Scurta relatare despre Nathalie Sarraut

Scriitoarea Diana Alzner, aflata in faza de cristalizare, cu romanul "Tunelul de la capatul lumii",  m-a intrebat daca nu am in Biblioteca Babel ceva din scrierile lui Nathalie Sarraute. "Cum sa nu - am sarit cu raspunsul - pe vremea anilor de liceu, era la fel de iubita precum Boris Vian, Michel Butor, Alain Robbe-Grillet, Simone de Beauvoir, Francoise Mallet-Joris si era cautata precum romanul "Love story" -  am scris dintr-o suflare, sa fac pe desteptul, pocind insa cu un " l " nelalocul lui, numele autoarei.  "Bine, Sandu, de fapt, vreau sa te intreb daca ai cartea  intitulata "Tropisme"  de aceasta scriitoare". "Am carti in nestire de ea, stai un pic, sa vezi cate scot din rafturi ..."
*
Am purecat toata literatura franceza fara sa gasesc o carte, una singura de Sarraute, dar stiam sigur ca in 2014 am avut in mana un roman al ei, si am recitit mai multe pagini  fata de ce mi-am propus - la randuirea colectiei Globus in holul bibliotecii - consumandu-mi supranumerar, minutele putine din timpul lumii, chiar daca era o petrecere placuta. Si acum,  la colectia Globus, din hol, romanul "Fructele de aur" de Sarraute, mi-a cazut in mana dupa alte zeci de carti ale colectiei. Vor fi fost ale altora cartile de Nathalie din amintire, sau nici nu le voi fi citit?  Dar cum curgeau laudele si vorbele inalte ca plopii, cand ii povesteam Dianei Alzner despre ele !  Cica, s-au facut si filme dupa niste romane ale lui Nathalie ...
*
Apoi, ramas in ombilicul lumii, am crezut ca scriitoarea Alzner mi-a propus sa vorbim despre scriitoarea Sarraute, datoria faptului ca autoarea franceza se afla, asemenea englezoaicei Virginia Woolf, pe care Diana stie ca o recitesc integral, in avangarda romanului modern, fapt ce ma duce cu gandul, si la Proust si la Joyce.
Dar n-am fost pe faza. "Pe mine ma intereseaza fragmentarea fluxului psihic, tropismele umane, acele miscari subtile ale mintii, ce preced gandirea", a precizat Diana Alzner. Cu coada intre picioare, i-am redat, scriitoarei, cate ceva din prefata : "Sarraut  are rol de promotor al Noului Roman, a publicat in 1938  "Tropismes",  in 1947 "Portrait d'un inconnu" si, intre 1947-1955, eseurile din "L'Ere de soupcon", in timp de Robbe-Grillet publica in 1953 "les Gommes" si Butor, "Pasage de Milan" in 1954 - anul nasterii mele - pentru ca, in timp, sa scrie impreuna si eseuri. 
*
Sarraute scrie exact in maniera despre care vrea sa afle Alzner, din "Tropisme", elaborat, ezitant, cu pauze intre ganduri si idei, de parca s-ar forma pe apa o pojghita de gheata, topita iar de un vanticel cald, si iarasi solidificata de ger, cu faze de cristalizare si recristalizare in variante stelare de gheata asemenea modului in care simte domnisoara Smila, a lui Hoeg, diferite tipuri de zapada groenlandeza, scriitoarea, realizand o transcriere hieroglifica, dar virata din semnele si cuvintele recognoscibile ale  unui curent psihic subconversant, in fluxul de idei al romanului.
*
Si am scris aici, si pentru ca Diana Alzner spune ca pe Internet, nu vine nimic in limba noastra nefranceza, daca invoci numele lui Nathalie Sarraute, vezi, la mine au venit macar false amintiri, caci sunt omul care viseaza si carti care inca nu exista, si a venit , din rafturi, si o carte cu o prefata din care m-am inspirat, scrisa de Irina Mavrodin, scumpa de ea. Multumesc, Irinuca!