Am revenit la Linia Hanului, la o casa dintre dealuri, nu pentru a-i deslusi misterele, ci pentru a ma impartasi din ele. "Mistere la Linia Hanului" pare un titlu comercial, este insa atractiv si totodata potrivit pentru seria de intamplari neobinuite, "developate" de scriitoarea Diana Alzner, care patrunde cu privirea dincolo de aparente, si ajunge, prin demersul sau artistic, dincolo de geamanduri, unde siguranta personala tine doar de propriile puteri si de noroc.
*
Personajul care deschide poarta catre mister este o tanara profesoara mutata la tara impreuna cu tatal sau, la casa batraneasca de pe tarina bunicilor. Dupa moarta tatalui, ea ramane singura in casa dintre dealuri, simtind ades privirile indiscrete ale celor care nutresc ganduri nascute din dorinte, ceea ce o determina sa evite mersul pe jos, cale de doi kilometri pana la scoala. Mersul cu masina ii da senzatia de siguranta care ii aduce linistea, caci intuieste ce se poate naste in adancul fiintei sale daca s-ar simti amenintata.
*
Stie ca nu va rezista singura, este un loc pustiu in care o faptura izolata nu-si poate pastra vreme indelungata echilibrul, dar se stie un om puternic, si asta o umple de mandrie. Mai este insa loc si de ingrijorare si de teama, caci prevazuse deja, in sufletul ei, ca dupa micile nelinisti, va urma si noaptea fatidica, a tuturor dezvaluirilor, si pentru ca o varianta cu apel pentru sprijin i-ar fi murdarit mainile, a inteles ca trebuie sa se lase in voia fortei care asteapta, in adancuri, sa-i sara-n ajutor ...
*
O privim pe tanara profesoara conducand spre casa FORDUL ce-i sporeste senzatia de siguranta. Coteste, trecand de casa acopertita cu tigle albastre, catre drepta, si o ia pe drumeagul de pe tarina proprie, ce opreste in curtea casei sale. Dar iata ca vede un lant care-i bareaza drumul, si lantul este legat de piciorul unui cal, iar la claxon, apare un satean obraznic, care nu numai ca nu se scuza, dar o ameninta cumplit :
*
Personajul care deschide poarta catre mister este o tanara profesoara mutata la tara impreuna cu tatal sau, la casa batraneasca de pe tarina bunicilor. Dupa moarta tatalui, ea ramane singura in casa dintre dealuri, simtind ades privirile indiscrete ale celor care nutresc ganduri nascute din dorinte, ceea ce o determina sa evite mersul pe jos, cale de doi kilometri pana la scoala. Mersul cu masina ii da senzatia de siguranta care ii aduce linistea, caci intuieste ce se poate naste in adancul fiintei sale daca s-ar simti amenintata.
*
Stie ca nu va rezista singura, este un loc pustiu in care o faptura izolata nu-si poate pastra vreme indelungata echilibrul, dar se stie un om puternic, si asta o umple de mandrie. Mai este insa loc si de ingrijorare si de teama, caci prevazuse deja, in sufletul ei, ca dupa micile nelinisti, va urma si noaptea fatidica, a tuturor dezvaluirilor, si pentru ca o varianta cu apel pentru sprijin i-ar fi murdarit mainile, a inteles ca trebuie sa se lase in voia fortei care asteapta, in adancuri, sa-i sara-n ajutor ...
*
O privim pe tanara profesoara conducand spre casa FORDUL ce-i sporeste senzatia de siguranta. Coteste, trecand de casa acopertita cu tigle albastre, catre drepta, si o ia pe drumeagul de pe tarina proprie, ce opreste in curtea casei sale. Dar iata ca vede un lant care-i bareaza drumul, si lantul este legat de piciorul unui cal, iar la claxon, apare un satean obraznic, care nu numai ca nu se scuza, dar o ameninta cumplit :
"cu doi pumni de pamant se astupa orice gura".
*
Seara, clopotarul bisericii trece pe uliti sunand din goarna, este un sunet grotesc, prin care satul este anuntat ca unul dintre ei a trecut in cele vesnice. Profesoara afla din vorbele purtate intre sateni, ca mortul este Finu Gheorghe, cel care a amenintat-o cu moartea. Iar a doua zi, cand da sa treaca cu masina pe drumeag, gaseste calea barata de cadavrul calului lui Gheorghe. Incepe sa inteleaga ce i se intampla, numai cand, pornita pe jos, datorita drumeagului blocat, este atacata de un caine, care insa, in loc sa muste o halca din pulpa ei, cade zvarcolindu-se la pamant ...
*
Acum, despre noaptea fatidica: ceea ce remarc, este talentul cu care reda Diana Alzner atmosfera vorace din noaptea de groaza. Sunt prins in atmosfera de suspans, care ma atrage in vartejul evenimentelor, de parca eu insumi as fi victima atacului:
*
Seara, clopotarul bisericii trece pe uliti sunand din goarna, este un sunet grotesc, prin care satul este anuntat ca unul dintre ei a trecut in cele vesnice. Profesoara afla din vorbele purtate intre sateni, ca mortul este Finu Gheorghe, cel care a amenintat-o cu moartea. Iar a doua zi, cand da sa treaca cu masina pe drumeag, gaseste calea barata de cadavrul calului lui Gheorghe. Incepe sa inteleaga ce i se intampla, numai cand, pornita pe jos, datorita drumeagului blocat, este atacata de un caine, care insa, in loc sa muste o halca din pulpa ei, cade zvarcolindu-se la pamant ...
*
Acum, despre noaptea fatidica: ceea ce remarc, este talentul cu care reda Diana Alzner atmosfera vorace din noaptea de groaza. Sunt prins in atmosfera de suspans, care ma atrage in vartejul evenimentelor, de parca eu insumi as fi victima atacului:
aud pasi in curte, sting luminile in casa, nu am semnal la telemobil, dar nici nu l-as folosi, caci ar fi o varianta care mi-ar murdari mainile, stau in usa dormitorului, inima imi bate sa-mi sparga pieptul, respiratia devine suieratoare, mi se pare ca scartaie broasca de la intrare, mi se zbat pleoapele, incepe sa ma doara capul, ma rog ca intrusul sa nu patrunda in casa, tremur, timpul pare ca s-a oprit in loc, sunt cuprins de transpiratii reci, strang in mana coada toporistii pe care am luat-o sa ma apar, ma sprijin de perete, ascult, aud cantatul in noapte al greierilor si un tipat de pasare de prada, in timp, intunericul noptii paleste, aerul din incapere devine cenusiu, afara, se porneste corul de pasari de padure, s-a luminat de ziua, poate ca nu a fost nimeni, poate am naluciri, si incep sa innebunesc, izbucnesc in plans, nu mai pot sa traiesc asa ....
*
Cand deschide usa, profesoara vede cum un corp de barbat, fara suflare, se pravaleste in casa ... Fuge afara, cheama politistul ... este o dimineata stralucitoare ...
*
Asta inseamna sa ai imunitate, cine nu si-ar dori-o?
Cu talentul, merge mai greu, pentru asta, este nevoie de exercitiu ...
*
Dupa-amiaza, pe banca din gradina, ea incearca sa-si exercite puterea omorand o musca : nu merge. Sau un porc ratacit pe tarina ei : nici asta nu-i reuseste. Isi imagineaza ca are nevoie de exercitiu, probabil ca puterea functioneaza altfel ...
*
Un inspector scolar abuziv care incearca sa o nedreptateasca, este scos din joc de o hemoragie nazala - epistaxis se numeste, acest tip de hemoragie, Diana - este eliminat din joc. O educatoare care o reclama pe profesoara, din dorinta de a-i ocupa postul, tipa la un elev, si-si rupe corzile vocale ; nu mai este apta pentru asemenea slujba.
*
"E destul de greu sa fiu inlocuita - spune personajul Dianei - Am talent."
*
Cand deschide usa, profesoara vede cum un corp de barbat, fara suflare, se pravaleste in casa ... Fuge afara, cheama politistul ... este o dimineata stralucitoare ...
*
Asta inseamna sa ai imunitate, cine nu si-ar dori-o?
Cu talentul, merge mai greu, pentru asta, este nevoie de exercitiu ...
*
Dupa-amiaza, pe banca din gradina, ea incearca sa-si exercite puterea omorand o musca : nu merge. Sau un porc ratacit pe tarina ei : nici asta nu-i reuseste. Isi imagineaza ca are nevoie de exercitiu, probabil ca puterea functioneaza altfel ...
*
Un inspector scolar abuziv care incearca sa o nedreptateasca, este scos din joc de o hemoragie nazala - epistaxis se numeste, acest tip de hemoragie, Diana - este eliminat din joc. O educatoare care o reclama pe profesoara, din dorinta de a-i ocupa postul, tipa la un elev, si-si rupe corzile vocale ; nu mai este apta pentru asemenea slujba.
*
"E destul de greu sa fiu inlocuita - spune personajul Dianei - Am talent."
*
Am citit o povestire de Karinthy Frigyes in CPSF, in copilarie : "Moartea hipnotica" . A fost o bucurie cand a aparut in "Fantastic Club" un intreg volum cu povestiri de acest autor, purtand acelasi titlu. In amintirea povestirii sale, postez aici o poza cu o alta carte a sa, tradusa in romana :
"Calatorie in jurul craniului meu".
Dau acestui titlu semnificatie de omagiu adus Dianei Alzner, pentru calatoriile sale prin misterele pe care le revarsa asupra noastra din imaginatia ei generoasa.
*
Iata alte doua carti, pe care aceasta povestire ma inspira sa vi le prezint :"Aveti capacitati paranormale?" si " Dezvoltarea capacitatilor parapsihologice". Iar la final, vin cu ceva din BRIAN INGLISH , despre vrajitorie, caci Linia Hanului este un loc fermecat, iar scriitoarea Diana Alzner ne-a infatisat, in povestirea "TALENT", o vrajitoare :
"In comunitatile tribale, doua categorii de persoane au predispozitie de a capta MANA, forta metapsihica, care le permite sa "vada" ce se intampla, sa "mute" obiecte prin puterea privirii, sau chiar ca provoace moartea la distanta : cel care face "farmece" si vrajitorul. Farmecele se fac prin tehnici magice, precum descantecele, pe care, teoretic, le poate face oricine, sau prin vrajitorie, unde puterea magica rezida in vrajitor, care si-o poate augmenta prin descantece. In era crestina, vrajitoria este considerata ca act satanic. Odata cu erodarea credintei in demoni vrajitoria a ajuns sa fie luata in derizoriu.
*
Eu cred ca profesoara din povestirea Dianei Alzner este o vrajitoare ad-hoc, care nu are legatura cu demonii.
Sunt unul dintre cei care cred si in magie si in
Misterele de la Linia Hanului,
Povestea asta s-a nascut din vesnica intrebare "ce-ar fi daca?" Sa stii ca uneori, in anumite situatii, ai putea ajunge sa-ti doresti un asemenea talent...
RăspundețiȘtergereSandu, sunt flatata ca ma pomenesti alaturi de acesti scriitori, este o indulgenta din partea ta, iti multumesc.
"Ce-ar fi daca?", ce-ar fi daca si altii ar incepe sa citeze alaturi de acestia si de altii "si mai si"? Dupa parerea mea, este ceva ce urmeaza sa ti se intample, Diana Alzner, spre bucuria citiorilor tai!
RăspundețiȘtergere