"Praf minune" - III - Diana Alzner - primul comentariu

Nu pot sa fac un comentariu unic, care se sa refere la "Praf minune" ca intreg, incat sa nu fie neglijata -  nici partea a treia, cea mai dinamica si cea mai incarcata de roade pentru unul dintre cei trei care o urmaresc cu atentie de profesionist si cu interes profund, legat de destin - al organizatiei, al omenirii, al omului - pe Claudia. Se gandesc oamenii ce inseamna Claudia ? Suetoniu afirma ca ginta Claudia este de origine sabina, si apare la romani numele apare si sub forma populara Clodius. In mod curent Claudius este apropiat de adjectivul "claudius" care inseamna SCHIOP,  dar valoarea primara este cea de NUME GENTILIC si nu de congnomen, si asa mai departe, ma rog dumnealorvoastre ... Te-am enervat, Diana ? Pai nu termina, tocmai azi noapte, Claudia teza de doctorat in lingvistica ?  Zisei sa pui ceva de la mini, sa fie, colea ...
*
"Cred ca adevarurile sunt bune in matematica, in chimie, in filosofie. Dar NU IN VIATA; in viata sunt mai importante ILUZIILE, inchipuirea, dorinta, speranta". Este un citat din Ernesto Sabato, postat de Diana in 7 mai 2013. Pentru ca profesorul Dinis Kostas, vorbeste despre destinul multimilor conduse de o elita intr-o directie de ei necunoscuta, si aminteste de scrierile lui Dostoievski, nu lipsesc nici eu aceasta incercare a mea de apropiere de povestirile Dianei Alzner, nici de o ilustratie reprezentand romanul "Crima si pedeapsa". Nu, nu ma intereseaza deloc multimile, ceea ce doresc eu sa subliniez este felul in care lumineaza flacara geniului lui Dostoievski strafundul constiintei umane ... Acum, unific cateva dintre concepte : iluzia, dorinta, speranta, strafundurile constiintei ... Toate acestea mi-au fost racsolite citind primele 17 povestiri din cele 32 ale Dianei Alzner, si de fiecare data cand am incercat sa-i dezvalui ca am mai reusit sa aflu ceva despre personaliatea ei, din lecturi, mi-a raspuns cu zambet subtire : "ai aflat ceva despre personajele mele ..." 
*
Nu ma grabesc, mai am de citit 15 povestiri, abia am trecut de "timpul de injumatatire" ... Mai este pana sa va astept, cu seile puse pe bidivii-ingeri, de la hergheliile de smarald, pentru cavalcada prin Elizeu ... Nu ma grabesc," inca-i amiaz' si  cald" ... desi un dor ma mana sa nu o slabesc cu lectura, sa nu ma confrunt, precum Aureliano, la sfarsitul celor o suta de ani ai cetatii miracolelor, cu nevoia sa intorc filele cartii adevarului, dincolo de clipa trairii, sa nu ma prinda dezastrul cu ea necitita ...