Moarte pe credit

Numele lui Celine, ca si cel al poetului Alphonse de Lamartine, se citeste asa cum se scrie, Selin, dar fara "e", nicidem Selen sau LAMARTEN, cum am auzit pe unii dorind sa dovedeasca ca stiu sa citeasca pe frantuzeste, dar impiedicandu-se  in exceptie. Louis-Ferdinand Celine a avut, ca om , o coliziune cu Istoria, incat gloria sa anterioara celui de-al doilea razboi mondial, datorita romanelor "Calatorie la capatul noptii" (1932) si "MOARTE PE CREDIT" (1936) a fost urmata de oprobiul unanim dupa razboi, pentru colaborationismul sau cu nazismul. Dupa incetarea sa din viata, in 1961, a inceput si distantarea criticii fata de problemele omului care s-a ciocnit cu Istoria, incat opera sa a fost recuperata pentru constiinta umanitatii, in asemenea masura incat si intr-o tara bolsevica cum era Romania inainte de 1989,  romanul "Calatorie la capatul noptii" a fost publicat fara probleme in 1988, si iata, dupa '89 , romanele sale se reediteaza dupa puterea de absorbtie a publicului romanesc. Numai in Babel si apar de la prima strigare patru romane de Celine  ( ceteste SELIN, pentru buna cetanie !) : cele deja pomenite si alte doua, "RIGODON" ( despre aventurile celor patru calatori prin Germania devastata, printre care, motanul Bebert, care-mi aminteste despre calatoriile motanului Foca, si de varsaturile sale provocate de raul de calatorie !), si "NORD", tot despre calatoriile celor patru, cronologic anterioare celor relatate in "Rigodon". De fapt, postarea mea este un ecou firav la "Credit restant", povestire citita ieri, si bine primita de mine, este o propozitie care doare in text, ce pot face, traim in lumea constrangerilor, si atunci cand esti neputincios, poti macar sa incerci sa spui o vorba buna ...