'M-am apropiat de parapetul de piatra, inalt de un metru, m-am aplecat si mi-am lasat privirea sa coboare spre strada de la inaltimea celor treizeci de etaje, o cladire verticala, o napustire abrupta, ma incerca din nou dorinta de a sari, o dorinta inca estompata, precum primul acord al unei corzi de vioara intr-o sala pustie de concert. Luna aluneca repede pe cer, sfasiind norii. Cu cat as fi ramas mai mult langa parapet, cu atat m-as fi lasat ispitit. Aerul proaspat mi se urca la cap ca muzica sferelor, nu ma mai saturam. Prin minte mi-a trecut deodata gandul "daca o iubesti pe Cherry, trebuie sa sari", gand care era o prescurtare a altuia, potrivit caruia pintecul lui Cherry rodise un copil si ca moartea mea, moartea mea violenta, ar adauga viata embrionului abia infiripat, ca astfel, prin el, as fi renascut si eu, eliberat de tot trecutul"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu