"Arbore secant" - Diana Alzner

Diana Alzner  considera povestirea "Arbore secant" o satira, si voi merge o vreme, pe mana ei, in acest comentariu, dar ceea ce doresc sa subliniez, sunt ideile autoarei despre CONTACT, despre TIMP si despre OM. 
*
Scriitorul poarta numele Ionut, este ceva care, la celalat capat al sirului de nume, in zona seriozitatii de arama, l-ar avea incoronat pe Agamemnon. Si pregatirea scriitorului este in domeniul culturii fizice si sportului ... la polul opus filosofiei. Dintre personajele din spatiile personale din sfera cu orificii, unul este "barbosul", altul "pletosul cu coada de cal", dar i-am adus in scena numai pentru a o anima . In Tara Imaginatiei Pure, unde a luat fiinta Republica UMANIA, Ionut va deveni presedinte adorat de poporul sau, cantat de poeti, imortalizat in panze, de pictorii locului, urmat cu credinta de ostasi, autoadmirandu-se si vizand pentru sine un tron regal, caci daca in lumea ciudata in care a ajuns, nu mai poate gusta niciuna dintre placerile trupului, poate, cel putin, sa guste placeri ale mintii de neimaginat, inafara acestei lumi, in care poti crea orice vrei, din nimic, numai cu puterile mintii, si poti face tot ce-ti doreste inima, cu exceptia INTOARCERII IN LUMEA TA, din care te-a extras arborele secant.
*
Sa ne amintim de romanul  "STALKER" de fratii Strugatki. O nava extraterestra, poposind pe Terra, cat pentru un "picnic la marginea drumului", lasa in zona de popas un dar special, este un loc in care oamenii pot sa ajunga numai infruntand niste pericole imprevizibile, cu riscul pierderii vietii, dar ajungand acolo, li se va implini cea mai preganta dorinta a fiintei lor, pe care artifactul extraterestru o poate identifica. Asa se intampla si in SPATIUL PERSONAL din LUMEA SFEREI CU ORIFICII : poti crea din nimic, poti face orice obiect, chiar si o fiinta umana, daca te duce mintea, adica iti poti satisface orice dorinta. Dar nu e bine sa creezi alta fiinta, dupa parerea locuitorilor cu vechime ai sferei, totusi, scriitorul decide sa  o faca ... In acest punct al povestirii, imi amintesc de planeta-ocean-ganditor SOLARIS, vizitata de o nava umana cu echipaj, avand misiunea stabilirii unui contact intre civilizatii. Solaris, ii daruieste fiecarui astronaut cate o fiinta extrasa din constiinta sa. Faptura solariana este facuta din neutrini si este indestructibila, dar fiecare beneficiar al darului, este distrus de contradictiile fiintei sale, scoase in evidenta de persoanajul din viata sa, resuscitat pe Solaris.  O vom privi-o si pe Rodica, nevasta scriitorului, refacuta de sot, din memorie, dupa cinci ani de coabitare terestra, in lumea sferei ciuruite. Si sa ne gandim si la resuscitatii din Lumea Fluviului : 37 de miliarde de oameni care au trait si murit pe Terra de-a lungul istoriei speciei, se trezec la viata pe aceasta lume, fara sa stie cine si de ce i-a readus la viata. Nici oamenii din lumea sferei ciuruite nu prea stiu ce se intampla cu ei. Dar vor afla, cate ceva, datorita unui accident suferit de scriitor, in urma caruia, acesta cade inafara sferei, intelegand ca cei din interior sunt prizonieri ai extraterestrilor.
*
Sa vedem povestea pe scurt : Scriitorul, aflat la masa de lucru, isi imagineaza contactul dintre omenire si extraterestri, felul in care alienii ne vor imbratisa si vor contribui la progresul oamenirii, ne vor initia in saltul in hiperspatiu, si cum i-am putea crestina, in semn de recunostinta pentru cele oferite de ei.  Stand la masa, constata ca din zid a crescut o creanga infrunzita, care trece si prin camera alaturata, strabate planseul, urca din beci si iese din pamant de undeva, dinafara fundatiei casei. Taie cu securea trunchiul cenusiu cu aspect  metalic, pe care se deplaseaza niste insecte galbui, luminiscente. Taierea trunchiului ii provoaca o senzatie de ger sideral, urmata de impietrire si o vibratie terestra teribila i se transmite in corp, insotita de durere cumplita si de pierderea cunostintei. Ultimul gand ii evoca caderea Alicei in gaura Iepurelui, dupa care,  parti izolate din memorie, incep sa se trezasca la viata si sa-l readuca la starea constienta. Scriitorul a fost extras din lumea sa, o parte din spatiul beciului si cateva obiecte au fost absorbite intr-o alta lume, iar partile ramase, cu margini valurite si zone incretite,  marturisesc despre ciudata intamplare.
*
Scriitorul ajunge intr-un spatiu necunoscut, in care intalneste alti patru oameni. Acestia se strang in jurul lui, privindu-l cu aviditate, asa cum il privisera si colegii de clasa cad a fost batut si umilit de Zgarciu,  in timp ce sangele in curgea din nas. Umilinta era mai mare decat durerea, iar acum, teama scriitorului, este sa nu fie cumva obiectul unei farse.
*

Nici companionii din  spatiul in care a cazut scriitorul nu stiu unde se afla. Unii considera ca este un spatiu paralel, si ca EXISTA SPATII PARALELE PENTRU FIECARE VARIANTA POSIBILA A LUMII, aceste spatii sunt CA FRUNZELE ARBORELUI SEFIROTIC, dupa cum crede un om din Evul Mediu, aflat si el in acest spatiu paralel.  Arborele crescut in casa scriitorului, este, in credinta celor aflati in spatiul paralel, ARBORELE SECANT, care este un LIANT INTRE LUMI.  Daca obiectele oricarei lumi prin care trece arborele secant, vin in contact cu miezul arborelui, SUNT TRANSPORTATI in acest spatiu paralel. Punctul prin care ai patruns in spatiul paralel , numit PUNCT DE ERUPTIE, este minuscul, dar prin el, este vizibil locul de unde ai fost extras pentru a fi adus in lumea sferei. Oamenii sunt  grupati geografic si pe epoci, evadarea  este imposibila, cei din lumea din care ai fost extras nu te vor cauta niciodata aici.
*

In aceasta lume, toate lucruruile se petrec simultan, desfasurarea lor aparenta in timp, este doar o iluzie a simturilor, de fapt, nu se stie daca exista cu adevarat timp.  Ne amintim, cu emotie,  si de convorbirile dintre Claudia si Dinis Kostas, din povestirea "Praf minune".
*

In aceasta lume, functiile corpului sunt abolite, nu exista senzatie de foame, in spatiul tau personal, ai puterea de a crea orice din nimic. Oamenii pot sa-si viziteze tovarasii din alte spatii personale, trecad dintr-un compartiment in altul.
*
Aceasta este Tara Imaginatiei Pure. Poti construi orice din imaginatie. Dar materializarile defectuoase, rebuturile, nu pot fi distruse. Scriitorul a ratat contruirea unei biciclete, si a inchis-o in magazie, alaturi de alte rebuturi. Nu a tinut seama cand i s-a spus ca nu este bine sa incerci sa reproduci o faptura umana; a "construit-o" pe Rodica, sotia sa. "Si-o imagina vie, seducatoare, supusa, tacuta, harnica, rabdatoare, indragostita, blanda, delicata, uneori libertina si nerusinata". Dar constata ca aceasta "nu functioneaza" , si ii provoaca doar spaima si tristete. Si orice incercare de distrugere a ei se soldeaza cu un esec. Asa ca a inchis-o in magazia cu rebuturi.
*
Amintindu-si de copilarie, scriitorul si-a facut o pereche de role si o pista. A fost o incercare a destinului, caci dandu-se pe role, a ajuns la un zid unde se afla un panou cu beculete, mufe si taste, la care lucra o creatura pamantie , cu corpul acoperit de solzi, ce amintea de extratersesti din filmele de duzina. Surprins, a facut o manevra brusca, care l-a scos ... inafara spatiului in care fusese aspirat de arborele secant. Afara, a vazut ca spatiul in care vietuiau mii de oameni, este o sfera cu gauri, cu diametru de trei metri, si a inteles ca trebuie sa fie un spatiul multidimensional. Creatura l-a recuperat de urgenta, iar companionii sai au aflat ca traiesc intr-o sfera gaurita, ca niste viermi. Ionut a devenit celebru, in lumea lor, datorita descoperirii sale. Insa se simtea prizonier. Dorinta sa si a celorlati captivi, era sa imagineze o masinarie care sa le permita evadarea din sfera.  Dar, scriitorul nu a scapat de ispita puterii  in Tara Imaginatiei Pure.  A pus la cale si a reusit recrearea societatii, organizarea ei, infiintarea Parlamentului, a Armatei, adoptarea Constitutiei, alegerea sa ca presedinte, dedulcirea la cultul personalitatii, si ajunsese chiar sa se viseze rege.
*
Cugetand la onorurile de neimaginat pentru scriitorasul ce fusese pe lume, si la misterioasele cai ale destinului, Ionut-presedinte a dat nastere propriei egregore, la momentul in care medita la masa sa de lucru, asupra maretiei contactului dintre oameni si extraterestri : acum, el stia cum stau lucrurile cu etraterestrii si voia sa intrerupa cercul vicios, avertizandu-l pe Ionut-scriitor :   " Extraterestrii n-o sa ne imbratiseze, or sa ne inchida intr-o sfera si ne vor creste ca pe niste viermi. Cine stie ce vor de la noi". Zadarnic a strigat la el, caci Ionut-scriitor a dat cu toporul in arborele secant.  Iata  urmarea pentru Ionut-captivul : "Brusc, se vazu de sus ; era doar un licurici, o luminita alergand de-a lungul nervurilor acelui copac. Cand eul-scriitor aplica lovitura, el, Ionut - luminita - alergatoare, se prabusi de la inaltime pe o suprafata lucioasa de unde fu cules de niste degete lungi, solzoase si cu ochi la varfuri."
 Asadar, masinaria visului despre evadare nu a functionat.

Diana Alzner - "Arbore secant" - AICI