"Don Juan imi spusese odata ca moartea ar putea fi in spatele oricarui lucru imaginabil, chiar si in spatele unui punct de pe notesul meu.
Apoi mi-a oferit metafora suprema a mortii mele. Ii spusesem ca odata, in timp ce ma plimbam pe bulevardul Hollywood din Los Angeles, am auzit sunetul unei trompete cantand o melodie populara, veche si idioata. Muzica venea dinspre un magazin de discuri de peste drum. Am fost incantat de ea. A trebuit sa ma asez. Sunetul limpede al acelei tropete imi patrundea direct in creier. Il simteam exact deasupra tamplei drepte. M-a invaluit pana cand m-am simtit imbatat de el. Cand s-a terminat, am stiut ca experienta aceea nu se va mai putea repeta vreodata si am avut destula detasare ca sa nu rabufnesc in acel magazin, sa cumpar discul si un aparat stereo, pentru a-l asculta.
Don Juan spusese ca acel sunet fusese un semn dat mie de catre puterile care guverneaza destinul oamenilor. Cand va veni vremea ca eu sa parasesc lumea, indiferent de felul in care se va petrece acest lucru, voi auzi acelasi sunet de trompeta, aceeasi melodie idioata, acelasi trompetist fara pereche."
* * *
Don Juan spusese ca acel sunet fusese un semn dat mie de catre puterile care guverneaza destinul oamenilor. Cand va veni vremea ca eu sa parasesc lumea, indiferent de felul in care se va petrece acest lucru, voi auzi acelasi sunet de trompeta, aceeasi melodie idioata, acelasi trompetist fara pereche."
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu