duminică, 12 mai 2013

Hora ielelor, Pensiune III - Diana Alzner



Am sesizat ca ar fi ceva important, dar nu am precizat, in comentariul meu la " Hora Ielelor", partea intai,   faptul ca, pictand  un tablou al pensiunii vazuta dinspre curte, Miruna a insistat anume sa picteze un par aflat acolo. Este acelasi par pe care urcau furnici uriase, in momentul in care Indira era panicata, si nu am semnalat nici faptul ca Lucian, prietenul Indirei, a inecat cu bere furnicile inainte de a porni cu motocicleta spre Galtofani, pentru a raspunde dorintei Indirei de a parasi locurile inspaimantatoare in care se afla pensiunea "Hora Ielelor". La plecare, Indira i-a averizat pe colegi : "Ar fi mai bine sa plecati, cat mai puteti". Si a refuzat ferm invitatia gazdelor de a ramane peste noapte, sa doarma la pensiune. Colegii au mai ramas alte doua zile  sa petreaca la "pensiunea horror", si cei care au ramas, nu au avut nimic de suferit, in timp ce Lucian si Indira nu au mai ajuns niciodata acasa. Cadavrele lor au fost gasite pe drumul judetean numarul 6, la kilometrul  8 , inafara partii carosabile, la liziera, fara leziuni traumatice, iar la autopsie, cauza stabilita a mortii a fost inecul. Aici, ne aflam in fata unei stranii interferente intre luminile negre emise de omorarea nejustifica a furnicilor de la parul pe care Miruna il identificase drept focar al unor energii negative, generatoare de anomalii, si lumina neagra a accidentului mortal caruia i-au cazut victime Lucian si Indira, dintr-o cauza atat de neinteligibila ... Neatentia mea nu a adus insa daune comentariului, dimpotriva, a mentinut atat de dorita atmosfera de suspans necesara in povestirile despre mistere ...
*
Plecarea trupei de tineri care umplusera spatiul sonor al padurii cu "aschii de sunete iritante" in cele trei zile cu exces de muzica rock, a redat atmosfera aparenta de pace locului bantuit, si venirea unui grup de istorici, pentru care, timpul se masoara nu in ore, ci in epoci, a eliberat gazdele de tensiunea provocata de tineri, insa peste linistea iluzorie, a cazut ca un fulger, stirea mortii ciudate a lui Lucian si Indira.
*
In aceasta imprejurare, Miruna a continuat sa-l initieze pe Andrei in tainele portalurilor dintre lumi. Andrei, care se ascundea in dulap sa urmareasca ce se intampla in camera atunci cand nu-i nimeni prezent, i-a marturisit sora-sii ca aude glasuri vorbind in soapta in odaia sa, si ca a vazut intr-o imprejurare ca masinuta sa albastra a pornit sa se deplaseze singura pe parchet. Miruna i-a spus ca banuieste ca baietelul care i-a aparut lui Andrei, intai in ziua disparitiei bicicletei, gasita apoi ruginita sub pamanul de sub casa, ca veche de cincizeci de ani , si vazut apoi si in beci, avand teama inscrisa pe chip, ar fi aparut in acest loc, venind prin ferastra dintre lumi. Si ca, celelate anomalii din casa si din zona,  ar fi provocate tot de prezenta acestui portal dintre lumi.
*
Andrei si-a exprimat dorinta sa gaseasca portalul, iar Miruna i-a spus ca, luandu-si masuri de siguranta, poate intreprinde cautarea fara riscuri. Dupa Miruna, portalul nu ar avea o pozitie fixa si ar putea sa se mute  pe distante mici, dar ca ar fi PRINSA IN AMPRENTA ACELUI LOC intr-un mod tainic. Neintelegerile cu Irina au determinat-o pe Miruna sa se reintoarca la Valcea, si Andrei a continuat ca cauta singur usa dintre lumi. La plecare, Miruna, luandu-si si pictura reprezentand pensiunea, a vazut ca sub parul din prim plan a aparut imaginea unui copil, pe care s-a dovedit ca nu l-a adaugat nimeni dintre cei ai casei. Atunci cand Andrei a disparut prin portal, in alte dimensiuni, s-a vazut ca el era cel ce aparuse in tabloul Mirunei.
*
Inainte ca Andrei sa fi fost dat disparut si cautat zadarnic de autoritatile somnolente, Claudiu si sotia sa Irina, discutand despre plecarea Mirunei din casa lor, s-au acuzat reciproc de egoism : Irina se dovedea egoista respingand primirea in familie a fetei  sotului din prima casatorie, in ciuda bunei intelegeri intre fratii vitregi, iar Claudiu, incercand sa o impuna noii sale familii. Cred ca nu despre egoism este vorba, ci de forma sa cea mai acra : gelozia. Dar cine nu a cunoscut acesta stare de tulburare ?
*

Cautandu-l prin padure, pe Andrei, care lipsea de acasa de ore intregi, tatal sau a gasit langa un stejar  sandalele baiatului si cipilica lui de soare : este pozitia in care ajunsese usa dintre lumi, in AMPRENTA MAGICA A LOCULUI, ATUNCI CAND A GASIT-O ANDREI SI A TRECUT DINCOLO.
*
Vorbind cu Marioara, fata Anei, care fusese lovita cu sapa-n cap de Leana, surdo-muta nebuna "cu dunga-n buletin" , Irina regreta ca nu a ascultat  de sateni cand i-au spus ca pensiunea nu-i un loc bun pentru familia lor, crezand ca oamenii vor sa-i indeparteze doar pentru a-si paste in voie vacile prin tarina proprietatii. Asa ca decide sa tina seama de vorbele Marioarei, care-i spune ca "noi, aici, stim de farmece si descantece si stim a ne feri de rau, ca puterea raului e mare, iar noi, fiinte slabe". Si este de acord sa ceara ajutorul Mitrei, vazatoarea cu duhul, pentru cautarea lui Andrei ...
*

Nu demult, am postat pe Carti Dragi, despre nuvela "Pe strada Mantuleasa" de Eliade, cunoscand gustul Dianei pentru portile care se deschid intre lumi. Iata ce am scris, inspirat de autor : "Strazile Mantuleasa, Popa Soare si Pache Protopopescu se afla pe pamanturile boierului Calomfir, cautatorul pe sub pamant, si pe harta mitica a imaginatiei lui Mircea Eliade, acestea formeaza un TRIUNGHI MAGIC ce contine UN PORTAL DE TRECERE spre ALTA LUME"
*
Citez acum un pic din Jaques Vallee, din cartea "ALTE DIMENSIUNI" : " Omul a fost intotdeauna constient ca nu este singur. Toate traditiile umanitatii pastreaza relatari ale unor contacte cu alte forme de viata si de inteligenta. Si mai semnificativ, se afirma ca suntem inconjurati de entitati spirituale care se pot manifesta fizic in forme pe care noi nu le intelegem"
*
Diana Alzner - "Hora Ielelor, Pensiune III" - link : AICI


2 comentarii:

  1. Sandu, te urmaresc cu mare placere in acest periplu atat de indulgent si subiectiv pe care il faci prin textele mele de inceput. Iti multumesc mult pentru sustinere si incurajare, pentru timpul pe care mi-l dedici.

    RăspundețiȘtergere
  2. Avansam , ma simt inspirat de tine, Diana, si cred ca ne apropiem de momentul in care cartea noastrea va trece din sfera posibilului, in realitate.

    RăspundețiȘtergere