"Pe scoarta solidificata" - Juan Jose Saer

Almanahul "ROMANIA LITERARA" - 1989, intitulat "Aventura cunoasterii", 

ne-a oferit deja, prin lectura  povestirii  

" Omnibuzul celest"

 de Forster, nu numai o bucurie  pentru toata casa, dar o si o amintire de neuitat din epoca de aur a blogurilor noastre. Alegerea povestirii "Pe scoarta solidificata" de Juan Jose Saer,  pentru lectura zilei, imi declanseaza a cascada de ganduri,

 sa spun ca ar fi "brainstorming " ? 

Totul este cuminte, doi tineri bacalaureati vor sa trimita un mesaj - mesaj, nicidecum o informatie - posteritatii. 

Un asemenea mesaj ar dezvalui ca in timpul nostru au existat oameni dispusi sa scrie mesaje, important nu este continutul, ci gestul in sine. Asadar, doi tineri au introdus in pamant, sub scoarta ce se va solidifica,

 O CAPSULA A TIMPULUI, 

care va marturisi viitorimii despre existenta lor. 

TOMATIS, care isi doreste sa devina scriitor, este cel care s-a gandit sa trimita acest mesaj, el este si cel care l-a scris, Barco doar il ajuta sa ingroape sticla cu mesajul sub pamant. 
*
Deocamdata Barco isi ajuta prietenul sa agate pe perete, in camera sa, o reproducere dupa un tablou de Van Gogh ,

Este " Lan de grau cu corbi".

 In acest moment,  tabloul imi apare ca un anteroefect al unei cauze din timpul fara de timp catre care este trimis mesajul , corbii acestia imi dau un sentiment de-ngrijorare si de teama.

*

 Vin la text :
 " Tomatis se gandi la sticla ingropata, ca si cum el ar fi fost ingropat si se intreba care va fi destinul mesajului. S-ar putea ca cei care-l vor gasi sa vorbeasca o alta limba,  sau aceeasi limba dar cu alt sens pentru cuvantul mesaj, ba mai rau, sa nu gaseasca nimeni mesajul deoarece rasa oamenilor sa se fi stins, si sticla sa ramana nestiuta in spatiul intunecat al gropii " 

Apoi, Tomatis  si-a intors gandul catre sine  si prietenul sau, Barco : 

Chiar daca oamenii vor descoperi si vor intelege mesajul, ei doi nu vor mai fi pe lume,  "asa cum nu vor mai fi nici tarmurile apei care stralucea, leganarile incete ale barcii la fiecare vaslitura, barul luminat de pe tarm, incadrat in intunecime, nici mirosul ploii proaspete ce intra in rafale prin fereastra, chiar in noaptea aceea".

*

 Diana, ai har cand iti pui ochii pe o povestire  pentru noi ...