"CRESA" - Diana Alzner

"Cresa" a  fost publicata online, in februarie 2013, si am citit-o azi, pentru prima data, nu am venit cu sacul, Diana, nu m-a avertizat sa fiu atent cu povestirea, si pana pe la miezul ei, nu o vedeam in selectia "HARD ALZNER'S", dar iata, fara sa fie pomul laudat, este plin de roade, si comentariul meu va va convinge, veniti si cititi cu incredere.
*
Selectia HARD a devenit, odata cu "Cresa", pe care o recunosc ca piesa FORTE, un OCTOGON, pe care-l infatisez cu incantare : 1) "Fotografii"; 2) "Praf minune"; 3) "Trovantul"; 4)" MICROBUZUL"; 5) "Tester"; 6) "Ferma"; 7) "Calator in bezna" 8) "Cresa".
*
Personajele din povestire fac referire la un EVENIMENT, si impart intamplarile vietii in "DUPA" si "INAINTE". Ce s-a intamplat nu vom sti nici la sfarsitul povestirii, asta se va intreba fiecare dintre cititori, si va alege raspunsul pe masura propriei imaginatii. Ceea ce aflam, este faptul ca oamenii traiesc sub niste cupole, care adapostesc locuintele si institutiile, si ca activitatea solara exacerbata  a favorizat aparitia unor alge care se dezvolta inafara cupolelor, si impiedica iesirea oamenilor, daca nu sunt dotati cu o vesta speciala dotata cu emitatori,  algele, infasurandu-se pe imbracamintea acestora. Si mai stim ca au nostalgia zilelor de dinainte de vremea cupolelor.
*
Societatea care traieste sub cupole este nelinistitoare pentru cititor. Activitatea de baza a oamenilor este cresterea si educarea copiilor, meseria de Invatator, considerata de mare risc, este rasplatita cu privilegii - de exemplu, cei din aceasta categorie au dreptul sa se foloseasca de automobile, dar - ATENTIE  - numai daca fac parte din familii cu copii. COPIII sunt in centrul atentiei societatii. Ei sunt supravegheati, hraniti, ingrijiti si educati, in asa fel incat SA AIBA SANSA REALA DE A SE BUCURA DE COPILARIE. Efectiv, copiii sunt, la prima vedere, stapanii societatii din lumea de sub cupole.
*
Amintesc care sunt institutiile acestei lumi : "Sistemul de Invatamant", "Misiunea Formatorilor", "Centrul de Educare", "Consiliul Copiilor", cu rol in judecarea Invatatorilor care comit abateri, "Gardienii", si iata, si o functie, pe cea de "Invatator Cancelar". Deja ma ia cu frisoane, dar inca nu-i destul ...
*
Sa intram intr-o familie : Robert, tatal, are 33 de ani, sotia sa, Camelia, mama a trei copii, dintre care, doi seamana oarecum cu parintii, dar unul este cu totul diferit ca infatisare, femeia are si un bichon pitic, pe care-l indrageste nespus. Avem si noi unul in casa, si nu spun prostii afirmand ca mi-as da si viata ca sa-l salvez de suferinta. Cei trei copiii sunt : Lori, Felix si Edi, mezinul, de vreo doi anisori.
*

Tatal este Invatator, se stie deja ca este o profesie considerata de maxima raspundere,  el a incheiat o saptamana grea, iar cea care urmeaza va fi si mai grea, caci dupa programul obisnuit, care se incheie la ora 15, va mai avea si programul de supraveghere stradala a copiilor, care dureaza doua ore,  program care ii cere sa aplaneze orice conflicte ar fi sa apara intre copiii lasati de parinti sa se joace pe strada, si sa vegheze la siguranta lor, fara sa aiba dreptul nici sa-i certe, nici sa-i atinga sau sa-i ia in brate. Deocamdata, Robert si Cami se bucura ca este seara si copiii sunt in dormitorul lor,  le pare bine ca televizorul este , pentru orele serii, la dispozitia lor , si Robert are are in vedere sa faca dragoste cu nevasta, desi fiecare contact are drept consecinta o sarcina. Programul de stiri este numai pentru adulti,  se dau stiri despre economie, despre centralele nucleare, despre cupolele de la antipozi ...
Dar iata ca pustimea da navala asupra lor, in dormitorul mare ... ASADAR, ADIO DRAGOSTE, ADIO TELEVIZOR IN ACEASTA SEARA, DEOARECE  " un paianjen imaginar se plimba pe peretii dormitorului celor mici", iar acestia, au venit sa doarma cu parintii, iar dorinta lor, este lege!
*
Robert le spune o poveste din vremea bunicului sau, iar LORI ii reproseaza energic ca asemenea povesti sunt MINCIUNI, fata nu pare sa aiba sentimentele firesti ale unui copil.
*
Dimineata la trezire, Robert isi aminteste despre visul sa ciudat : "Se facea ca era rechin pe un fund de ocean rece si intunecat", este un vis ancestral care ma duce cu gandul la ontogeneza care repeta filogeneza.
*
Una dintre colegele lui Robert, PATRICIA, o invatatoare de treizeci de ani, cu care are afinitati deosebite, nu are privilegiile obisnuite ale tagmei. Nu a nascut copii, a fost parasita de sot, traieste intr-un demisol, iar Robert o ia adesea in masina lui sa o duca la scoala, si discuta impreuna despre intamplari de neexplicat din tagma lor. O invatatoare cercetata de gardieni, pentru acuze minore ale elevilor de gen "nu mi-a dat jucaria ceruta",  ar fi fost, dupa zvonuri, executata. Patricia insusi a fost cercetata deja de gardieni pentru asemenea nimicuri, si se temea pentru soarta ei. Patricia se increde in Robert, cand ii spune : Noi am fost crescuti cu dragoste si blandete, din cand in cand, mai eram disciplinati". Si Robert isi aminteste ca parintii sai il iubisera si ii iubise si el , la randul sau, si se intreaba UNDE ESTE  ACEL SENTIMENT ACUM ?
Odata, revenit acasa, si plimbandu-se in gradina, trandafirii de pe aleee, cu parfumul lor ireal, ii aduce aminte ca, IN TRECUT,  TOT PAMANTUL FUSESE LA FEL DE FRUMOS CUM ESTE ACUM NUMAI SUB CUPOLE.
In seara aceea . stricata de copii, cu povestea cu paianjenul, Robert si Camelia si-ar fi dorit sa aiba norocul sa fie prezentat un film vechi, unul dintre filmele de dinante de cupole ...
*
Sarcina invatatorilor era sa furnizeze informatiile cerute de elevi, sa le urmareasca evolutia, sa-i noteze in secret si sa explice motivatia minusurilor si planul de indreptare, sa motiveze plusurile,  sa le stimuleze interesul, sa deschida subiecte atractive pentru ei. Un VACCIN care era considerat inventia mileniului,  ce se inocula la majorat, marea capacitatea de invatare si viteza de acumulare a informatiilor, incat oamenii devenira mai intelegenti, si Robert sa gandea cu amaraciune ca poate veni vremea cand sa nu mai fie nevoie de Invatatori. Adultii ajunsesera sa se teama de proprii copii, Camelia facea eforturi vizibile sa para bine dispusa in fata lor, orice prejudiciu adus linistii acestora putea sa-i coste scump pe adulti.
*
Inca din prima zi de supraveghere stradala, Robert dadu de necaz. Copilul farmacistului se lovea cu capul de perete, acesta era semnul unei boli contagioase, despre care inainte de vremea cupolelor nu se stia, boala se transmitea prin simpla vedere, un asemenea incident extins , prin contagiune vizuala, la copiii de sub Cupola Optsprezece, provocase un dezastru, caci toti si-au pierdut viata, iar buletinele de stiri insistau asupra dezinfectiei finale, de dupa dezastru. Robert a observat o ciudatenie, atat la proprii copii, cat si la elevi ; acestia dezvoltasera un limbaj non-uman, un fel la marait combinat cu latratul de caine, era un limbaj secret al lor, o adevarata prapastie intre adulti si copii. Dar inca si mai ingrijoratoare erau jocurile copiilor de-a judecata. Lori, impreuna cu fratii si cu un grasan antipatic, Armand, au condamnat la moarte o papusa, au considetrat ca este mama vitrega a Albei ca Zapada, si este vinovata lipsa de grija pentru copil, i-au sapat groapa, apoi au condamnat-o si Felix a decapitat-o, dupa care, au tropait pe mormantul ei. Cand a venit randul bichonului sa fie disecat de micii mostri, dupa bunul lor plac, Robert nu a rezist si a salvat cainele din ghearele lor. Asa se face ca un bichon  a redat societatii omenesti o fiinta inca necontaminata, dar mai e de facut un pas pana la momentul dezvaluirilor.
*
In timpul crizei copilului farmacistului, Robert a comis o abatere de la regula : l-a luat in brate pe copilul atins de boala. Asta insemna sa nu poate interveni daca se ivea alt caz ce necesita prezenta sa. Invatatorul Cancelar, care era cu ochii pe el, nesupartand barbati pe post de subalterni, din complex de inferioritate, l-a surprins si l-a pus sub monitorizare. Cand au venit Gardienii la Centrul de Educare, Robert credea ca sunt pentru el. Dar Patricia, spunandu-i ca ea este cea vizata, si risca sa fie executata, i-a dat de stire ca in afara cupolelor, exista oameni organizati sa se opuna sistemului, i-a dat o insigna de identificare si numele Serenei, care il va ajuta, si i-a spus sa se salveze la exterior daca va fi expus pericolului sa fie executat.
*

Dupa ce l-a luat pe bichon din mana micilor satrapi, copilul Armand l-a impuscat pe Robert in genunchi, cu pistolul tatalui sau, iar Robert, fugit la exterior, a ajuns la oamenii liberi.
*
Oamenii l-au luminat asupra societatii de sub cupole. I-au spus ca in interior se afla GENERATIA CONTAMINATA, dar ca el a ramas om in puterea cuvantului, A TRECUT cu bine TESTUL   care arata ca a ramas o faptuta umana. I s-a spus ca in societatea de sub cupole, se afla oameni contaminati, care sunt HIBRIZI intre specia homo si GOOTANGI, si, daca ii privesti, ei par oameni, dar nu sunt. "Avem nevoie de orice ajutor posibil, specia umana este pe cale de extinctie, si esti binevenit".  Coordonatoare grupului era Patricia, care se salvase si scapase de sub cupole.
*
Gootangii pusesera stapanire pe oameni, i-au hibridat, le-au sters memoria si au facut din ei ingrijitori si educatori ai copiilor de gootangi.
 "Adevarul se strecura rece in mintea lui Robert, i se parea ca-si aminteste de lucruri uitate, ingropate in adancul memoriei, si asta ii provoca suferita."
*
Inca ceva , despre soarta cartilor intr-o asemenea lume : intr-o zi, Robert se lovi de o carte, aflata pe jos, in hol. Era cartea de povesti de FRATII GRIMM. Ii parea rau dupa carti, erau obiecte rare si scumpe,  dar nu avea dreptul sa le refuze copiilor sa le ia, sa le priveasca si sa se joace cu ele.

DIANA ALZNER - "CRESA" - AICI
*
Finalul povestirii "Cresa" imi aminteste de cel al romanului "Fahrenheit 451" de Ray Bradbury