BABEL: "Praf scanteietor si filamente"

O dupa-amiaza, o noapte de insomnie, cu numai doua ora dormite, si inca o zi, si Angela, sotia chirurgului care zace inchis, deocamdata viu, in ciupercarie, unde , pe rafturi, va creste in curand cultura de PLEUROTUS, va suferi o metamorfoza demna de Kafka.
*
Eram licean cand am citit "METAMORFOZA", impresia a fost atat de puternica, incat, daca aud despre Gregor Samsa, am senzatia ca nici nu am lasat cartea din mana, si nici nu ma aflu, de-acum "la celalat capat al zilei". Scriitoarea Diana Alzner, ma face sa traiesc, acum, acest sentiment ciudat, in care incantarea si nelinistea se impletesc, caci gandacul mare cat ligheanul, care misca alene din antene, atunci cand Angela il numeste GREGOR SAMSA, poftindu-l politicos sa paraseasca casa, pare sa recunoasca acest nume, si sa priceapa si "invitatia".
*
Reintalnesc , dupa alte povestiri alzneriene, in care autoarea le-a luat in vizor, si ideea supraomului. si pe cea a inutilitatii sentimentului de mila , atunci cand sunt in joc marile interese ale omenirii. Dar ceea ce-mi place cel mai mult, este sa constat ca unul dintre personaje, cel destinat eliminarii in noua ordine, ce va sa aduca supraomul in fruntea piramidei trofice, are idei similare cu ale mele despre "teoria conspiratiei", si se dovedeste apt sa se apere de un morb, dar nu si de propria nevasta, care a luat-o razna. Si mai ales, ma incanta faptul ca doctorul are un motan, este vorba despre Jingarel, infectat si el de ganganii, si are si o biblioteca are aduce aminte de Biblioteca Babel. Era culmea simetriei sa aflu ca Jingarel este un cotoc negru, asemenea lui Sirtaki al meu, cu a carui poza impodobesc comentariul.
*

Povestea o redau mai la vale, acum, sa vedem biblioteca doctorului si ecoul cuvenit din BABEL :
"Trecând prin faţa ferestrei largi a camerei de zi, aruncă o privire afară şi se pomeni invadată de un sentiment straniu, ca şi cum s-ar fi dezlipit pentru totdeauna de lucrurile şi lumea din jur. Ce dracu era asta? Se opri cu mâna la tâmplă, inspiră aerul călduţ impregnat cu mirosul miilor de cărţi adunate de Mihăiţă în nesocotinţa lui. Soarele desena hărţi pe suprafaţa bibliotecii, golfuri de umbră şi mări de lumină tremurau tăcut. În razele piezişe, Angelica desluşi fire de praf strălucitor învârtindu-se într-un fel de dans spiralat ca o galaxie miniaturală. Spaima de nebunie o readuse cu tălpile pe suprafaţa covorului. Ce pornise să facă? Aha! Să-i ducă de mâncare lui Mihăiţă, lasă prostiile cu galaxii şi cărţi!"

Iata intalnirea Angelei cu cartea lui Kafka :

"Problema de actualitate era ce va face cu Marele Gândac De Cămară. Cu Gregor Samsa. Dintr-odată îşi dădu seama că ştia cine era Gregor Samsa. Ciobul sclipitor de luciditate o făcu să sară în picioare: era dintr-o carte! Se apropie de casă, intră în livingul mare tapetat cu volume pe toţi pereţii. Întotdeauna considerase că e o încăpere sufocantă cu atâtea mii de cărţi ticsite acolo, aerul era impregnat cu miros de praf, de hârtie veche, de coperţi îmbâcsite. Mihăiţă adora mirosul cărţilor şi uite, acum îi dădea şi ei un fel de satisfacţie, pentru că – nu se ştie cum – se pare că (citise?) o carte. Nu-mi amintesc s-o fi citit. Culmea, pusese mâna exact pe volumul care trebuia, mare mirare!, nimic nu indica din exterior că acolo era vorba de Gregor Samsa, întrucât pe coperta maro scria doar „Kafka”.

Se aşeză pe fotoliul pe care obişnuia să stea zile întregi Mihăiţă. Privi rafturile bibliotecii cu neîncredere. Avea senzaţia că nişte chestii vechi se trezesc la viaţă în mintea ei, cam aşa ar fi trebuit să se simtă un amnezic în primele momente când începe să-i revină memoria. Mda, îşi amintea de un colonel pe nume Aureliano Buendia. Categoric. Şi de o Arhivă monstruoasă unde erau scrise toate, toate faptele şi toate numele oamenilor care au trăit vreodată, o arhivă prin care scotocea Jose. Hans Castorp se rătăcise în viscol, iar Joseph Knecht s-a înecat…"

Aici emotia mea creste exponential, caci il regasesc pe colonelul Aureliano Bunedia, care , multi ani dupa aceea, in fata plutonului de executie, avea sa-si aminteasca de dupa-amiaza indepartata cand tatal sau il duse sa faca cunostinta cu gheata ... Autoarea ii evoca si pe Hans Castorp - in pielea caruia m-am visat de curand - ratacind in viscol, si pe Joseph Knecht, mort prin inec, cum era sa moara si reporterul din "Microbuzul" , acesta din urma, in zona centrala a Albei, pe unde m-am plimbat nu demult ... Mai regasesc , aici, la Diana Alzner, si Biblioteca Lumilor, cu toate regatele pierdute din insulele scufundate sau spulberate de valuri uriase ...
*
Nu stiu ce sa consider mai important, povestea de viata sau povestirea fantastica? Adevarul este ca Angela nu era infectata in momentul in care avu impulsul sa-si stinga tigara de fruntea sotului, inchis deja in ciupercarie. Au trecut cinci ani de casatorie, ea era fata de la oras, invatase pe la discoteca sa mai traga din tigare, dar nu fuma decat la mare ananghie, acum, ca Mihaita da semne de nebunie, incat a fost nevoita sa-l inchida, este momentul cand tigara poate face bine. Visul ei de a avea un salon de infrumusetare s-a spulberat ... El castiga bine, dar nu o ajuta deloc in gospodarie, ba mai mult, ea mai tinea si ciupercaria sa aduca un folos in plus casei . Linistea apasatore de la tara, naveta saptamanala a sotului, pe timp de iarna, ii dau Angelei un sentiment de insingurare teribil, in casa aflata de 30 de kilometri de oras.
*
Am unit doua felii de adevar, aflate la sute de kilometri distanta : biblioteca aceasta si casa de la tara : in comentariul la "Praf scanteietor si filamente". Este un act de magie, un ecou intre autor si cititor.
*
Sindromul MORGELLONS, asa numea doctorul boala celor la care sarise cu bisturiul sa le incizeze abcesele din care scotea ... fire de sarma ... Iar nevasta l-a considerat nebun, l-a inchis, si in curand il va avea in vedere, ca pe un rebut uman, cu material genetic mai saracacios decat al propriului motan, din moment ce pisica a raspuns corect asaltului NANITILOR si a fost capabila sa-si upgradeze sistemul nervos ...
*
Glasul care ii vorbeste din interiorul mintii merita sa fie urmat, crede Angela : "Mintea ta e un software. Programeaza-l" si apoi, la scurt timp : "Corpul tau e o coaja. Schimba-l." Cred ca Angela se metamorfozeaza intr-un gandac mare cat un lighean.
*
Atmosfera in zona este napadita de o pulbere ce straluceste in razele de soare, iar din ranile provocate de larvele de gandaci ce-si parasesc gazdele, urmand sa se dezvolte ca adulti mari cat ligheanul, curg filamente argintii ... Acestea sutureaza ranile, care dispar fara urma. Mintea celor infestati devine un real acumulator de informatii, ei se simt unul pe altul, informatia circula intre ei, Angela crede ca cei upgadati au devenit supraoameni si se vor aduna in curand laolalta ca sa inceapa o viata noua, sub un cer nou, pe un pamant nou, asa cum spun profetiile ...
*
"Praful care pluteste de cateva saptamani e aruncat din avioane, special ca sa imbolnaveasca oamenii, au hotarat sa reduca populatia", ii spune chirurgiul sotiei. Dar el este unul dintre primii oameni eliminati. Angela monteaza furtunul la teava de esapament al masinii, si in introduce prin gaura de aerisire in ciupercarie. De ce sa moara Mihaita de foame, ce este ea, doar "un acumulator de informatii" cum spune Mihai, sau SUPRAOMUL ?

Diana Alzner - "Praf scanteietor si filamente" - AICI