*
Doi soti si viata obisnuita. O casa construita din "suferinta si rabdare" cum zice Arghezi, o casa ce-a primit, pentru a fi inaltata de o femeie singura, si "sange si sudoare". Barbatul viseaza ca va castiga destui bani "incat va trasforma complet amarata aia de casa si va schimba masina harbuita si o sa-i cumpere haine si bijuterii si ... mobila", iata, omul are in vedere numai realizari.
*
Toate sunt deocamdata la locurile lor, cu o marunta exceptie : fereastra de la baie se desprinde din perete, in urma unui viciu din constructie, si zace asa, nereparata, provocand replici intre soti, ea dornica de ordine, el incapabil sa o restabileasca. Apoi, modificari infime generate de anomalie se aglutineaza si se produce o ruptura de continuitate, o falie prin care irationalul isi face loc in viata lor.
*
Fereastra este reparata de Nelu, prieten de copilarie al femeii. Ea este afectuoasa cu tovarasul din copilarie, iar el, gelos, subliniaza faptul ca nu a fost coleg de facultate cu mesterul plin de bani ...
Printre discutii domestice despre reincarnare si migratia sufletelor, iata un schimb de replici din casa, legate de mester :
" - Am copilarit impreuna, la ce te gandesti?
- Imi inchipui ca atunci incep marile pasiuni. "
*
Apoi, se intampla niste ciudatenii : mesterul Nelu moare subit , sotii, mergand cu masina spre oras, evita in ultima secunda o coliziune cu un TIR, iar fereastra cu pricina se trasforma intempestiv, intr-un portal de trecere spre o alta lume, care incepe sa-si scurga materia intunecata spre interiorul casei, captureaza pisica, si se manifesta ca "o oaza de haos cascat in geamul de la baia lor".
*
Femeii ii venise gandul ca ar fi necesar sa apeleze la un preot. Ea nu vrea sa capituleze fara lupta, doar stie cata suferinta a indurat pentru construirea casei. El inclina spre salvarea prin fuga si o acuza ca isi doreste lupta din nevoia de senzatii tari, care sa o faca sa simta ca traieste. Inca din dimineata aparitiei artifactului, femeia simtise ca viata i s-a schimbat iremediabil .
*
Cum de s-a deschis fereastra spre haos, care le-a inghitit pisica ?
Cum de a ajuns toporul in baie, si apoi in mana barbatului ? Toporul cu care spargea lemne pentru cazanul de la baie, din care-i iesea sotia inmiresmata si ispititoare, incat nimic nu putea sa-l incurce in implinirea dorintei ..
*
"Ce are de gand cu toporul ?" se intreaba femeia, vazand schimbarea la fata a sotului, in plina eruptie a absurdului in viata lor ...
*
Eu as fi ales pentru povestire titlul "O viata obisnuita". Daca nu isi intitula Karel Capek astfel, unul dintre romanele sale. Ma gandesc la sensibilitatea femeii . Ea spune ades : "m-am speriat groaznic". Apoi, inainte de intunecarea ferestrei, are sentimentul angoasant ca cineva a privit-o pe fereastra. Ce sa faca barbatul in asemenea imprejurari ? Asta depinde de talentul fiecaruia, si acolo unde este iubire, nu se mai ajunge intrebari precum : "Andu, ce e cu noi de nu ne mai intelegem ? ", si nici chiar cea mai tenebroasa materie neagra nu-ti absoarbe pisicile in inexistenta, nici nu-ti "aseaza" toporul in mana ...
*
Este o viata obisniuta, in care, intrebarea "ce e cu noi de nu ne mai intelegem", pusa din vreme, poate mentine pe linia de plutire chiar si Corabia Nebunilor, cu atat mai mult pacea dintre doi oameni.
*
In ilustratie, o pictura de Renee Magritte. Cerul, luminat de ziua. Casa scufundata in intuneric. Lumina de la ferastra casei are un dialog misterios cu felinarul stradal aprins. Amin
*
"Fereastra din spate" - Diana Alzner - link : AICI
Iti place?
RăspundețiȘtergereSandu, dar sunt coplesita, postarea ta este cu mult mai buna decat textul meu. Capacitatea de analiza de care dai dovada este o risipa daca e sa ne gandim ca ai exercitat-o la o povestioara ca a mea.
RăspundețiȘtergereIti multumesc, sunt uimita de ceea ce ai scris.
Frumos scris, dar cititul textului roşu (fosforescent când luminozitatea ecranului e maximă, fiindcă altminteri e prea întunecat) pe fundal negru e foarte obositor, cel puţin pentru mine - am fost gata-gata să abandonez lectura, din acest simplu motiv :(
RăspundețiȘtergereVoi renunta la rosu de drag de dumneavoastra, floare de loldial, pentru onoarea pe care ne-ati facut-o Dianei Alzner, si mie, cititd incercarea mea despre povestire dumneaei ...
RăspundețiȘtergere