sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Carti rasarite din "Intalnire pe campul cu maci" de Diana Alzner.




Am citit in toiul verii povestirea "Intalnire pe campul cu maci", de Diana Alzner, era in vremea cand terminasem consemnarea impresiilor personale despre 34 dintre povestirile autoarei, si cum, "Intalnire ..." urma sa apara in Almanahul Anticipatia -2014 , ceea ce, intre timp, s-a intamplat, nu se putea sa comentez in avans ceea ce atunci, mi se parea cea mai buna povestire a Dianei, intre timp, depasita de alta, aflata , in prezent, in prag de publicare intr-o antologie. In textul Dianei, sunt o serie de referiri indirecte, care nasc in mintea mea imaginea unor carti cunoscute, iata, din expresii precum : "trenul de noapte", "o insula care pluteste", "gradina bibliotecarului", "biblioteca", "ni s-a promis tinerete fara batranete daca acceptam sa ne virtualizam", ca si din pomenirea lui Tezeu si a Ariandei, cu firul ei, sau prin referirea la aparitii si disparitii misterioase, precum in cazul navei comerciale OCTAVIUS, sau ideea despre "marginirea Bekenstein" si despre  universurile paralele in expasiune sau la principiul holografic, m-au indemnat sa pozez si sa postez asemenea carti la acest omagiu adus Dianei. Dar cartile la care se refera prin aluzii clare, sunt romanul "Un veac de singuratate" de Gabriel Garcia Marquez, "Dormi" de Annelise Verbeke, "Pluta de piatra" de Jose Saramago, "Galapagos" de Kurt Vonnegut, "Preafericitii din insula dezolarii" de Herve Bazin, care a inspirat fundarea Insulei Tristan de Cunha, prima aparuta si scufundata , din Arhipelag, "Inventia lui Morel" de Casares, care a dat numele insulei de cursa lunga, dar tot cu destin fatal, "Visele sunt sacre" de Asimov, roman infatisat vederii datorita promisiunii fabuloase a titlului, si nu in ultimul rand, "Insula din ziua de ieri" de Umberto Eco. 
*

Un veac de singuratate - G.G. Marquez


"Cand se desteptara, cu soarele sus, ramasera stupefiati, fascinati. In fata lor, in peisajul frumos al ferigilor si palmierilor, ALBIT IN PULBEREA DE LUMINA TACUTA A DIMINETII, aparu un enorm galion spaniol. Acesta era usor inclinat spre tribord si de pe catargul intact atarnau ramasitele mizere ale panzelor, intre odgoane inflorite cu orhidee. Botul navei, acoperit cu o carapace uniforma de remore fosilizate si de muschi fin, era adanc infipt in solul stancos. TOTUL PAREA INSCRIS INTR-UN CERC IZOLAT DE RESTUL LUMII, un spatiu alcatuit din insingurare si uitare, ferit de prefacerile datorate vremii si ocolit de lumea paserilor. In interiorul navei, pe care membrii expeditiei il explorara cu infrigurare, nu exista altceva decat un tufis des de flori. ( ... )

Multi ani dupa aceea, colonelul Aureliano Buendia, traversa la randul sau regiunea, cand aceasta era deja strabatuta de o cursa postala regulata, si nu mai gasi alta urma a vasului, decat scheletul carbonizat intr-un camp de maci.''

*
Continuare : link AICI

2 comentarii:

  1. Biblioteca ta miraculoasa mi-a inspirat biblioteca din text, Sandu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt incantat de atentia pe care mi-o acorzi, Diana.

    RăspundețiȘtergere