"Ferma" - Diana Alzner

Numele lui Alex Simon va face cariera. Traim timpuri anormale, dar crizele nu dureaza la nesfarsit si oamenii vor simti nevoia sa-si promoveze valorile, iar povestirea "Ferma" a Dianei Alzner, va fi citita nu numai de romani, amercani si rusi in limba lor, dar si de alte neamuri. Dupa ce am grupat cinci din primele 24 de povestiri din cele 34 publicate online de autoare, in "HARD ALZNER'S", a venit randul celei de-a sasea povestiri de categorie "grea", care pe mine m-a uimit. Este "Ferma". Nici nu va puteti imagina ce fel de ferma este ... De fapt, este impropriu sa o numim ferma, desi aici a fost crescuta o categorie aparte de fiinte ... Este , in fond, o cabana luxoasa, la munte, inconjurata de brazi, cu o pajiste alpina in loc de curte, iar spre dreapta, un pisc stancos impungand cerul, face ca o inserare precoce sa se lase asupra cabanei, datorita umbrei pe care o asterne asupra ei, inca de pe la sase seara, in zilele de vara. Iar cabana, devine un fel de taram al intunericului ...
*
Alex Simon are ca oaspete un reporter. este varianta B, reportera, care era cea mai potrivita, pentru a participa la evenimentul creat de Alex Simon, a devenit indisponibila in ultimul moment, insa reporterul inlocuitor, nu avea sanse sa lipseasca de la eveniment, caci gazda sa detine informatii despre trecutul sau tulbure care reprezinta argumente solide ce-i asigura cooperarea.
*
Sa venim la firul intamplarilor. Simon si-a inceput strania ucenicie in Romania si a incheiat-o in Franta. Documentul care i-a parvenit in scurt timp dupa experimentele sale, in care era, simultan , ucenic si propriu-si maestru, i-au schimbat viata. A revenit in tara, in apropiere de locul in care a indraznit primul sau plonjon in tenebre, si aici a construit FERMA. Documentul  primit pe neasteptate era o nepretuita relicva, copie a unei scrieri si mai vechi. Primind scrierea, Simon  a avut convingerea ca documentul , cuprinzand o profetie II FUSESE DESTINAT INCA DE LA INCEPUTUL LUMII.
*
Alex Simon era copilul unei familii bogate, dar studia intr-o scoala obisnuita , alaturi de copii unor oameni de rand, care il invidiau pentru viata sa lipsita de griji. Prima experienta care l-a condus la ideea ca , devenind supraom, se va afla deasupra notiunilor de bine si rau, a fost o alegere : mama l-a pus sa-si aleaga unul dintre cei trei pui al unei pisici. L-a ales pe cel mai frumos, l-a gasit frumos din cauza blanitei in trei culori, portocaliu, alb si negru. Era o femela, toate pisicile in trei culori sunt femele, a numit-o Doris si a alintat-o mereu. Ceilalti pui au fost inecati, si Alex a fost fascinat de faptul ca a hotarat asupra vietii sau mortii unor fiinte, fie ele si pisici. Acesta a fost elementul declansator al experimentului sau intunecat . Din implinirea dorintei sale arzatoare, si-a luat zborul catre cer , o ceata de doisprezece ingeri ...
*
Documentul despre profetia nasterii omului viitorului din virtutile intunericului si recipientele trupesti in care se toarna lumina stelelor noptii , il astepta pe Alex Simon inca de la facerea lumii, daca nu ar fi fost intamplarea cu alegerea pentru viata a Dorei, dintre cei trei pui de pisica,  alt element declansator l-ar fi impins pe calea ignorarii frontierei dintre bine si rau, spre a se descatusa din conditia de om, si a aduce pe lume fiintele minunate, din cele douasprezece celule din Ferma, in care a asezat doisprezece copii, crescuti ai indelungati in intuneric,  turnandu-le, apoi, in trup lumina ingerasca a stelelor, care i-a metamorfozat in oamenii viitorului.
*
VIOLUL este tema cu care continui comentariul meu. Am lipsit cateva momente, care in loc sa fie delicioase, au fost neplacute, datorita violatorilor de meserie. Sunt oameni care cred ca-si pot permite ce vor. Cineva din SUA, se pare, si-a insusit un blog al meu, si face comert, tarand dupa el numele unui om care nu i-a facut nici un rau. Iar apropiatii mei sunt nedumeriti. Este si acesta un soi de siluire.
*
 Reporterul nostru, ales de Simon ca martor, la eliberarea ingerilor, chiar a comis un VIOL. Nu conteaza ca avea saptesprezece ani, nu se numara ca, dupa pedeapsa ingerilor, s-a autodenuntat pentru o fapta deja prescrisa, dorindu-si sincer pedeapsa. Ceea ce conteaza, este felul in care a umilit-o pe MIHAELA, atunci, in padure, impreuna cu alti trei nemernici. MIHAELA era iubita lui, dar a dat-o pe mana haitei. Cum l-a rugat Mihaela, plangand sa o crute ...
Pentru Simon, VIOLUL, comis  de reporter si de complici, impotriva Mihaelei, a fost doar un experiment menit sa exploreze limita pana la care poti merge in umilirea altei fiinte. Parerea sa, este ca tanarul  violator a avut o experienta care i-a imbogatit sufletul, si l-a trasformat intr-o fiinta mai complexa, o fiinta deschisa cunoasterii profunde. Maica ei de cunoastere!
*
Reporterul care a comis in adolescenta aceasta fapta, este potrivit sa-i asculte marturia despre ucenicia sa tenebroasa. In ciuda faptului ca avea o asemenea atrocitate in antecedente, reporterul nu suporta marturisirile despre crimele oribile comise de Simion, in cautarile sale demonice de depasire a conditiei umane si de abolire a granitei dintre bine si rau. "Esti un ucigas in serie". "Ai ingropat oameni de vii", sunt acuzele care ii vin reporterului pe limba in momentele culminante ale marturisirilor ucenicului  intunericului.
*
Alegand-o pe Dora , mica pisicuta, pentru viata, Alex a inteles ca a fost mana hazardului. Pornirea sa catre explorarea in necunoscut a fost asstfel declansata. Apoi, cand, la 12 ani, il putea salva pe un coleg de la inec, dar nu si-a putut infrana orgoliul de a hotari soarta, adica moartea unui om,  acesta a gasit in moartea colegului o sursa inepuizabila de trairi si ganduri, inclusiv gandul daca nu cumva este blestemat.
*
Simon crede ca pentru cunoasterea profunda, omul are nevoie de detasare, insasi aparitia omului si a spiritului pe lume a fost in scopul cunosterii, universul se contempla pe sine prin ochii fapturilor capabile de cunoastere, iar evenimentele trecute, chiar cele mai atroce, se dizolva in timp si raman dincolo de frontiera in care justitia umana sa fie operanta. Limita dintre bine si rau, devine laxa, in fata marilor provocari ale omului,  si dispare cu totul in imprejurarile speciale. Tot ce se intampla are un scop tainic, si Simon, se crede indreptatit sa se situeze dincolo de bine si rau IN VEDEREA REALIZARII OPEREI VIETII SALE.
*
Reporterul asculta motivatia lui Simon,in cabana de la munte, fara sa-si poate imagina ororile la care va fi martor  .
*
"Nu toate ideile imi apartineau - spune Simon - pe unele mi le insuseam din literatura, de exemplu, experimentul lui Nikolai Stavroghin, despre CAT DE JOS POTI COBORI ASA INCAT SA NU MAI AI PUTERE APOI SA TE RIDICI " ? Idealul lui Simon este sa se cunoasca pe sine in acest Univers care nu cunoaste mila, si sa nu tina seama nici el de mila, pentru a progresa pe calea cunosterii.

*
Chiar si in primul experiment cu intunericul al lui Simon, este implicat hazardul. Trimis de mama sa la Leresti, sa duca un medicament unei persoane bolnave, Alex , luandu-si bicicleta de la gardul unde o rezemase, il gaseste in cosuletul din spate pe Mirel, un baietel de trei ani, orfan de tata, care i-a murit pe front. Isi aminteste de o grota de pe malul riului, il duce pe copil in grota si il pune intr-un put, cum au facut fratii lui, cu Iosif, mezinul preferat de tata. Copilul nu a mai fost gasit niciodata, iar Alex a avut iarasi parte de navala de trairi si ganduri pe care o cunoscuse dupa ce l-a abandonat mortii in riu pe colegul sau. Framantarile sale sugereaza nebunia, dar aduc aminte si de Raskolnikov, de aceea apare in ilustratia mea romanul "Crima si pedeapsa". "Am indurat chinuri atroce, dar stiam ca sunt necesare sa dau nastere Supraomului din mine" ; "M-am confruntat cu forta intunericului, care iti rupe barierele fiintei si se insereaza in toate cotloanele sufletului"; "Simteam nevoie sa cobor in intuneric sa caut trupul copilului mort"; "Visam ca ajung in pestera seara, gura pesterii se deschidea ca un ochi negru, ma simteam absorbit inauntru de parca as fi cazut intr-o alta lume"; "Cautand in intuneric, se facea ca l-am gasit, erau oase de care se lipisera zdrente de haine"; "La un an de la intamplare, oasele din vis erau translucide, le slefuise intunericul, si mi-am imaginat ca Mirel devenise Inger si m-am bucurat".

"Prin suferinta OAMENII DESCHID PORTALURI energetice inalte. M-am hranit din experienta cu Mirel cativa ani. Era destul sa ma gandesc la intunericul din grota si un curent alerga prin toate fiinta mea."
*
La sfasitul razboiului Simon s-a mutat la Paris, unde si-a continuat ucenicia in tenebre, avand inca cateva victime. A capturat o fetita de opt ani, si a tinut-o vreme de sapte ani in beci, in intuneric. Fata, cazuta prada sindromului Stockholm, s-a indragostit de calaul ei. Acesta a considerat ca este un experiment esuat, apoi a zidit-o de vie. Il avea deja de un an si pe micul Pierre. Aceste experiment a esuat, de putin. Pierre, adus la varsa de doi ani, a murit in intuneric, straveziu ca sticla, dupa cinci ani. Ajunsese sa dezvolte un gen de limbaj solitar,  un fel de dialog bizar, incat Simon  credea ca acesta vorbeste cu un inger in intuneric. Greseala ucenicului a fost sa aprinda lumina in momentele in care, sedat, Pierre cadea prada somnului, iar el intra sa-i observe metamorfoza trupului. Lumina aceea putina o pus frana lucrarii intunericului in trupul copilului.
*
Dupa ingoparea lui Pierre, primind documentul despre profetia nasterii omului nou, Simon a revenit in tara si a infiintat ferma in Castelul Viitorului, in care-l are acum, ca oaspete, pe reporter, care va fi martorul  eliberarii fiintelor care vor schimba lumea. In douasprezece celule au fost crescuti cate un copil in fiecare, vreme de sapte ani in intineric deplin, hraniti doar cu miere si apa, iar alti sapte ani, au fost expusi la licarul unor stele indepartate care au umplut cu lumina trupurile de intuneric Dupa acest interval, copii s-au transformat in ingeri, si in aceasta seara, ingerii voi fi lasati sa zboare spre cer, iar reporterul va fi martor la acest eveniment.
*
" Din clipa când fiecare a ajuns în crisalida proprie, nu a mai văzut şi auzit nimic omenesc. Şapte ani li s-a pus la dispoziţie doar miere şi apă ionizată, adică alimentul care nu se strică niciodată, care este lumină în stare solidă şi elementul primordial al vieţii, singurul care are memorie, apa. Şapte ani au zăcut în bezna cea mai deplină. Apoi, treptat, au fost expuşi luminii unor aştri aleşi după anotimp: Algol cea demonică, Deneb cu raze calde, Mizar şi perechea sa, Alcor, cea pe care dacă nu o poţi vedea, până la sfârşitul anului vei muri, Arcturus, steaua bucuriei, Antares, inima scorpionului, Sirius, torţa lui Loki, steaua Lupului Celest şi Canopus cel singuratic… După expunerea treptată şi foarte prudentă la lumina stelelor îndepărtate, alţi şapte ani au ascultat citirea continuă a cărţii Sefer Tehilim, Psalmii Domnului şi abia apoi li s-a îngăduit să se audă între ei. Glasurile lor s-au unit, s-au chemat şi şi-au răspuns. Au trecut alţi şapte ani. Într-o noapte anume, când forţa lui Lilith luna neagră era deplină, le-a fost îngăduit să se întrezărească. Sunt cuprins de emoţie când îmi amintesc, Radu. I-am privit şi eu prima oară fără să port ochelari speciali. Îi vedeam în toată splendoarea lor, erau copiii mei, creaţia mea."
*
Momentul eliberarii Ingerilor :

"Avea să treacă vara până când Radu a început să-şi amintească puţin câte puţin din acea teribilă noapte. Braţul rănit i s-a vindecat, dar nu se mai putea baza pe el: îi atârna amorţit din umăr ca o aripă frântă. Totuşi, în sinea sa era mulţumit că scăpase cu atât, dar nu mărturisi acest lucru anchetatorilor. La ce ar fi folosit? Era destul că le povestise tot ceea ce ştia… inclusiv despre Mihaela.

Învăţase că sunt fapte care se pot clasa din cauza trecerii timpului, cel puţin pentru legile omeneşti, dar că mai există o altă justiţie interioară care nu te lasă niciodată să uiţi.

Uneori se întreba unde vor fi ajuns cei doisprezece îngeri, fiinţele acelea îngrozitoare. Îşi luaseră zborul ţâşnind în sus, luminoşi în bezna acelei nopţi de coşmar. Se întreba dacă ceea ce văzuse era cu totul adevărat. Îngeri? Se poate crea un înger luând recipientul unui trup, înconjurându-l cu întuneric şi umplându-l cu lumină? Aşa spusese Alex Simon pe când trăgea să moară. Îngerii lui îl ridicaseră spre înaltul cerului, (lui Radu i se păruse că erau ca un banc de peşti devoratori mişunând în toate direcţiile pe sub pradă), iar de acolo îl aruncaseră jos. Toată vânzoleala aceea de aripi, ţipetele ascuţite ale creaturilor intrând parcă pe sub piele, urletele îngrozite ale personalului de la cabană şi teama grea ca metalul topit invadându-i viscerele erau senzaţii încă atât de vii! De ce pe el îl cruţaseră? De ce îl lăsaseră acolo jos pe pietrele reci, doar cu braţul aproape smuls din umăr după ce îl purtaseră în zbor atârnând de mână?
Se trezise lângă domnul Simon care agoniza. Ultimele cuvinte ale acestui individ erau probabil cheia misterului: „Să nu uiţi ce-ţi spun: binele de care tu eşti în stare nu este destul ca să poţi înfrânge răul. De cele mai multe ori trebuie să faci rău ca să învingi răul. Nu ai de ales.”
Era nevoit să-şi amintească de acest lucru în ziua când creaturile acelea aveau să se întoarcă…"
*
Nu esti scutit de pdeapsa pentru practicarea raului, nici daca rezultatul final este nasterea unei cete de ingeri : chiar ei l-au azvarlit la pamant, pe Alex Simon, dandu-l mortii, pe cel care i-a metamorfozat din copii  in ingeri.
*
Pentru partea finala a comentariului, ma opresc asupra unui idei a autoarei, pe care o imortalizeaza in "Ferma", si nu numai, caci ideea revine ades in discutiile noastre : "CAND  UITAM UN OM CARE NE-A FOST APROPIAT, SAU DACA DEZAMAGIM UN OM CARE SI-A PUS INCREDEREA IN MAINILE NOASTRE,  este asa cum l-am ingropa de viu, chinurile sufletesti nu se deosebesc prea mult in cele doua situatii, si DUREREA SUFLETULUI este intotdeauna cea mai mare"  

Diana Alzner - "FERMA" - AICI