"Toba de tinichea" - Gunter Grass

L-am auzit pe doctorul Veres Florin vorbind cu o colega despre "Toba de tinichea", citisem romanul in 1997, cand a aparut  in limba romana, dupa decenii de la editia germana, si nu intelegeam aceasta intoarcere a sa in trecut, in zile in care se produce o adevarata revarsare a cornului abundentei de carti noi, asupra noastra, amintind de revarsarile Nilului din vremea construirii piramidelor, care lasau in urma mil fertil. "Vreau sa am si eu piticul meu magic", mi-a spus Florin, si mi-a prezentat noua editie a cartii lui Grass, la Editura Polirom, pe care, iata, o am si eu, pana la urma, desi tin mult si la editia de la Editura Univers.
*
Inca de prin aprilie voiam sa fac o postare despre acest roman, iar ceea ce urmeaza, va fi altceva decat ceea ce ar fi fost, daca nu ma lua trenul vietii in cursa de o primavara si o vara, in care m-a purtat intr-o lume mirifica, din care nu as fi vrut sa ies pentru nimic in lume, mai ales ca am poposit si pe un camp cu maci, undeva, departe de mare, langa scheletul unui galion spaniol, patruns, prin cine stie ce vraja, dincolo de gemandurile de dinspre uscat.
*
Venim acum la Oskar Matzerath, piticul suspectat de o crima pe care nu a comis-o, si internat intr-un ospiciu. Si nu pot sa nu-mi amintesc de psalmi : " Cu neputinta sa nu vina smintelile, dar vai aceluia prin care vin". De un lucru sunt sigur, ca lumea piticului, era una smintita, dar smintelile nu au venit prin el. Si, tot referitor la "Toba de tinichea", gasesc foarte potrivit un gand al lui Sabato, desi autorul se refera la cu totul altceva : " Adevarurile sunt bune in matematica, in chimie, in filosofie, insa in viata, sunt mai potrivite iluziile, inchipuirea, dorinta, speranta". Tii minte, Diana, unde si cand ai dat acest citat?
*
"Toba de tinichea" bate, adica vorbeste despre Danzing, intr-o desfasurare intinsa de-a lungul a trei decenii, incepand din 1920. Intalnim in roman o inlantuire de fapte si personaje angrenate in vartejul istoriei. Nu ma dau in vint dupa termenul "bildungsroman", dar, cum citesc in prezent "Educatie siberiana" de Nikolai Lilin, etichetat in acest mod, nu pot sa nu fac aceeasi afirmatie despre romanul  care ni-l face cunoscut pe Oskar, piticul magic.
*
Oskar a ramas pitic in urma unui accident  petrecut la varsta de 3 ani, el are o toba de tinichea cumparata de parinti, mereu alta, caci este un tobosar profetic, si bate la toba de o sparge, iar viata sa, aflata in rezonanta cu mitul, este incarcata de simboluri ce infatiseaza in lumina crepusculara involburarea istoriei. Naratorul este Oskar insusi, uneori,  isi prezinta  intamplarile vietii, alteori, ia cuvantul autorul,  vorbind la persoana a treia despre faptele lumii, iar capitolele marcheaza traseul in viata al piticului in vremea ascensiunii, apogeului si prabusirii nazismului, dar si momentele de rascruce din existenta personajului.
*
Grass nu ezita sa-si aseze piticul alaturi de Iisus, in scena din biserica, atunci cand Oskar se aseaza pe genunchii Fecioarei Maria, pe locul pruncului sfant, ii pune acesteia toba de gat si o

indeamna sa bata. La 30 de ani, piticul strange ucenici in jurul sau, amintind de Iisus. Este perioada in care asistam la ascensiunea nazismului, la histeria colectiva, la devastarea caselor evreilor, la deportarea lor in lagarele de concentrare. Suntem martorii bombardarii postei poloneze din Danzing, aparata eroic, pana la un sacrificiu, dealtfel inutil, de lucratorii polonezi.
*
In roman, apar obsesiv cimitirul si inmormantarile.
*
Chipul bunicii lui Oskar este de neuitat.
*
O intreaga lume este scoasa din scena, datorita razboiului, facand loc unor brute dezgustatoare. Ce sa ma spun, pe final, vin si rusii, brute noi, in locul celor recent venite, daca mai lipsea ceva. La venirea ciolovecilor, tatal lui Oskar, mica capetenie nazista, inghite insigna partidului, ca sa nu fie descoperit ca hitlerist, si are parte de o moarte grotesca.  Omul Negru, ca masca a mortii, il insoteste pe Oskar, inca din podul casei cu multi chiriasi , casa copilariei. Ca si la spargerea data de banda de copii a Bisericii "Inima lui Iisus", catre finalul cartii. Omul Negru este de fapt, nu atat o amenintare, cat o premonitie. Nu stiu de ce imi vine in minte un termen din mecanica cuantica : " generatori de torsiune". De ce ?