Tarmul Syrtelor

Romanul "Tarmul Syrtelor" de Julien Gracq, nu era la locul sau formal, la colectia Romanul Secolului Douazeci, dar l-am gasit la locul sau firesc, la literatura franceza, langa alte carti ale autorului. Trei temeiuri am pentru alegerea romanului pentru postarea prezenta:
Faptul ca azi, Tarmul Syrtelor, adica Libia, este teatru de razboi, apoi nevoia de lega aceasta postare de cea anterioara, si infine, motivele launtrice, asupra carora voi scrie mai pe larg.
*
Pentru Julien Gracq, ca si pentru mine, lumea, evenimentele in desfasurare, si in ele si intre ele, OMUL, cu fragilitatea si sentimentele sale, nu sunt ceva la voia hazardului, nu reprezinta ceva intamplator, fara semnificatie, fara importanta, nu sunt inerte, indiferente, ci ele ATRAG LUAREA AMINTE ASUPRA A CEVA ce se afla dincolo de ele.
*
Sa fie PREDESTINAREA? Sau un contact spontan si misterios, cu obiecte si fiinte, care sunt purtatori de semnificatie pentru el, si deschizatori de drumuri inca neumblate?
*
Exista intalniri inaltatoare, dar sunt posibile si contacte demolatoare intre fiinte ... Nu demult, am redat, din amintiri pe care de risipire, discutia dintre Plesu si Liiceanu pe tema contactelor. Eu cred ca ambarcatiunea cu care ma deplasez prin golful Syrtelor mele, in timp, nu este Corabia Nebunilor. Si am incredintarea ca stabilesc cu semenii intru ratiune, contacte din categoria celor formatoare ...
*
Mai aleg aceasta carte, datorita faptului ca Gracq respinge ispita "psihologiei abisale", pentru ca prin contagiune, sa ajung sa o resping la randul meu, caci prea ma incearca aceasta ispita ...
*
Louis Poirier, nascut, precum tatal meu, Eugen, in anul 1910, isi va spune mai tarziu, ca scriitor, Julien Gracq. Daca voi decide sa public, imi voi spune, la randul meu, IVAN, dar nu Groznai ci VASARIN.
*
Daca Aldo, eroul din "Le Rivage des Syrtes", resimte chemarea marii, trebuie sa marturisesc despre mine, ca dupa o viata de sedentarism, am ajuns sa aud, chemarea departarilor. Si ii voi da curs. Chiar si la Paris am sa merg, veti vedea! Voi poposi pe la Moulin Rouge, impreuna cu Toulouse-Lautrec si Douanier Rousseau, cu zici, prietene Ninulescu?
*
Eroii lui Gracq asteapta cataclisme si rasturnari fabuloase de situatii.
Eu inca si mai mult.Dar cu gandul sa-i numar pe cei dragi intre supravietuitori!