Masina timpului, Leonard Cohen si un tango celest

In primavara lui 2010 am vazut la cineva cartea "Joaca preferata" de Leonard Cohen. Cand este vorba despre carti, nu stau pe ganduri, cartea aparuse in 2003, dar am reusit sa o gasesc si am citit-o pe nerasuflate. Cum sa nu fi stiut ca Leonard Cohen este cantaret, dar iata ca la cantece nu ma reped, asa cum ma arunc pe carti.  Primul cantec de Cohen, l-am ascultat ieri, dupa patru ani de la citirea cartii ... Mi-l trimisese Nelu, sotul verisoarei mele din Sibiu, Mariana, il aveam pe Chat , si glasul un pic ragusit al cantaretului, cum se intampla sa fie si al meu, cand ii permit talentului sa ma chinuie, si ma pun pe cantat, ca un saman care aduce ploaia, m-a cucerit. Dar  la acest videoclip, sunt noi obstacole intre mine si Cohen, cantaretul. Caci melodia sa "Dance Me , To The End Of Love", este insotita de un tango celest, in care, cuplul format de actorul Al Pacino, si o tanara pe care nici nu-i nevoie s-o cunosti, pentru a o indragi, mi-a furat nu numai privirea, ci toate simturile, iar textul si melodia lui Cohen au ramas doar un fundal, e drept, la fel de fascinant ca si bolta instelata, dar aceasta, in timp ce, aici, aproape de mine, dar si  de zei, desfasurarea cuplului fascinant, intr-un tango ce aminteste de un poem al lui Borges,  parea  sa invaluie in mister intreaga lume, stramutand-o in profunzimile din care a izbucnit fierbinte, odata cu explozia primordiala. Vara lui 2010 a declansat un tsunami in viata mea. "Dance me",  pare un cataclism apocaliptic, acum dupa patru ani. O paranteza de patru ani am lasat intre cartea si primul cantec de Cohen, pentru a-i face loc in fiinta mea ! Cate asemenea minuni am tinut departe, inafara orizontului de actiune al simtirii ?  Este inca un indemn pentru mine, sa adun filele acoperite cu frunze moarte, hieroglife si fire  de nisip, pentru a le insira ca pe niste margarite , pe ata. Daca Vulturul nu va fi satisfacut de ceea ce i-am dat sa devoreze ? Mai am aceasta datorie de suflet, sa scot dintre sutele de file, intamplarile teribile din cei patru ani, scursi intre "Joaca preferata" si "Dance Me, To The End Of  Love" ... Nu ma poate ajuta,  decat Eclesiastul, la aceasta cumpana : " M-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mainile mele  ... totul este desertaciune si vanare de vant si fara nici un folos sub soare" . Dar cum sa fie asa, cand simt sfasierea aceasta de nedescris, datorita dansului celest  ce naste spatiu din muzica lui Cohen ? Macar altii, au reusit sa lase ceva sub soare ! "Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic : 
 "Ce este omul ca-Ti amintesti de el ?"
 Iata ca sunt si oameni spre care Domnul se uita cu  dragoste ...