Credit restant - Diana Alzner

  In povestirea "Credit restant" a Dianei Alzner, constatam inca de la inceput, ca ne confruntam cu o lume anormala, este ceva mai rau decat "E'un mondo difficile", cum zice Tonino Carotone. Cerul este ca o pinza decolorata, uitata la uscat, de ani de zile nu a mai fost vazut cerul senin. Aflam ca nu mai exista animale salbatice, intre punctele de reper a doi fugari, aflam despre "livada parasita de langa abator",  apoi despre "cabana arsa". Ni se povesteste despre fugari  vanati de snifferi, cu ajutorul unor motoare de cautare, fugari care  pentru a se hrani, cauta intre gunoaie, la concurenta cu haitele de caini salbaticiti, riscand sa le devina victime. Ce se intampla in aceasta lume, de ce, intr-o zona restransa avem si cabana arsa, si livada parasita, si haite de caini salbaticiti ? Imi vine in minte romanul nobeliatului pentru literatura William Golding, "Imparatul mustelor", in care niste copii care zburau cu avionul spre o tabara de vacanta, au esuat pe o insula, pilotul a murit, si singuri, fara adulti intre ei, se intrebau ce s-a intamlplat, ce evenimente au produs acest accident, si ideea ca a avut loc o conflagratie s-a conturat inca inainte ca un mort purtat de o parasuta sa aterizeze pe insula. Ce au facut apoi copiii  aceia este alta poveste, poate vei imagina si tu o asemenea poveste postapocaliptica, Diana, poate ca o vom scrie-o impreuna.

*
Ceea ce mai stim despre lumea Dianei, este faptul ca puterea s-a concentrat in mainile bancilor, ca datornicii si chiar copiii acestora devin proprietatea bancii si sunt folositi fie pentru alimentarea bancilor de organe, fie pentru vinzare, in cazul copiilor care au sansa sa fie adoptati. Si ca, bancile nici nu se straduiesc sa-i opreasca pe datornicii, care, deveniti proprietatea lor, aleg sa fuga ; cu atat mai bine, caci se hranesc o vreme prin mijloace proprii, iar la momentul in care este nevoie de "piese de schimb" din corpul lor, pentru cumparatori compatibili, motoarele de cautare ii gasesc fara probleme. Asa s-a intamplat odata, cand Tibi si Tina, care iesiti din randul lumii datorita creditelor pe care nu le puteau achita, si fugiti pentru a-si cauta libertatea, au fost surprinsi de motoarele de cautare : snifferii l-au luat doar pe Dan, companionul lor - prelata acestuia le-a ramas celor doi - iar ei au fost ignorati, inca nu se ivisera cumparatori pentru viscerele lor.
*
Toamna a trecut si urmeaza o iarna grea, in care Tina si Tibi nu ar putea supravietui daca nu ar putea hiberna precum animalele. Tibi pregateste un culcus vegetal pentru amandoi, iar prelata ramasa de la Dan se dovedeste de folos.
*
Cum au ajuns, femeia si barbatul, in situatia disperata in care-i gasim?
*
 Tina fusese sotia lui Robert, aveau impreuna doi copii, un baiat  si o fetita, tatal a contractat un imprumut din care au cumparat un apartament, si avea si o asigurare in caz de moarte, din care se putea plati rata la imprumut. Soarta oarba a facut ca Robert sa moara de tanar, si femeia sa fie incapabila sa-si plateasca ratele la credit, caci societatea de asigurari a folosit rezultatele analizelor de sange impotriva intereselor clientului lor, considerand ca era drogat si accidentul in care si-a pierdut viata a fost din vina lui. Baiatul Tinei a fost infiat, fata a fost dusa cu ambulanta, iar zvonul public spunea ca cei dusi cu acest mijloc sunt luati pentru  organele lor. Uneori, banca nu se multumea cu atat, si de teama sa nu-i fie luat vreun organ, Tina a ales sa fuga, ramanand cu regretul de a-si fi abandonat copiii. Fiul lui Tibi, Sorin, a fost mai norocos caci Tibi, neputand sa-si mai achite ratele la banca, a divortat de Sonia, pentru ca familia sa sa nu devina proprietatea bancii, si a ramas la mama lui, care s-a recasatorit la scurt timp dupa fuga lui sa, catre libertate.
*
 Tina era mai batrana decat Tibi, el nu o vazuse niciodata in zilele cand era frumoasa, acum, ea avea circa patruzeci de ani,  era cu hainele flendurite, parul nespalat, "sleampata si dusa cu pluta", dar Tibi a inteles ca 
"DRAGOSTEA N-ARE A FACE NICI CU VARSTA, NICI CU FRUMUSETEA, NICI MACAR CU TICNEALA". Tina era blanda si tandra, si pentru aceasta merita sa fie iubita.
*
 Sa fi gresit Robert, imprumutand atat de multi bani, cu consecinte atat de dramatice din cauza creditului restant ? ", se intreba TINA . Cred ca tot Tinei ii apartine si aceasta reflectie :
" DACA SPUI CA IUBESTI PE CINEVA, SI NU POTI FACE NIMIC PENTRU OMUL ACELA - DRAGOSTEA TA NU E DRAGOSTE, CI MINCIUNA" Aici, este mai mult de reflectat, cred ca este un gand nedrept, nascut din disperare.
*
Care era speranta celor doi ? Sa treaca iarna, dupa care sa-si gaseasca salvarea dincolo de munti, asadar, mai exista sansa unui ultim taram, sansa unui refugiu.
*
Inca din zilele dinaintea falimentului, Tibi stia ca sunt destui oameni care folosid un  mediacament, HIBERNOL, isi petrec iarna precum animalele din vizuini, hibarnand, caci desi medicamentul este scump, tot este mai rentabil decat sa plateasca cheltuielile sporite  de intretinere pe timpul iernii. Ultima speranta a perechii de fugari, era sa se ascunda in culcusul lor, sa ia medicamentul si sa astepte primavara.
*
Imi amintesc de personajul lui Korujdiev din "Livada cu Mierle", este un alt om care astepta primavara, intr-un sezon oarecum mai bland decat cel din povestirea Dianei Alzner, "Credit restant". Iata :

"Una din ultimele mele seri in livada cu mierle este pe sfarsite. Ziua de toamna a fost insorita si linistita, s-a scurs pe neasteptate. A fost inca un cadou al zilelor care preced iarna. La sase si jumate este intuneric si frig, iar eu scriu acoperit cu o patura. Ma opresc cate odata, ca sa visez la primavara. Gandul meu sare peste iarna cu o agilitate de necrezut, ma vad cum scriu aici, intr-o zi de aprilie "
*
Este ultima seara a lui Tina si Tibi de dinaintea somnului lung : ea a reusit sa gaseasca niste ciuperci, in ciuda faptului ca toamna tarzie era deja geroasa, iar el, niste paine, la gunoaie, fiecare expunandu-se riscului. Aveau si ceai de maciese. Isi doreau sa nu fie prinsi chiar acum, cand hibernarea urma sa-i duca catre primavara si salvare, calatorind peste munti.
*
Tina se intreaba ce ar face Robert daca ar intalni-o pe Sonia in Uniune, ar parasi-o pentru fosta sotie? Cunosc acest tip de intrebari alunecoase, parca si Tibi le cunoaste, caci raspunde bine : nu faptul ca Sonia este casatorita cu altul AR FI IMPEDIMENTUL SA SE INTOARCA LA EA, ci adevarul ca o iubeste pe Tina.
*
Apoi cei doi isi imagineaza cum vor trece muntii la primavara, cand vor iesi din hibernare, si vor ajunge in Uniune, vor munci, vor pune ban peste ban, isi vor cumara o camera a lor - nici nu se poate spera mai mult - "in fiecare luna vom cumpara o carte si serile le vom petrece impreuna citind pe rand cu glas tare", "cand o sa citesti tu, o sa pun capul pe umarul tau, si o sa inchid ochii, dar n-o sa adorm", "asa citeau mama si tata, ti-am spus?".
*
Barbatul ii da femeii ultimele sfaturi, ii spune  ca sub un bolovan se afla ruxacul cu lucruri, iar Tina il asigura ca nu va merge fara el, nu va comite a doua oara eroarea facuta cand si-a lasat copiii luati de cei de la Banca. 
*
"ORICE AR FI, RAMANEM  IMPREUNA SI VOM AVEA ACEEASI SOARTA."
*
Ceea ce nu stie femeia, este faptul ca este o singura doza de Hibernol, care sa ajunga pana la primavara, si barbatul, avand doza insuficienta, se va trezi in toiul iernii, si are un singur pesmet pentru supravietuire.  Ca o va supraveghea pe Tina cate zile il vor tine puterile, dar nu-si face iluzii pentru sine.   Tot ce ii mai ramane, este sa viseze la serile in care ar fi citit impreuna, in camera lor.

Diana Alzner - "Credit restant" - AICI

Un mic citat din Kurt Vonnegur jr. , din "Fii binecuvantat, domnule Rosewatter" :

"Va las voua, camarazi ci cetateni, si mai ales nemuritorului Kilogore Trout aceasta misiune :
CUGETATI LA CAILE ABSURDE PRIN CARE CIRCULA BANII IN ZIUA DE AZI,
iar apoi,  nascociti cai mai bune."