"Sotia mea draga" - Diana Alzner

Aparent, este o povestire politista, o poveste despre o crima. Un barbat de 45 de ani se indragosteste de o colega de serviciu, care raspunde sentimentelor sale. Barbatul isi omoara nevasta si isi transforma iubita, peste noapte, in sotie, prin insusirea de catre amanta a identitatii sotiei, intr-un mod ingenios. Cu Diana Alzner, trebuie sa ai grija, pentru ca, omul ca si scriitorul, se afla in aerul rarefiat al inaltimilor, unde nu exista delimitare intre bine si rau, aici, cititorul este lasat sa se descurce de capul lui. Acest personaj al Dianei Alzner, omul care ucide cu sange rece, nu manifesta nici o umbra de remuscare, ba chiar  se dovedeste ironic, chiar in valtoarea crimei, atunci cand, recuperand din teren pantoful pierdut de sotie, in inclestarea de a scapa de criminal, il arunca peste cadavru, iar pantoful cazut pe fata sotiei ucise, ii inspira un panseu bestial : "NA, SA STEA SI EA SUB PAPUC". Sunt descrise cu amanunt, pe ore de zi si de noapte, framantarile criminalului, si reactiile sale fiziologice, autoarea dovedeste o cunoastere fantastica a psihologiei crimei, dar toate aceste framantari  ale ucigasului, se nasc, nu  numai din teama de consecintele posibile ale crimei,  caci toate deplasarile  ulterioare la locul crimei, in vederea indepartarii posibilelor urme, sunt de fapt acte de magie, criminalul fecundeaza o parte din lumea pe care a contaminat-o cu germenul crimei, ceea ce provoaca metamorfoza zonei, incat pamanul insusi mistuie nu numai cadavrul, dar face sa dispara din peisaj chiar si paduricea in care s-a comis atrocitatea, si dispare din lumea reala, si de pe harta, si din memorie, ca joc secund despre o lume   transformata, chiar si satul PAUSA, care putea servi ca reper catre locul crimei.
*
Mie, intotdeauna mi-a placut sa aud, imediat dupa cuvintul CRIMA, cand am avut nenorocul sa-l intalnesc, rima sa dostoievskiana : PEDEAPSA. Este singura abordare acceptabila, in lumea desfasurata. Dar in lumea imaginatiei alzneriene, in "Sotia mea draga", cuvantul CRIMA, rimeaza cu MAGIE. Ce titlu mi-a iesit : "CRIMA SI MAGIE". Comercial, vandabil, n'est  pas, musiu?
*
Marius, barbatul care la varsta de 45 de ani a vazut ca a dat peste el norocul sa se indragosteasca de el o juna-trasnet, este casatorit de 15 ani cu Lidia Musat. Argumentele forte ale sotiei, sunt casa de la oras, casa de vacanta de la munte si contul bancar consistent. Aceste "calitati" l-au convins candva, dar iata, au trecut 15 ani de casatorie , lipsita de orizont, nevasta este "artagoasa, suspicioasa, cicalitoare", in timp ce Gina, amanta, se dovedeste "blanda, tacuta, pasionala".  Nevasta ii face viata imposibila cu vesnicele ei interventii : "nu umbla descult prin casa", "ai uitat sa platesti telefoanele", "ti-ai patat camasa ", il alerteaza mereu ca urmeaza sa vina in weekend cumnatii, cu care sunt "la cutite", ii pune intrebari "incisive" despre colega de la serviciu, ii socoteste banii pana la ultimul leu.  Este satul de viata lor monotona, de aceleasi concedii trase la indigo, la Herculane , isi doreste sa fie si el iubit si apreciat, in timp ce Lidia, chiar si pe drumul catre moarte, ii arunca in obraz ca in ultimii 15 ani, nu a fost in stare sa-i mai ofere nici o surpriza, cum sa-si imagineze ea de ce este in stare un mototol starnit de ILUZIA IUBIRII ?
*

Povestirea incepe cu momentul de dupa asasinat, cand Marius ii sapa groapa sotiei. Sapa intai langa un stejar, nu poate din cauza radacinilor, incepe in alt loc, si da peste alte radacini, iar pe final, sapa intr-un loc cu argila uda, care provoaca ruperea cozii harletului. Gaseste apoi, un pantof al sotiei, pierdut in incaierare - nu reusise sa o omoare lovind-o cu ciocanul pe la spate, a sugrumat-o, rizand din cauza efortului, mai degraba decat manat de draci -  arunca pantoful peste ea in groapa, acopera gropile cu frunze si nisip, trec orele si se face trei noaptea cand ajunge acasa.
*
GINA este o fata cu "principii", a acceptat greu, numai dupa o saptamana de discutii planul eliminarii Lidiei si al insusirii identitatii sale, ceea ce o facea proprietara caselor detinute de sotie si titulara contului bancar, dar o si transforma, peste noapte, in nevasta lui Marius. Numai gandul la Gina il sustinea pe Marius, in, si dupa "efortul" eliminarii Lidiei, "Gina merita toate acestea", isi spune Marius, in noaptea de dupa crima. Facu un dus fierbinte sa se curete de noroi, cu gandul la Gina, numai "invinsa de iubire" a acceptat ea sa-l sustina, si numai manata de dragoste s-a dus apoi  cu actele Lidiei, la Madrid, unde le va declara pierdute si va pune poza ei pe actele de inlocuire.
*
Ma opresc asupra senzatiilor avute de Marius la comiterea crimei, nu insist asupra desfasurarii fizice a actului omorului : "Lidia tipa infundat, miscarile lui Marius erau lente, ca in apa", "avea sezatia de vata in ureche", "se gandea ca ar fi bine sa aiba simturile treze, sa fie pe faza", "nu se mai putea bizui pe propriile-i simturi", "era defazat, reactiona cu intarziere, parca se afla sub apa",  "se cutremura simtind-o pe Lidia, moale, in mormant, sub talpile sale, in timp ce tasa mormantul". Apoi, dupa omor, aflat deja acasa : "facu un dus fierbinte cu gandul la Gina, da, meritase sa faca asta pentru ea", "mainile ii tremurau de oboseala", "II CRESCUSE BARBA DE DOLIU", "il trecura fiorii cand se gandi la posibilitatea unei anchete", "cand Gina i-a trimis SMS din Madrid, de pe telefonul Lidiei - AM AJUNS IUBI - intelese ca are alibi", "simti o hoarda de soparle alergandu-i pe piele", "nu ar fi intrat in dormitor pentru nimic in lume", "SE TREZI CUPRINS DE RACOARE IN TOIUL NOPTII",  "NU-SI AMINTEA CE FACUSE CU HARLETUL, GANDUL IL CHINUIA", "avea ceritudinea ca lasase unealta acolo",  "facuse frisoane de necaz".
*
Nu numai ca nu avea remuscari,  dar , la luminarea de ziua, cand pasarile din parc incepusera sa cante, exact ca dupa noaptea de groaza a protagonistei din povestirea "Talent", criminalul se simti "usurat ca trecuse peste noapte", si "se intreba DACA CINEVA PE LUMEA ASTA AR FI PUTUT SA-L INTELEAGA", iata ca mostruozitatea spera sa aiba parte si de intelegere, dar si de recunoastere, caci, nu-i asa, SAVARSISE O CRIMA PERFECTA.
*
In timp ce astepta ca Gina sa-l sune din Madrid, in vederea plecarii sale acolo, amicul lui Marius, Paraschiv, i-a spus cateva vorbe despre PUTOREL, nimeni alta decat GINA, marea lui iubire.  "Asta bifeaza barbatii, domnule!" Si Marius a aflat cateva dintre ispravile Ginei : a desparit de nevasta un babalic pe care l-a escrocat, beneficiind de pe urma lui de un apartament pa care acesta i-l cumparase, a sedus un procuror care s-a dedat la luarea de mita , sa o poata "satura", ajungand apoi, sa se spanzure. Plus despre amantii ei din Moldova, despre care se aflase mai putin. Marius crede ca sunt doar barfe. Iar atunci cand devenise evident ca Gina, plecata cu contul bancar al Lidiei, l-a abandonat, Marius credea ca tot PARASCHIV ar fi de vina, imaginandu-si ca barfa acestuia  "A STRICAT PE UNDEVA UN ECHILIBRU MISTERIOS", care a trasformat-o pe Gina din iubita blanda, tacuta si pasionala, intr-o vanatoare de barbati buni de escrocat. Dar inca, la acest moment, Marius era mandru ca a comis o crima perfecta. Prietenii il compatimeau ca l-a parasit nevasta, "dar el zimbea in sine :  REALIZASE SI EL CEVA DESAVARISIT  : O CRIMA". 
*
Partea cu adevarat fantastica, de fapt, de-a dreptul fascinanta a povestirii este legata de rezonanta dintre temerile lui Marius de posibilele urme lasate la locul crimei, soldate de trei incursiuni la fata locului, cu metamorfozarea terenului si cu disparitia in neant a intregii zone, inclusiv a localitatii unde se afla padurea cu mormantul victimei.  Aici, pare ca ne confruntam cu o conspiratie ampla o fortelor raului. Nu exclud sa fac un comentariu anume despre aceasta metamorfoza care plaseaza  povestirea "Sotia mea draga", aparent politista, a Dianei Alzner, in sfera misterelor.
*
Deznodamantul crimei perfecte : da, crima a fost perfecta, dar numai pentru Gina. Aceasta si-a trimis avocatul acasa la Marius, sa-i ceara divortul , si sa-i puna in vedere sa paraseasca casa din oras si casa de vacanta, caci ea nu revine in tara si le instraineaza.  Doamna Lidia Musat - in "pielea" careia se afla Gina, s-a razbunat, indirect, pe sotul ucigas, asa pare. Dar, de fapt, este triumful deplin al raului : a iesit victorios marele vinovat. Merita sa cititi povestirea, partea magica legata de metamorfoza lumii este fara egal . "Da, stia, trebuia sa o ia la stanga,  CAND FACI CEVA RAU, O IEI LA STANGA !"

Diana Alzner - "Sotia mea draga"  -  AICI