Am vazut o postare pe "Carti dragi" despre "Pasarile" de Ivasiuc, romancier care-mi aduce aminte de inundatia din 1970 datorita unui roman al sau care nu are nimic nici cu apa nici cu inundatia, romanul "Apa" fiind o carte despre libertatea omului aflata in conflict cu necesitatea, asemenea romanului adus in discutie de scriitoarea Diana Alzner, de acelasi autor, intitulat "Pasarile", care nu-i un roman de dragoste ci o interogatie despre cum ne traim si, desigur, cum ne refacem viata, in lumea schimbatoare care ne obliga mereu sa o luam de la capat.
*
Din pacate, tot Ivasiuc imi aduce aminte si de cutremurul din 1977, avand insa si legatura cu sinistrul, caci cutremurul i-a rapit viata. Nu as fi cautat azi, cu zecile de minute, cartile sale in Babel, daca nu-l omora cutremurul, caci ar fi ajuns un scriitor urias, si acestea ar fi ramas in biblioteca, nu in holul ei, unde au ajuns sub presiunea altora aparute intre timp.
*
Iata ce mai este , in prezent,in Babel de Ivasiuc :
"Apa"
"Pasarile"
"Cunoastere de noapte"
si
"Corn de vanatoare"
*
Toate le am in editii diferite fata de volumele citite.Am obiceiul sa innoiesc cartile, dar e un obicei rau, caci ce n-as da sa iau acum in maini exemplarul din "Apa" , cu coperta aceea rosietica, pe care l-am citit si eu si mama, dupa inundatie, crezand ca vom regasi ceva din patimirile familiei noastre in roman?
*
Copiez din caietul de citate un fragmnent din "Apa";
" Nu mi-am dat seama de la inceput ce tragea dupa el. Am vazut mai intai dara de sange care-l urma ca un drum, stralucind in iarba inalta. Si in spatele meu s-a deschis usa foarte usor, si din miscarea deabia simtita am inteles ca era mama. Dar deindata ce am auzit strigatul ei indurerat, am vazut si pasarea. Ciocul rosu ii atarna in pamant si gatul lung era moale ca un sarpe si aripile mari ii erau larg desfacute. Mihai o tinea de picioare si la strigatul de spaima al mamei s-a incruntat. Nu s-a oprit in fata noastra ci a ocolit casa, si l-am auzit cum tranteste usa, mai inainte cea de la tarnatul din fata, apoi usa camerei lui. M-a cuprins si pe mine spaima si am inteles de ce-a strigat mama. Era un semn rau ca impuscase cocostarcul,un semn al apropiatei lui nebunii care nici n-a intarziat. Ca sa omori fara rost o asemenea pasare."
* * *
*
Din pacate, tot Ivasiuc imi aduce aminte si de cutremurul din 1977, avand insa si legatura cu sinistrul, caci cutremurul i-a rapit viata. Nu as fi cautat azi, cu zecile de minute, cartile sale in Babel, daca nu-l omora cutremurul, caci ar fi ajuns un scriitor urias, si acestea ar fi ramas in biblioteca, nu in holul ei, unde au ajuns sub presiunea altora aparute intre timp.
*
Iata ce mai este , in prezent,in Babel de Ivasiuc :
"Apa"
"Pasarile"
"Cunoastere de noapte"
si
"Corn de vanatoare"
*
Toate le am in editii diferite fata de volumele citite.Am obiceiul sa innoiesc cartile, dar e un obicei rau, caci ce n-as da sa iau acum in maini exemplarul din "Apa" , cu coperta aceea rosietica, pe care l-am citit si eu si mama, dupa inundatie, crezand ca vom regasi ceva din patimirile familiei noastre in roman?
*
Copiez din caietul de citate un fragmnent din "Apa";
" Nu mi-am dat seama de la inceput ce tragea dupa el. Am vazut mai intai dara de sange care-l urma ca un drum, stralucind in iarba inalta. Si in spatele meu s-a deschis usa foarte usor, si din miscarea deabia simtita am inteles ca era mama. Dar deindata ce am auzit strigatul ei indurerat, am vazut si pasarea. Ciocul rosu ii atarna in pamant si gatul lung era moale ca un sarpe si aripile mari ii erau larg desfacute. Mihai o tinea de picioare si la strigatul de spaima al mamei s-a incruntat. Nu s-a oprit in fata noastra ci a ocolit casa, si l-am auzit cum tranteste usa, mai inainte cea de la tarnatul din fata, apoi usa camerei lui. M-a cuprins si pe mine spaima si am inteles de ce-a strigat mama. Era un semn rau ca impuscase cocostarcul,un semn al apropiatei lui nebunii care nici n-a intarziat. Ca sa omori fara rost o asemenea pasare."
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu