miercuri, 30 aprilie 2014

My Family and Other Animals - Gerald Durrell




Gerald ?  "Cum adica Gerald ?", m-am intrebat in 1986, cand a aparut la Editura Univers povestea a cinci ani petrecuti in insula Corfu, de autor, impreuna cu familia sa. Eu stiam doar despre Lawrence Durrell, si inca cum stiam !  Citisem  "Cvartetul din Alexandria", stiam, desigur si de existenta celor cinci carti ale seriei "Cvintetul din Avignon", dar eram constient ca trebuie sa-i cada cerul in cap regimului bolsevic de la Bucuresti, pentru ca cenzura sa permita o asemenea traducere in tara noastra maiastra. Nu-mi pasa daca unul din cei trei care vor citi postarea mea, vor spune ca am fortat, sau am scremut o impresie despre Cvartet si Cvintet, dar daca Cvartetul m-a facut sa renunt la ideea ca un om fara studii universitare, chiar talentat, nu poate atinge culmea realizarii artistice - si Lawrece Durrell , ca si niste romani geniali, precum Caragiale, Rebreanu , Fanus Neagu, dar si multi alti maestri straini,  nu are/nu au studii superioare, dar au har  - Cvintetul si alte carti de acest autor fantastic mi-au intarit convingerea ca studiile, cat vor fi de inalte, fara har, nu inseamna nimic ! 
 Dupa cvintet - iarasi nu ma refer la carti, ci la ceea ce am simtit eu citindu-le  - am fost asemenea unui individ prabusit odata cu un balon in flacari, scapat prin minune, in viata, dar calcat de tren pe linia ferata unde cazuse. Nu mai luam notitele din cartile lecturate,  in caiete de lectura, ca de obicei, ci inglobam ideile, faptele memorabile si chiar citatele, direct in insemnarile mele, destinate  Vulturului, in jurnalul meu ciclopic, lizibil numai din spatiul cosmic, integrandu-le in relatarile despre propria-mi existenta.  Acum, dupa ce Gerald a scris despre Corfu, este firesc sa amintesc si doua carti de calatorii ale lui Lawrence : "Pestera lui Prospero", carte care ne duce tot in Grecia, si "Lamaii amari ai Ciprului", unde, pe langa bucuria cunoasterii unei realitati geografice, Lawrence  degusta si  din licoarea amara a politicii, ceea ce inseamna de fapt, desertaciune. Ma mai refer la un singur roman al lui Lawrence Durrell : "Labirintul intunecat". Este chiar labirintul in care, ne confruntam cu Minotaurul. Aceasta este cartea care m-a determinat sa vad viata mea ca pe un labirint fara iesire. Postez si cateva poze cu aceste volume.

2 comentarii:

  1. Cartea lui Gerald am citit-o din greseala, prin 1992-1993, am luat-o de la biblioteca crezand ca e vorba de Lawrence. Nu regret ca am citit-o, mi-a ramas in memorie omul cu carabusii legati la palarie si soarele limpede al Greciei.
    Sandu, pentru mine in anii aceia intalnirea cu Durrell a fost ceva fantastic, ceva care a modificat niste structuri interioare ale gandirii mele. Prima oara am citit "Cvartetul". Abia apoi au urmat celelalte. "Labirintul intunecat" mi-a placut foarte mult, erau pasaje despre care credeam ca au fost scrise pentru mine. Ma bucur ca avem gusturi comune, dar asta nu ma mai mira.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiam ca ai citit "Labirintul intunecat", este o bucurie imensa sa aflu ca ai citit acest roman, Diana, era una dintre rezervele din Babel cu care intentionam sa te "vrajesc", propunand-o ca lectura. Mai am ceva sa-ti povestesc legat de aceasta carte, ceva despre frate-meu, arhitectul, poate ti-am si povestit, oricum, am relalat faptele in "Tunel sub lume". Ca avem gusturi identice si ganduri ce iau nastere simultan, nu mai este nici umbra de indoiala ...

    RăspundețiȘtergere