Diana Alzner - "Ziua in care a disparut Mircea"

Sub cetatea de la Alba se intind tuneluri stravechi, unii cred ca sunt ramase de la daci sau romani, altii zic sa au fost sapate de calugarii franciscani, dar  sunt  si voci care le considera artifacte extraterestre. Tunelurile se intrepatrund cu beciurile catedralelor,  ca si cu cele ale unor locuinte si se zice ca s-ar intinde pana la crama cetatii, la Padurea Mamut, la Fantana Hotilor si hat, pana sub Tausor, lacul fara fund al urbei. Cert este ca o parte din intrari se afla langa terenul sportiv improvizat, unde tinerii orasului disputa partide de fotbal cu cei de la liceul militar. Aici s-a refugiat Mircea Jula, intr-o duminica, din calea insistentei bunicii sale de a-l hrani ca pe un prunc, cu cafea cu lapte, la ora cinci fix, cum facea de ani de zile in ciuda protestelor nepotului.

*

Tunelurile par sa aiba o viata proprie, misterioasa : aerul caldut ce iese din adanc, prin gurile lor, pare "respiratia unui animal adormit", si in anumite zone ale subteranului, se aud voci sau chiar vuiet de valuri, ce pot avea si explicatii prozaice : ecouri ale unor glasuri din incapari de suprafata, sau zgomotele apei ce se scurge prin magistrala canalizarii ... 

 Dar daca tunelurile duc spre lacul fara fund ?

*

Ceea ce m-a fermecat la prima lectura, au fost scenele din viata de familie . 

Stiam deja cine sunt Mihai si Daniel, iar eu si Petre eram asemenea lor : eu, mezinul, il serveam ca "scutier" pe fratele mai mare, in schimbul protectiei cuvenite din partea lui. Asa era si Daniel pentru Mihai.

 Iar bunicul, bunica, tatal si mama lui Mihai, aveau in vedere mai ales nevoile sale,  caci fiind indragostit de Zoe, frumusetea liceului,  era firesc sa-l sprijine cu bani, pentru cofetarie, cum la fel de firesc era ca Mihai sa-si ajute bunicul la udatul gradinii ...

*

In familia Jula, lucrurile stau insa diferit. Bunica hiperposesiva, isi terorizeaza nepotul, cu ideea fixa de a-l indopa cu cafea cu lapte pentru intarirea oaselor, zilnic la ora cinci. O picatura doar, umple paharul, tocmai inaintea inceperii meciului intre tinerii de la liceul orasului si "militauri". Mircea se refugiaza in catacombe, meciul se joaca fara el, rezerva sa are norocul sa inscrie si nimeni nu-l mai cauta pe Mircea pentru a-l aduce in joc.

*

Inainte de partida, la aparitia iubitei sale, Zoe, Mihai are o traire memorabila  : "Mi s-a uscat gatul,  mi s-a parut ca ne miscam plutind ca prin apa, turnul palatului Gizela unduia,  iar cadranul ceasului din varf se lichefiase scurgandu-se pe zid,  ca intr-o poza pe care o vazusem intr-un almanah"

*

Ceea ce cred ca a vazut Mihai in almanah, este tabloul "Nasterea dorintelor lichide" de Dali, pe care l-am vazut si eu intr-un almanah al vremii. Redau pentru acest comentariu un ceas, tot din DALI, un ceas care curge, pentru a initia un dialog intre aceasta imagine surprinsa de Diana, si pictura maestrului.

*

Suntem la momentul rupturii de continuitate , caracteristica scrierilor Dianei : Mircea , disparut in subterean, nu mai apare la suprafata, familia il cauta, autoritatile ajung la concluzia ca acesta ar fi "fugit" in strainatate, iar disparitia sa genereaza colapsul in familia sa : bunica moare dupa sase luni, mama divorteaza de tata dupa alti doi ani, iar peste sapte-opt ani, Mircea este gasit stand pe o lada putreda dintr-o incapere din adanc, scoasa la iveala de niste sapaturi in vederea construirii unei arteziene . Dupa el, absenta a fost de o zi si o noapte, si in timp ce prietenul sau Mihai, care o pierduse pe Zoe dupa intrarea la facultate si se casatorise cu  Liliana, care-i facuse un fecior, obligandu-l sa abandoneze facultatea, ajunsese sa vada un fel de tihna in acest fel de viata,  si Mircea se simte stanjenit fata de fostul prieten : caci are si in prezent, la fantastica revedere, doar varsta de 16 ani !

*

"Undeva, in adanc, era CEVA care il pastrase pe Mircea tanar, era ceva misterios si de neatins, ca timpul, ce nu mai mai poate intoarce"

*

Trebuie sa revin la Mircea Eliade, nu este din complezenta pentru Diana, dar imi vine in minte personajul GAVRILESCU din  nuvela "LA TIGANCI".

Ratacirea lui Gavrilescu prin bordeiul tigancilor, este o calatorie intr-o realitate secunda, cu conotatii funerare, iar reintoarcerea se face intr-o alta realitate decat cea din care a pornit  : 

" - Desi suntem vecini nu cred ca am avut placerea sa va cunosc. Numele meu este Gavrilescu si locuiesc aici cu sotia mea, Elsa.

- Atunci ati gresit adresa. Aici locuieste domnul Stanescu. Si nu e acasa, e plecat la bai.

- Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic, dar cred ca faceti o confuzie. Aici la numarul 101 , locuim noi, Elsa si cu mine. Locuim aici de patru ani. Si, inainte de toate, nu stiu unde este Elsa, ce s-a intamplat cu ea ..."

*

DIANA ALZNER - "Ziua in care a disprut Mircea"

link  : AICI