Hora ielelor, Pensiune II - Diana Alzner

Recitesc, la trei ani dupa prima lectura, "Hora ielelor, Pensiune II", de Diana Alzner, si fac precizarea ca am scris anume " iele" in loc de "Iele", datorita unei confuzii penibile facute in 2010, caci "I" mare este similar cu un "L" mic, si m-am facut de groaza in fata autoarei, dandu-ma drept cititor de clasa, dar ratand afirmarea inca de la recunoasterea titlului. Nu mai conteaza ce va fi crezut atunci Diana, din moment cu dupa trei ani continuam sa colaboram cu bucurie.

Ceea ce conteaza, este faptul ca textele scriitoarei imi plac tot mai mult, pe masura ce am avut sansa sa cunosc spiritul locului de taina pe care Diana il transfera  in virtual, prin aceste povestiri. Dar se apropie si momentul publicarii acestora pe suport de hartie, debutul este deja realizat prin publicarea povestirii "Infestat" in  "ZOMBII Cartea mortilor vii".

*

In povestirile anterioare ne-am confruntat cu misterul ferestrei de la baie, care se comporta ca un ochi al iadului, deschis catre casa de la marginea padurii, cu invazia de furnici ucigase si cu taina beciului angoasant al casei, ce pare sa fi avut legatura cu disparitia domnului Mandrea.  Beciul ingrozitor si furnicile revin in atentia cititoului si in aceasta povestire, care insa este dominata de iele, de hora mortii pe care o joaca acestea si de portalul catre alta lume, prin care ielele patrund printre noi, dar si de povestea comorii boerului Negoescu, ascunsa in mlastina  cand au navalit turcii pasei Pazvante in Valcea. Boierul a ascuns-o cu gand sa o salveze pana cand va trece urgia, iar comoara ascunsa ii ofera necuratului sansa sa faca victime in randul celor ce doresc sa se imbogateasca pe seama gasirii ei.

*

Pensiunea se pregateste de Noaptea de Sanziene, sarbatoare mare, de nasterea Botezatorului, dar si noapte in care se petrec lucruri satanice : deasupra locurilor cu comori ascunse joaca vapai ce atrag oamenii lacomi, iar cine cauta sa se imbogateasca, ii ia necuratu' sufletul.  Hanul Ielelor se afla tocmai in apropierea luncii care, in zilele noastre, se afla pe locul mlastinilor de odinioara, in care zace comoara.

*

 La pensiune sunt asteptati oaspetii din Capitala, se fac ultimele pregatiri,  se aprovizioneaza din belsug cu  de-ale gurii, este pregatit programul artistic cu lautari, cu plimbari su sareta prin padure, este pusa la cale si o seara de povesti pentru copiii oaspetilor. Dar pregatirile se fac in aceeasi atmosfera de neliniste, cu frictiuni intre Irina si fiica sotului, Miruna, cu naluciri ale mezinului Andrei, care il revede in beci pe copilul mic, balai, cu haine murdare si privire speriata, dar ceilalti nu il vad. Tot Andrei observa un domn batran, care a intrebat ceva despre ciuperci, in padure.

*
Coborita in beci cu lucrul,  Miruna are un sentiment apasator, pe care il descrie ca pe UN URLET INGHETAT. Nu putem sa nu ne amintim de angoasa resimtita de Iulian Mandrea, coborat in acelasi beci, pe vremea cand servea de ciupercarie.
* 

In ultimul moment, clientii dau un telefon si anunta ca au renuntat sa petreaca sarbatoarea de Sanziene la pensiune. Unde mai pui ca gazdele asezasera si momai in pomii din padure,  in chip de iele, si arsera si cercuri in iarba, pentru a sugera o hora a ielelor. Miruna salveaza insa situatia, invitandu-si fostii colegi de liceu, 27 de oaspeti buni platnici, unii copii de bani gata, altii, din randul hackerilor din Valcea, cu bani buni facuti din lucruri rele. Tinerii vin, unii cu masini, altii cu motociclete, pare o adevarata invazie barbara, iar gazdele  ii primesc la receptie, nu cu lautarii, cum se pregatisera, ci cu "NOVEMBER RAIN" si "Where the wild roses grow", bucurosi ca macar vor scapa de manelele cu care ar fi poluat ceilalti clienti pacea padurii.

*

Printre tineri, se remarca DARIUS, primul sosit, dornic de petrecere, Indira, mai mare cu un cap decat Lucian, prietenul ei, care seamana cu Leonardo di Caprio, Cristi, un lungan brunet si talamb, si  Vicentiu, simpatic, cu tricou verde, care este adevaratul hacker, care ii indruma pe ceilalti percepand taxa din partea lor, fara a face nimic cu mana lui, de teama pedepsei.

*

Nea Florea este tocmit sa le povesteasca tinerilor despre tainele locului, el le spune despre hora ielelor si despre comoara si mortii din randurile celor ce au incercat sa o gaseasca, despre unul Petre, care demult, in tinerete, ar fi dat de urma comorii, dar a fost blestemat si a mutit pe vecie, despre Culaie al popii care ar fi zburat cu imparatesele vazduhului, ramanand totusi viu, sau de Leana, surdo-muta, care a vazut poarta prin care trec ielele catre lumea noastra.

*

Miruna le propune tinerilor o incursiune prin padure, sa caute urmele ielelor, in timp ce ea ramane sa ajute la bucatarie. In padure, INDIRA vede ceva ce a speriat-o atat de tare, incat decide sa plece acasa pe loc, mai ales ca a fost napadita si de o multime de furnici uriase. Tinerii ii spun ca s-a asezat pe un musuroi, este explicatia cuminte, dar noi stim din celelalte povestiri ca in zona, este ceva necurat legat de furnici. Asta i s-a spus si lui Andrei cand a povestit ca a vazut un strain in padure : ca va fi fost vreun vizitator la Muzeul Balcescu, ratacit. Stim insa ca este un loc in care domnul Mandrea a disparut fara urma, si unde sunt disparitii misterioase, pot sa fie si aparitii misterioase.

*

Indrumati de Claudiu, Lucian si Indira pornesc spre oras, peste deal, catre Galtofani, si apoi, prin padure, spre Budesti , sat aflat la  doi kilometri de oras.

*

Prezint si trei carti aici, si un citat care este un fel de preludiu la partea a treia a povestirii. "Un cerc in iarba" de olandezul Oek de Jong, "Noaptea de sanziene" de Mircea Eliade si "Riul Jarama" de Rafael Sanchez Ferlosio, din care citez : " Cum statea culcata, vedea celalat mal, campul gol din spatele acestuia si rapele intunecate peste care noaptea crestea si avansa invadand pamantul, cucerind inaltimile tufa cu tufa, pana cand le invalui cu totul. Un intuneric cenusiu, sfios si felin care pandea sa apuce pamantul ca o lighioana. In aer plutea o tainica primejdie de gheare, de labe si de dinti ascutiti. Era O NOAPTE OLFACTIVA, VORACE SI SANGEROASA, ce umplea de groaza vizuinile materne lipsite de aparare."

Diana Alzner - Hora Ielelor, Pensiune II - Link : AICI