Fratele lui Rousseau - Stephane Audeguy

Cand imi vine in minte numele lui Jean-Jaques Rosseau, ma gandesc imediat la visarile plimbaretului singuratic, nicidecum la viata sa fracturata, la faptul ca mama i-a  murit la zece zile dupa nasterea sa, iar tatal - cu care a invatat sa citeasca , incat la sase ani il citea pe Plutarh si la noua ani il stia pe dinafara - fugind din Geneva, locul nasterii viitorului scriitor, l-a lasat la voia unui unchi. A fost ucenic la un gravor din Geneva, de la care a scapat cu fuga. La 16 ani a cunoscut-o pe doamna de Warens, cu 13 ani mai varstnica decat el, careia ii devine amant peste patru ani, pentru un rastimp de  cinci ani, cad doamna l-a inlocuit cu un randas, pentru a-l reprimi insa de cateva ori, dar cu raceala ...  La 19 ani Rousseau a vazut pentru prima oara Parisul, dar nu i-a placut.  La 30 de ani , se afla iarasi la Paris, de asta data pentru a citi la Academie proiectul sau de reforma a notatiei muzicale, prost primit. Dupa copilul facut cu prima sa doamna si abandonat la Azil, mai face unul cu o servanta de hotel - Therese Levasseur - care va avea aceeasi soarta ca si primul sau nascut si de asemenea, cu cei ce vor urma sa vina pe lume din coapsele sale. In 1750 Rousseau scrie "Discursul asupra stiintelor si artelor", repurtand un mare succes. In 1751 i se naste al treilea copil, dupa care vor mai urma alti doi, cinci in total, ajunsi cu totii la Azil. Avem in fata un tata denaturat. Ne mai gandim la asemenea lucruri cand citim cartile sale ? Chiar si eu, care nu vreau sa uit nimic, am invatat sa despart opera de om, daca opera are valoare. In 1760, ii apare "Noua Heloiza". Imi amintesc si azi cum ne vorbea profesoara de franceza despre Rousseau si "Noua Heloiza", fara a aminti insa nimic despre viata sa fracturata, "fractus" = "intrerupt".
In 1766 se stabileste in Anglia la sugestia filosofului David Hume, unde incepe redactarea "Confesiunilor", in 1767 se reintoarce in Franta. In 1772 incepe redactarea "Dialogurilor", si la doi ani dupa moartea lui Hume, in 1778,  J.J Rousseau inceteaza din viata, in 2 iulie, intr-un castel de langa Paris.
*
Am scris doar cateva impresii despre viata lui Rousseau. Mai era nevoie si de fratele lui Rousseau in  aceasta viata fractionata?  Stephane Audeguy zice da, scriind romanul "Fratele lui Rousseau", pentru care i-a fost decernat un premiu in anul 2007.
*

In "Confesiuni", Jean-Jaques marturiseste cum a ajuns fiu unic al parintilor sai :
" In cele din urma fratele meu a ajuns atat de rau incat a fugit si a disparut cu totul. Dupa o vreme am aflat ca s-ar afla in Germania. N-a dat nici macar un semn de viata. N-am mai avut nici o stire despre el, ramanand astfel fiu unic"
*
In romanul lui Audeguy, fratele lui Rouseau se intoarce. Cine poate pune capac imaginatiei scriitoricesti, care face totul posibil ? Fratele, erudit si impertinent, este intru totul opusul lui Jean-Jaques.   Iata ce spune fratele imaginat : " Un prieten mi-a imprumutat primul volum, recent aparut al "Confesiunilor". Nu mi-a placut acest titlu mirosind a sacristie si tamaie racita, dar l-am citit dintr-o suflare, iritat de orgoliul sau urias care facea niste figuranti din toate personajele din viata sa."