Eram student cand am citit romanul "O zi din dupa-amiaza lumii" de scriitorul american de origine armeana William Saroyan, care ni-l face cunoscut pe acel personaj, care in timp, am devenit eu insumi, impacat cu amurgul vietii si lumina lui crepusculara, dar traind inca, fiecare zi din dupa-amiaza lumii, ca pe o viata in sine, sau mai frumos, ca pe un roman despre o noua viata in desfasurarea lumii.
Impacat cu gandul ca, insasi moartea va fi o implinire a destinului.
Nu pot sa spun cati oameni au citit acest roman la recomandarea mea, dar sigur, sunt peste douazeci.
Trei exemplare ale cartii, aparuta in 1978, in Editura Univers, colectia "Globus", le-am daruit, in timp, unor oameni dragi.
Redau, pentru aceasta postare, dintr-o zi speciala din dupa-amiaza vietii mele, inclinand catre seara, motto-ul cartii, pe care, de altfel, il stiu pe de rost, si l-am recitat de nenumarate ori:
" Intr-o zi din dupa-amiaza lumii, mohoreala mortii se va cuibari in tine, si cand te vei ridica sa mergi, vei fi mohorat ca moartea, dar daca esti norocos asta te va face doar sa te simti mai bine si sa iubesti mai mult"
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu