Inainte de toate, un cadru real : "O scurta istorie a viitorului" de Jaques Attali, evreu francez care face parte dintre artizanii a ceea ce numim "Noua Ordine Mondiala", scrisa din perspectiva elitelor care conduc lumea din umbra. Spre sfarsitul cartii, autorul declara ca scopul noii ordini este virtualizarea omenirii, trasformarea ei intr-o componenta a unui program virtual, ca un fel de hiperinteligenta a traiului, in care umanitatea ar fi o componenta minuscula, tinzand spre zero, cu pretentia ca operatiunea ar consacra desavarsirea istoriei spetei umane. ( link : AICI). Apoi, un stop-cadru intr-un fragment din romanul "Iluzia" , aflat in curs de elaborare, avand drept autor pe Diana Alzner, care a scris povestirea "Intalnire pe campul cu maci", din care redau aici, cateva oglindiri din opere literare care au inspirat-o. In "Iluzia", omenirea este stramutata in lumea "Virtualia". "Munca de furnici a agentiilor biruise, si lumea se mutase de bunavoie in "taramul abstact si in etern". In real, au ramas doar oamenii de la Centrale, care asigura energia necesara lumii "Virtualia", si fugarii, adversari ai virtualizarii, adepti ai teoriei conspiratiei. Acestia cred ca forte oculte "vor sa depopuleze lumea, sa puna omenirea la conservat" si indeamna "sa spunem NU genocidului planetar". ( link : AICI).
*
In "Intalnire pe campul cu maci" de Diana Alzner, situatia este mai complexa, nu intentionez sa dezvalui totul, doar sa recomand povestirea celor interesati, care o pot gasi in "Almanah ANTICIPATIA - 2014" la pagina 138. Si aici, omenirea este stramutata intr-o lume virtuala, in "Pajistile Verzi ale Eternitatii", cu exceptia centralistilor, a familiilor lor - ei sunt cei ce furnizeaza energia - si a fugarilor. Lumea virtuala se dovedeste o capcana ingrozitoare pentru oameni, dar unii au sansa sa fie salvati de Sander, stapanul Arhipelagului format din insule scufundate si insula suspendata, care le asigura refugiu pe insulele construite candva pentru iubita sa, incepand cu Insula Tristan da Cunha si sfrasind cu "Inventia lui Morel". Sander le recupereaza si pachetele de memorie din baza de date a lumii virtuale, confruntandu-se cu entitatile care servesc drept gardieni ai Sistemului, care se opun retrimiterii oamenilor salvati, inapoi, in lume. Dar se produce un dezechilibru intre lumile imaginare , cea reala si lumea virtuala, care provoaca un melaj intre acestea. In Arhipelag apare un tren, un fel de tren fantoma, din care coboara Mara si Toma, parintii Sandrei, fetita cu ochi albastri, care se juca cu Iulia in Gradina Bibliotecarului, si fusese absorbita pe "globul plutitor, insula, enclava, chistul din masinaria care inghitise lumea". Parintii, desi despartiti, pornisera impreuna, in cautarea copilului.
*
Simon, fost fizician, refugiatul intalnit de Mara pe Insula Scufundata, crede ca toate acestea se datoreaza unei inflatii haotice, care face ca mici spatii ale realitatii sa se dilate si sa inunde lumi paralele. Mara crede insa ca lumile imaginare din filme, carti si vise, au capatat consistenta materiala si au irumpt in lumea reala, ea fiind, de fapt, un personaj in cartea scrisa de bibliotecar si de sotia lui, bolnava si pe moarte, care sa le serveasca drept refugiu, si spatiu vesnic viu.
*
"Plenitudinea lumii si ordinea ei", este aici, pentru ca face referire la universul holografic si la marginirea Bekenstein, amintite de Diana, "Realitate ascunsa" de Brian Green, pentru ideea de universuri paralele, "Visele sunt sacre" de Asimov, datorita splendorii ideii oglindite in titlu, reluata un personaj al povestirii Dianei, "Galapagos" de Vonnegut, "Enciclopedia fenomenelor inexplicabile" de Jerome Clark si "La poarta necunoscutului" de Ion Vaduva Poenaru, pentru intruziunea irealului in lumea reala, despre care relateaza si Mara, amintesc doar despre nava-fantoma OCTAVIUS, care apare si dispare in timp, fiind surpinsa de Mara la o aparitie intr-un port la Marea Neagra, "Prefericitii de pe insula dezolarii" de Herve Bazin, pentru ca a dat nume - Tristan da Cunha - primei insule daruite de Sander femeii iubite, "Dormi" de Annelies Verbeke, pentru casalotul Frederik, "Insula din ziua de ieri" de Eco, pentru finalul stralucit al povestirii Dianei, si "Un veac de singuratate" de Marquez, care sugereaza si titlul povestirii, cu aparitia lui Aureliano Buendia pe campul cu maci, langa un galion spaniol penetrat mirific, in camp, departe de tarm, unde incepe o idila intre Mara si refugiatul Simon. .
*
Un veac de singuratate - G.G. Marquez
"Cand se desteptara, cu soarele sus, ramasera stupefiati, fascinati. In fata lor, in peisajul frumos al ferigilor si palmierilor, ALBIT IN PULBEREA DE LUMINA TACUTA A DIMINETII, aparu un enorm galion spaniol. Acesta era usor inclinat spre tribord si de pe catargul intact atarnau ramasitele mizere ale panzelor, intre odgoane inflorite cu orhidee. Botul navei, acoperit cu o carapace uniforma de remore fosilizate si de muschi fin, era adanc infipt in solul stancos. TOTUL PAREA INSCRIS INTR-UN CERC IZOLAT DE RESTUL LUMII, un spatiu alcatuit din insingurare si uitare, ferit de prefacerile datorate vremii si ocolit de lumea paserilor. In interiorul navei, pe care membrii expeditiei il explorara cu infrigurare, nu exista altceva decat un tufis des de flori. ( ... )
Multi ani dupa aceea, colonelul Aureliano Buendia, traversa la randul sau regiunea, cand aceasta era deja strabatuta de o cursa postala regulata, si nu mai gasi alta urma a vasului, decat scheletul carbonizat intr-un camp de maci.''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu