Ursula se intoarce acasa

Un veac de singuratate - G.G. Marquez

"Intr-o buna zi la mai multe luni dupa plecarea Ursulei, incepusera sa se petreaca lucruri ciudate. Un flacon gol, uitat de multa vreme intr-un dulap deveni atat de greu incat era imposibil sa-l urnesti din loc. O oala cu apa asezata pe masa de lucru, fierse fara foc timp de o jumatate de ora, pana ce se evapora complet. Jose Arcadio Buendia si fiul sau observau aceste fenomene cu un extaz amestecat cu o spaima, incapabili sa si le explice, insa interpretandu-le ca pe niste prevestiri ale materiei.Intr-o zi, leaganul Amarantei incepu sa se miste dintr-o pornire proprie, si facu un tur complet prin odaie, spre marea stupefactie a lui Aureliano care se grabi sa-l opreasca. Tatal sau nu se emotiona insa pentru atata lucru. Puse leaganul la loc si-l lega de piciorul unei mese, convis ca evenimentul asteptat era iminent.
Pe aceasta chestiune, Aureliano il auzi cum zicea :
-Daca nu te temi de Dumnezeu, atunci teme-te de metale.
Pe neasteptate, dupa aproape cinci luni de la disparitie, Ursula se reintoarse. Reveni mai magnifica, mai tanara ca oricand, cu niste gateli noi, de un stil necunoscut in sat. Jose Arcadio Buendia abia putu sa reziste emotiei.
- Asta era deci ! striga el. Stiam eu ca asa se va intampla !
Si era convins cu adevarat de aceasta, caci, in retragerile sale prelungite, in timp ce manuia materia, se rugase din adancul sufletului sau ca minunea asteptata sa ne fie nici descoperirea pietrei filosofale, nici descatusarea suflarii care da viata metalelor, nici posibilitatea de a face aur din balamalele si zavoarele casei : ci tocmai ceea ce se intamplase acum : Reintoarcerea Ursulei."