Asasinul orb, Jean politistul si berica neagra ...

In trista vara a anului 2011, Diana mi-a daruit romanul "Asasinul orb" de Margaret Atwood,  carte pe care o citesc tocmai acum, dupa doi ani, la vreme de bucurie. O pastrasem  ca pe o "rezerva de aur", pentru zile de restriste, dar nu mi-a dat prin minte sa-mi caut alinare citind-o, caci  tristetea stie sa se hraneasca din ea insasi si sa se transforme intr-o dihanie ingrozitore. Numai ca, dupa ce creste nebuneste, si ajunge la dimensiuni supraumane,  explodeaza si se duce pe pustii, iar seninul ia in stapanire locul eliberat de tenebre.

*

Am indragit nu numai Linia Hanului, citind povestirile Dianei Alzner, dar si cateva personaje pitoresti, despre care, am aflat cu placere, ca au ca sursa de inspiratie, oameni in carne si oase. Unul este nea Jean Politistul, si daca dorinta mea de a ajunge la Linia Hanului isi gaseste implinirea, il voi invita la barul lui Luci, de unde acesta a observat aparitia lui Romi, revenit din Armata cu cufarul in mana, si l-a poftit langa el, la bar, sa-i povesteasca despre taina portalului de trecere intre lumi.

*

" Nea Jeane, fa-te cu un avertisment pentru mine, caci iata, cantai Marsul Oltenilor in zona interzisa", ii voi zice. Si am sa adaug : "in schimb, te fac si eu cu o bere la Luci".

 Iar postasului Girlica ii voi duce o iaga cu tzuica ardeleneasca, dupa care, cumpar o oaie olteneasca si-l poftesc sa muscam impreuna din ea ... Cand va fi bine rumenita ...