Reinnoirea sentimentului vietii

"Uneori, pustiul si monotonia prelungesc clipa si ora si le fac mai plictisitoare, dar ele scurteza si grabesc pana la a reduce la neant marile si extrem de marile cantitati ale timpului. Dimpotriva, un continut bogat si interesant este, desigur, capabil sa scurteze o ora sau chiar o zi, dar luat in mare, acest continut da curgerii timpului : intindere, greutate si trainicie, astfel ca anii bogati in intamplari trec mult mai incet decat anii saraci, pustii si neinsemnati, pe care vintul ii matura, spulberandu-i. Prin urmare, ceea ce se numeste plictis nu-i in realitate decat aparenta bolnavicioasa a scurtimii timpului pricinuita de monotonie ; marile intervale de timp, cand curgerea lor este de o neintrerupta monotonie, se chircesc intr-o masura care inspaimanta de moarte inima; cand o zi seamana cu toate, ele nu sunt decat o singura zi ; iar intr-o desavarsita uniformitate, viata cea mai lunga ar fi perceputa ca foarte scurta si ar trece intr-o clipita. Obisnuinta este o somnolenta sau cel putin o istovire a ideii de timp, si cand anii copilariei au fost traiti incet iar restul vietii s-a desfasurat din ce in ce mai repede, precipitandu-se, faptul acesta tine tot de obisnuinta. Noi stim bine ca insusirea unor schimbari ale obisnuintei, sau ivirea unor obisnuinte noi, reprezinta singurul mijloc de care dispunem pentru a ne pastra in viata, pentru a ne improspata perceptia timpului si pentru a obtine o o reintinerire, o intarire si o incetinire a trairii timpului si, prin insasi aceasta, o reinnoire a sentimentului vietii"