Avanpremiera la "Microbuzul" de Diana Alzner

Scriitoarea Diana Alzner a publicat online povestirea "Microbuzul" in 4 aprilie 2011, mi-a marturisit ca ne cunosteam cand a scris-o, si-mi amintesc ca m-a numit de nenumarate ori "CITITORUL", si cunostea si romanul cu acelasi titlu al lui Bernhard Schlink. Sigur ca m-am simtit magulit, mi-a placut sa regasesc titluri de carti, nume de autori si de personaje, si mult mai multe lucruri decat naratiunea in sine, care insasi este electrizanta, in aceasta povestire, ca si in celelate apartinand autoarei. Iar ceea ce marturisesc acum, este bun de anecdota : in discutia lamuritoare cu Marius, care va avea ca rezultat chiar implinirea destinului acestui pesonaj care merita cunoscut, Ariela isi prezinta una dintre fete, printr-o delimitarea mai explicita decat prezentarea generala "sunt o ENTITATE". "Sunt un cercetator al raului", si stiindu-l ca CITITOR, asa cum ma stia si Diana , Ariela il ispiteste  sa spuna daca cunoaste aceasta fraza. Trecusera 15 ani de cand am citit "Despre eroi si morminte" de SABATO, si fraza sigur nu mi-o aminteam, ceea ce astepta Diana de la mine, era mai putin decat asteptarea Arielei din partea lui Marius. Dar si Ariela vine cu o completare pentru ajutarea memoriei. "Sunt un cercetator al raului", asa se recomanda Fernando Vidal - ii precizeaza ea lui Marius. 
*
La prima lectura, coplesit de numarul de idei, carti, si personaje citate de autoare, am lasat balta cercetarea pentru identificarea lui Fernando Vidal, el imi era ascuns printre cutele memoriei, dar nu se identifica  deloc, inclinam sa cred ca este un autor, era insa intre Feronando Pessoa si Gore Vidal, adica, niciunul dintre ei, si neganind "Cartea nelinistirii"  de Pessoa, care nu era la locul ei, am lasat cautarea nefinalizata. Scriitoarea nu m-a slabit insa, voia sa se convinga daca sunt sau nu Acela drept care ma "dau", si de asta data, mi s-a adresat direct,  printr-o  postare despre Fernando Vidal, si acolo, am muscat din plin, ea zicea ca este autor, eu, da, este autor - uneori, nu intelegi, in goana vietii, ca esti supus unui examen tocmai in circumstante relaxate - asa ca Diana a facut o bresa in carapacea mea de CITITOR, in care, iata, pusei niste firisoare de saciz, sa o astup cu ocazia acestui comentariu, cand chiar am citit foarte atent povestirea.
*
 Ariela isi contureaza gradual personalitatea, spunand despre sine  ca, unicul lucru pe care-l simte, este curiozitatea, si da, este intr-un fel etraterestru, dar ca se afla pe Pamant de foarte multa vreme, si anume, din momentul in care pe planeta a APARUT O BOALA CARE SE NUMESTE VIATA. De aici, pana la intrebarea finala "Cine esti tu ?", la care Ariela raspunde extragand la intamplare din pachetul de carti de TAROT,  MOARTEA, nu e cale lunga : stim deja cine vindeca boala numita viata. 
*
Mai este ceva de spus despre Ariela, de asta data, comentatorul in intoarce provocarea autoarei. Tot din SABATO este si ideea exprimata de Ariela cum ca, daca vrei sa vezi cu adevarat, trebuie sa orbesti, desi aici, apar reverberatii ample insclusiv in Scripturi, si  iata, Diana, "E NECESARA ORBIREA PENTRU FAPTE MARUNTE, SPRE A PUTEA SURPRINDE ESENTA", procedarati dumealorvoastre dupa reteta proprie?
*
 Are si Saramago un roman intitulat "Eseu despre orbire", care nu are legatura cu "Microbuzul" Dianei Alzner, dar romanul acestuia "Pluta de piatra" are legatura, caci in starea de interregn, in care, in preludiile acceptarii sacrificiului suprem , Marius, are acele trairi ciudate, despre care voi face o postare aparte, el se simte asemenea lui Pedro Orce, din "Pluta de piatra", plutind spre tarmuri necunoscute.
*
 Acum, nu fac decat sa enumar cartile de consultat, pentru a intelege pe deplin povestirea Dianei. "Crima si pedeapsa", de Dostoievski, unde avem visul lui Svidrigailov, din care este inspirat numele Arielei - fac un comentariu aparte asupra acestei parti, care m-a speriat de-a dreptul. Diana se mai refera, de dragul numelui lui Huxley, la nuvela acestuia "Banchetul  Tilloston". Iar la un anumit moment, Marius pluteste si prin ODISEEA, iata ca vine si HOMER la Diana - iar cu "orasele invizibile  ZOE, ZENOBIA, ZOBEIDE sau ZAIR, orasul trecului, si TECLA", scriitoarea m-a dat gata,  dar inca nu vorbiseram si despre LUZ, orasul in care moartea nu patrunde, asa ca Diana nu l-a amintit aici.
*
  Cat despre Josef Knecht, magister ludi, cine nu-l cunoaste, sa citeasca "Jocul cu margele de sticla" de Hesse - si el este amintit doar pentru a dezvalui care va fi sfasitul lui Marius : "Vei muri ca Josef Knecht, m-am gandit ca-ti va mangaia orgoliul de cititor". Nu putea lipsi la Diana Alzner nici "Bloomday", din moment ce descrie o zi ca cea traita de Marius in 16 iunie,  ramasa in istoria literaturii drept ziua celor sase sute de pagini despre Leopold Bloom, aici insa "Bloomsday" chiar rimeaza cu "Doomsday". Asa ca postez  si romanul Ulise de Joyce. "Profetiile omului molie" de John A. Keel, nu este amintita de autoare, dar o gasesc  potrivita pentru ilustarea povestirii, iar "Cronica unei morti anuntate" de G.G. Marquez, si" In cautarea timpului pierdut" de Proust sunt amintite in povestire, le postez pozele in  mod natural .
 *
Iata pozele cu "bibliografia" la "Microbuzul" de Diana Alzner :