Integrala Alzner - "Fotografii" - al doilea comentariu

Suntem dupa anul 2200, desigur, tot pe Terra. La circa o suta de ani dupa experimentul ce avea in vedere evidentierea bosonului Higgs, care apare intr-un camp ce umple uniform universul , dupa "marea explozie", fiind purtatorul de forta  ce explica mecanismul cosmic prin care particulele elementare dobandesc masa si determina  structura universului. Si, suntem, desigur, in fata unui nou experiment riscant, intr-un aceelerator de particule.

*

"Oamenii au palpat temeliile realitatii, fara sa stie ce consecinte va avea experimentul, fara sa prevada proprietatile stranii care vor decurge de aici", spune Lorena Calamara, citind gandurile Dianei Alzner.

*

Lorena Calamara, este fizician din echipa profesorului Gordon, care efectueaza un experiment intr-un accelerator de particule in vederea studierii aprofundate a caracteristicilor materiei si spatiului, pentru accesarea, "pliurilor" spatiului, a "gaurilor de vierme" si a "gaurilor negre", pentru ca omul sa poata "invinge" distantele cosmice.

*

Acum, Lorena se afla acasa cu sotul. Tocmai a gatit, iata, felul trei este o prajitura din albus de ou si nuca prajita si macinata, facuta dupa o reteta din vremea bunicii sotului ei, Codrin. Prajitura se numeste "Scrisoare de dragoste". Sotii vorbesc despre felul in care au trecut oamenii prin dezastrul provocat de experimentul de la Geneva, cand acceleratorul de particule a generat antimaterie, care a bulversat natura si societatea, ducand la modificari geologice si climatice, la razboi, la dezordine sociala si haos, la dictaturi alternative ale rosilor si verzilor, care tot prin teroare au "pacificat" societatea. Verzii sunt cei care se opun unor experimente riscante, ceilalti, isi doresc ca omenirea sa colonizeze spatiul cosmic.

*

Lorena  ii vorbeste sotului despre concluzia absurda, sau poate revolutionara, la care a ajuns prin cercetarile sale in fizica cuantica. Despre faptul ca in cautarea particulelor elementare, s-a constatat existenta unui prag de matrice  in care nu mai exista particule, doar o energie care configureaza bucle, din interactiunea carora se formeaza retele de spin, ce au pe margini unitati discrete de arie si volum  care genereaza un spatiu cuantic tridimensional si pe urma, continuumul spatio-temporal.

*

Fiecare spin al retelei de bucle "se aseamana cu o FOTOGRAFIE, o clipa inghetata a universului". Asadar, fundamentul universului este o energie, iar retelele de spin iesite din aceasta energie au potential de evolutie in retele infinite, inafara legilor cauzalitatii.  Apoi, asezand in teorie, notiunea "conurilor de lumina" a lui Einstein, este introdus si principiul cauzalitatii. Universul este o retea de spin, si in mecanica cuantica, aparitia unui lumi este o probabilitate, pana nu apare un observator extern, care sa o perceapa si, prin aceasta, sa o aduca in realitate.

*

"Cum poate sa existe universul fara sa fie vazut?" , intreaba Lorena. Apoi ii spune sotului sau : "Eu pot demonstra stiintific ca Dumnezeu exista, si Universul exista pentru ca este privit de Dumnezeu"

*

"Te rog sa ramai nemiscata, sa iau aparatul" ii spune Codrin sotiei, "TU, prajitura si masina de gatit, FORMATI O IMAGINE DEVASTATOARE !"

*

Un aparat foto pare un instrument de taiat timpul. El decupeaza din fluxul de imagini, o secventa pe care o imortalizeza. Sa fie o clipa salvata din curgerea timpului ?  "Timpul nu curge. Curgerea inseamna miscare. Relativ la ce sa se miste ? Exista un singur peisaj temporal, ca si cel spatial. Orice moment este asemenea prezentului", spune Lorena.

*

Acum, ceva despre alegerile noastre. Un agent al verzilor a furat aparatul Lorenei, care continea date fara de care experimentul  cu acceleratorul de particule nu putea avea loc. Codrin l-a omorat pe atacator. Daca nu-l omora, putea trai cu Lorena pana la adanci batranete.

 A facut atunci ceea ce Lorena astepta de la el :

 NU A DEZAMAGIT-O,

 dar ...

*

Lorena s-a alaturat echipei lui Gordon. Experimentul s-a soldat cu un dezastru. A fost ingitita o intreaga zona din jurul acceleratorului, si  cercul dezastrelor se inchide ...

*

"Lorena n-a disparut din memoria mea - spune sotul ei - a cazut printre degetele rasfirate ale acestei lumi, dar din sufletul meu, care e o alta lume, nimic n-o va smulge vreodata. Nici nu este nevoie sa mai privesc sutele de fotografii pe care i le-am facut, clipe salvate; ea traieste dincolo de ele. Mi-o amintesc asa cum era, stranie si dulce, cu parul ei greu, aramiu, cu ochii caprui si umezi. Si nu sunt trist , desi ar fi normal sa fiu.

  GANDUL CA AM FOST CU EA  ESTE SUFICIENT SA-MI AJUNGA TOATA VIATA.

*

Ma gandesc la fotografia lui Niepce. O vedeti in ilustratie. Ceea ce scrie Diana Alzner despre ea, ii da dimensiuni fantastice ...

*

Eu cred ca destinul omenirii este  fast. Chiar si aceasta poveste trista de iubire, plasata in straniul interludiu dintre doua catastrofe provocate de cercetatori in incercarea de a palpa adancimile abisale ale existentei, in folosul omului, ma face sa ma gandesc la fericirea care ne este data aici, pe pamant. Da, ma preocupa si destinul final al fiintei, imi place sa cred si ca biblioteca lumilor, care retine cu fideliate tot ce a fost, exista. Dar ceea ce este cu adevarat frumos, este tot  ce traim. Uneori nu indraznim sa traim. Aici se ascunde raul.

*

Discutand cu Diana despre Biblioteca Akasha , am avut intuitia sa alatur ideii de biblioteca infintita, conditia noastre efemerea :

"TOTUL ESTE VREMELNIC" ,

 am spus . 

Dar cat de inspirat ma contrazice Codrin, sotul Lorenei :

"GANDUL CA AM FOST CU EA ESTE SUFICIENT SA-MI AJUNGA TOATA VIATA"

*

Pana la urma, ce este o fotografie? Eu cred ca este o forma a amintirii ... forma cea mai fidela. Caci, altfel, "amintirea este facuta UN PIC din uitare", asa zice Borges. 

Fotografia este un leac impotriva uitarii.

*

Asculta-ma Lorena, oriunde ar fi sa te afli :

TOTUL CURGE !

* 

A spus acest lucru, cineva, odinioara, la Efes, consatand ca nu face baie de doua ori in acelasi riu, desi 
coboara mereu 
pe-acelasi vad.

 Totul curge !