Primul lucru pe care doresc sa-l spun acum este despre romancierea nigeriana Chimamanda Ngozi Adichie. Dupa ce am citit "In impas" si "O lume se destrama" de Chinua Achebe, am crezut ca este imposibil sa mai apara din Nigeria surpriza unui autor la mare inaltime. Dar a venit Ben Okri, cu romanul "In Arcadia", care zboara dincolo de atmosfera, in spatiul cosmic. Asa ca nu ma mir sa descopar o autoare de mare clasa, tot din Nigeria. Este naucitoare cartea ei, care ieri mi-a sosit prin posta de la Editura RAO, si inca la promotie, impreuna cu alte cinci romane. Literatura romana este sub nivelul celei nigeriene. Inca nu am terminat de citit romanul "Jumatate de soare galben", are 500 de pagini, mai am de citit la ea, dar dupa primele 200 de pagini pot recomanda aceasta lectura fara sa ma tem de posibile reprosuri. Am mai cumparat romanul "Geneza" de Bernard Beckett, "Prima dragoste, ultima dragoste" de Romain Gary, care se vede ca si-a iubit mama la fel de mult cum am iubit-o si o voi iubi mereu pe mama Maria, "Steaua amantilor" de Philippe Sollers, care descrie iubirea tandra dintre un "EL" si "EA", aflati pe o insula, "Demonul binelui" de Montherlant, in care doctorii il sfatuiesc pe un sexagenar casatorit sa fie infidel, daca viata si inima i-o cer, fara sa tina seama de oscilatiile posibile intre climax si infarct, si nu in cele din urma "CASA DE HARTIE" de Carlos Maria Dominguez in care povestitorul ne calauzeste in universul halucinant al celor impatimiti de lectura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu