joi, 16 mai 2013

"USA" - Diana Alzner




Nu stiu unde am citit despre un spatiu rupt de lume si pierdut in izolare si uitare, poate chiar in povestirile Dianei Alzner, poate nicaieri, si este doar un ecou la ceva , in mod cert scris de Diana, catre finalul povestirii "USA" :
  " Sunt locuri in lume unde timpul pare incremenit. Unul dintre ele este si Linia Hanului".
*
 Incep  sa dau glas cascadei de ganduri care ma asalteza acum, dupa a doua citire, pe parcursul a trei ani, a acestei povesti tulburatoare despre o iubire imposibila, pornind de la aceasta imagine a timpului incremenit la Linia Hanului.
.*
Rada,  copila din neamul rudarilor de pe malul Topologului, si tanarul  Florea, se plac, se iubesc in crangul de pe malul apei, unde se zice ca au fost vazute ielele jucand, si Rada,  temandu-se ca satul s-ar putea impotrivi iubirii dintre un roman si o rudareasa, ii povesteste lui Florea despre existenta unei USI, intre doua salcii, pe care i-a dezvaluit-o 'fermecatoarea" Licuricioaia, prin care ei  ar putea trece in alta lume, sa poata ramane uniti pe vecie.  Florea o asigura ca nu o paraseste nici daca se scoala iadul impotriva lor, caci nu poate lasa o asemenea iubire cum nu a fost talcuita nici in Cantarea Cantarilor ... 
Iata ca Rada purcede grea , dar Florea nu poate sa-si induplece parintii sa ia o rudareasa, si la vremea facerii pruncului , parintii il casatoresc cu alta, iar Rada, care nu l-a dat in vileag pe tatal pruncului, este alugata de ai sai si traieste cu copila sa, Florica, intr-o coliba, din mila lumii, pana intr-o zi in care dispare prin poarta dintre lumi, despre care avea stiinta, fara a cunoaste  precis  locul cu pricina. Jandarmul, crezand ca rudareasa a lasat copila de izbeliste, pentru a se capatui ca servitoare in Capitala, nu face nici o cercetare, iar rudarii, iau copila sa o creasca, de teama sa nu si-o prinda ca ucenica, "fermecatoarea" Licuricioaia, care incercase, mai demult, sa ia sufletul Radei, pentru necuratul, pentru a-i readuce, in schimb, un ied, ratacit prin poarta, in lumea de dincolo.
*
Nea Florea a fost batut de Dumnezeu pentru fapta sa : nevasta nu i-a putut darui fii care sa ramana in viata, cum i s-a intamplat in vremuri biblice, lui David, si nici psalmi nu a fost in stare sa-i cante Domnului, pentru a primi iertare, asemenea regelui David. Iar dupa doi ani, a ramas vaduv, si intreaga lui viata a stat din munca grea, pana la anii pensiei, la sonde si din singuratate. In anii de solitudine, i-a fost dat si lui sa afle locul portii dintre lumi.
*
A venit si vremea de maritis pentru Florica, pe care a luat-o tot un satean, nu un rudar al ei, si a avut cu Gheorghe prunc, pe Romica, dar  Gheorghe fiind om rau, care o batea, Florica si-a luat lumea-n cap, lasandu-l cu tot cu copil, sa-l cresca de unul singur. Nu a scapat nici Gheorghe de judecata Domnului, aflandu-si sfasitul inecat in Topolog. 
*
Este momentul in care nea Florea si-a desferecat gura,  spunand :
 "Adevar graieste la Ecleziast ca toate cele ascunse se vor descoperi"
  Si pentru a-i convinge pe asistentul social si pe politist ca este bunicul lui Romica, si de aceea l-a luat sa-l creasca dupa ce-a ramas singur, si-a dat la iveala taina si greseala tineretii.
*
Povestea de dragoste a Dianei ma face sa vad cu ochii mintii cum trece timpul prin oameni : 
Suntem intr-o comuna plina de praf si caini de pripas din inima Olteniei, ne aflam tocmai in centrul comunei. Aici, pe la patru dupa-masa, umbra brazilor din centru cade pe caminul cultural si pe biblioteca, apoi la cinci, catre cealalta fata a comunei, spre scoala, dispensar si carciuma. Cu un deceniu in urma, toate erau in functie. Acum, biblioteca si caminul cultural, nu.
*
 Aici, stand la o masa si band bere, le-a deslusit mos Florea lui Sorin, asistentul social, si lui Jean, politistul, taina iubirii din tinerete ... A povestit, amintind numele Ecleziastului, psalmii regelui David si Cantarea Cantarilor, a vorbit despre sufletele pereche ce, eliberate din mana lui Dumnezeu pe neumblate carari ale lumii, ararerori se intalnesc ... Le-a spus despre poarta dintre lumi, pe care a gasit-o  el insusi, si despre intentia de a trece dincolo, pentru a o regasi pe cea iubita.
*
Au trecut un deceniu : Jean, politistul este acum pensionar, sta singur la masa aceea, iar umbra brazilor se roteste dupa soare, ca intodeauna. Pe strada trece Romi, cu un cufar in mana, se intoarce acasa dupa terminarea stagiului militar. Batranul politai il opreste, ii spune povestea Radei si a lui Florea si ii da cheile de la casa. Apoi, ii povesteste cum a fost gasit toiagul lui nea Florea langa doua salcii batrane, pe malul Topologului ...
 Si adauga  :
 "TAINELE TREBUIE PRIMITE FARA SA LE DESLUSESTI"
*
Cati dintre muritori pot spune ca s-a facut pentru ei  o minune, cati  sunt in stare sa o primeasca , si sa nu sovaie in clipa in care se deschide poarta intre lumi ? 
Ce face acela care, sovaind odata, primeste o a doua sansa : trece dincolo, precum nea Florea, ori se  poticneste?
*
Ce  spunea Florea despre barbatul si femeia care se cauta pe cararile vietii ? 
 Ca sunt cuprinsi de un dor fara de satiu, si traiesc intr-o stare de asteptare fara de alean ...
 Ca putini afla mila din partea sortii, intalnindu-se in lume... 
"Si atunci, stau cu uimire, fata in fata si-si recunosc chipul in fantana din adancul celuilalt. Dragostea lor este unica in viata, adevarata dragoste"
*
As fi murit de fericire sa fi scris eu acest basm de iubire, Diana, bine ca l-ai scris tu, altfel as fi comis pacatul invidiei impotriva autorului. Ma bucur pentru tine.
*
   
Aceasta poveste incarcata de o trista vraja ma lasa fara replica. Nu gasesc carte potrivita, nu gasesc citat care sa intregeasca povestea. Dar fiind ardelean capos, pun acilea, hodoronc-tronc, doua carti , la voia hazardului ; " Basmul calatoriilor in timp" - sa ne amintim de "Tinerete fara batranete ..." -  si "Relatari despre lumea de dincolo" de Sven Loerzer si Monika Berger,  carte care nu are nimic in comun cu lumea in care-si traiesc dragostea Rada si  Florea, liberi de constrangerile lumii ...

*
DIANA ALZNER  - "USA" - link : AICI

6 comentarii:

  1. Este adevarata istoria usii dintre lumi, de aici de la Linia Hanului, Sandu, iar eu ma bucur nespus ca ai citit si ai aflat de ea.
    Cred ca povestea mea a calatorit doi ani, dar a reusit sa ajunga acasa.
    Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Linia Hanului, cu sau fara poarta, este pentru mine un loc magic, care ma indeamna sa aduc multumiri calui ce mi-a permis sa te cunosc, sa te citesc si sa dobandesc speranta ca vom scrie impreuna, Diana!

    RăspundețiȘtergere
  3. mà intrigà istoria asta a usii dintre lumi.........îti aduci aminte Diana cum am tresàrit când notarul a citit documentul si am auzit "locul numit: Linia Hanului" ......parcà eram intr-unul din romanele lui Barbu.......dar eu de fapt eram în romanele tale.......merci Diana!

    RăspundețiȘtergere
  4. Daniela, sunt multe povesti aici, in satul bunicilor mei, unele dintre ele mi-au vrajit copilaria. Unele personaje, locuri si fapte sunt reale. Mie imi place sa cred ca si usa dintre lumi este reala.

    RăspundețiȘtergere