nu ma lua trenul vietii in cursa de o primavara si o vara, in care m-a purtat intr-o lume mirifica, din care nu as fi vrut sa ies pentru nimic in lume, mai ales ca am poposit si pe un camp cu maci, undeva, departe de mare, langa scheletul unui galion spaniol, patruns, prin cine stie ce vraja, dincolo de gemandurile de dinspre uscat.
*
Venim acum la Oskar Matzerath, piticul suspectat de o crima pe care nu a comis-o, si internat intr-un ospiciu. Si nu pot sa nu-mi amintesc de psalmi : " Cu neputinta sa nu vina smintelile, dar vai aceluia prin care vin". De un lucru sunt sigur, ca lumea piticului, era una smintita, dar smintelile nu au venit prin el. Si, tot referitor la "Toba de tinichea", gasesc foarte potrivit un gand al lui Sabato, desi autorul se refera la cu totul altceva : " Adevarurile sunt bune in matematica, in chimie, in filosofie, insa in viata, sunt mai potrivite iluziile, inchipuirea, dorinta, speranta". Tii minte, Diana, unde si cand ai dat acest citat?
*
"Toba de tinichea" bate, adica vorbeste despre Danzing, intr-o desfasurare intinsa de-a lungul a trei decenii, incepand din 1920. Intalnim in roman o inlantuire de fapte si personaje angrenate in vartejul istoriei. Nu ma dau in vint dupa termenul "bildungsroman", dar, cum citesc in prezent "Educatie siberiana" de Nikolai Lilin, etichetat in acest mod, nu pot sa nu fac aceeasi afirmatie despre romanul  care ni-l face cunoscut pe Oskar, piticul magic.
*
Oskar a ramas pitic in urma unui accident  petrecut la varsta de 3 ani, el are o toba de tinichea cumparata de parinti, mereu alta, caci este un tobosar profetic, si bate la toba de o sparge, iar viata sa, aflata in rezonanta cu mitul, este incarcata de simboluri ce infatiseaza in lumina crepusculara involburarea istoriei. Naratorul este Oskar insusi, uneori,  isi prezinta  intamplarile vietii, alteori, ia cuvantul autorul,  vorbind la persoana a treia despre faptele lumii, iar capitolele marcheaza traseul in viata al piticului in vremea ascensiunii, apogeului si prabusirii nazismului, dar si momentele de rascruce din existenta personajului.
*
Grass nu ezita sa-si aseze piticul alaturi de Iisus, in scena din biserica, atunci cand Oskar se aseaza pe genunchii Fecioarei Maria, pe locul pruncului sfant, ii pune acesteia toba de gat si o
indeamna sa bata. La 30 de ani, piticul strange ucenici in jurul sau, amintind de Iisus. Este perioada in care asistam la ascensiunea nazismului, la histeria colectiva, la devastarea caselor evreilor, la deportarea lor in lagarele de concentrare. Suntem martorii bombardarii postei poloneze din Danzing, aparata eroic, pana la un sacrificiu, dealtfel inutil, de lucratorii polonezi.
*
In roman, apar obsesiv cimitirul si inmormantarile.
*
Chipul bunicii lui Oskar este de neuitat.
*
O intreaga lume este scoasa din scena, datorita razboiului, facand loc unor brute dezgustatoare. Ce sa ma spun, pe final, vin si rusii, brute noi, in locul celor recent venite, daca mai lipsea ceva. La venirea ciolovecilor, tatal lui Oskar, mica capetenie nazista, inghite insigna partidului, ca sa nu fie descoperit ca hitlerist, si are parte de o moarte grotesca.  Omul Negru, ca masca a mortii, il insoteste pe Oskar, inca din podul casei cu multi chiriasi , casa copilariei. Ca si la spargerea data de banda de copii a Bisericii "Inima lui Iisus", catre finalul cartii. Omul Negru este de fapt, nu atat o amenintare, cat o premonitie. Nu stiu de ce imi vine in minte un termen din mecanica cuantica : " generatori de torsiune". De ce ?

vineri, 8 noiembrie 2013

Educatie siberiana


Am avut, o cadere de tensiune de lunga durata, iata, nici macar evocand, ca terminologie, o defectiune de releu de curent, nu am reusit o indepartare asimptotica spre neant de un diagnostic medical - cert este faptul ca trupul, mintea, spiritul, speranta umana, toate mi s-au prabusit in groapa de potential inca de la sfarsitul verii, in ciuda unor realizari formidabile pentru Biblioteca Babel, de aceea am postat atat de putin, si mai ales poze, fara comentarii. Am compensat, parelnic, lipsa de vlaga si activitate, postand si redistribuind postari straine, pe feisbuci, adica la rascruce de vanturi, vanturi-vanturi, termenul popular pentru FLATULI - flatulenta fiind emisiunea de vanturi -  termen fiziologic , epifenomen al defecatiei. Si m-am indepartat si mai mult de drumul de intoarcere acasa. Mi s-au intamplat, insa, din punctul de vedere al cartilor, atat de multe lucruri demne de impartasit, incat incerc sa emit un semnal, fie el si din orizontul de actiune al unei stele negre, care devoreaza totul, incat nu stiu daca fotonul pe care-l emit va suferi caderea gravitationala, sau va reusi evadarea si reunirea cu spectrul unui  curcubeu. Este, insa, "ca un curcubeu", ceea ce hazardul a adus in viata bibliotecii.
*
 Iata, in urbea mea milenara, in care, din circa 15 librarii, au mai ramas doar 5, Editura Univers nu are puncte de desfacere de carte, asa ca am trait cu senzatia, ca aceasta editura a disparut, cum dispar atat de multe lucruri in lumea constrangerilor. Dealtfel, oferta imensa de carte mi-a epuizat mereu resursele ,  asa ca nu am facut explorari pentru a elucida, macar destinul colectiei "Romanul secolului XX" / "XXI", preferata de mine , o viata de om. Dar o colega ortoped a descoperit intr-un supermagazin  un roman de Ben Okri. Cunoscand autorul inca din 2007, cand am citit cu uimire cartea sa, " In Arcadia", m-am repezit sa cumpar volumul semnalat de colega : "Drumul infometat". Prima surpriza : acesta a aparut in "Romanul secolului XX". A doua surpriza, este o carte la o inaltime de neimaginat ,  voi scrie despre ea, cum am scris si despre "In Arcadia",  este ceva fascinant. Dar am mai descoperit si alt roman in colectie, "Busola lui Noe" de Anne Tyler, in care mi-am facut insemnari pentru postari, iar doctorul Veres Florin mi-a adus din Bucuresti o a treia carte in colectie, "Educatie siberiana" de Nikolai Lilin, transnistrian care scrie in limba italiana, si mi-a adus vestea ca , in Capitala, se afla, in rafturi, vreo 30 de volume ale colectiei, pe care le voi cumpara si citi in viitorul apropiat. In curand, va apare in "Romanul secolului XX", "Pravalia cu miracole" de Jorge Amado, care-mi aduce aminte de titlul singurului roman care-mi lipseste, din cele scrise de Dickens : "Magazinul de antichitati". Noua mea misiune automimpusa, aceea de a recupera cartile acestei colectii, pe care, disignul drastic schimbat al copertei nu mi-a instrainat-o, ma insulfeteste. Voi recupera tot ce am pierdut.