"Santierul - fantoma" - Juan Carlos Onetti

Am trecut in revista romanul "Santierul - fantoma"  de Juan Carlos ONETTI, si tot trecandu-l in revista, sunt pe aproape sa inchei  aceasta lectura. In opozitie cu starea mea sufleteasca la incheierea unei saptamani de munca si de viata plina de succese pe plan personal, vin la aceasta postare despre un roman, numit de critica "perfect" dar care mie imi aduce aminte de panza lui Bosh intitulata "Triumful mortii". Ne aflam in orasul Santa Maria, din lumea imaginata de Onetti, lume in care aspiratia  pentru puritate se ingana cu a noastra, a tuturor, sfarsind adesea in dezgust si cadere in mlastina coruptiei ; sa nu luati sensul de dictionar al acestui cuvant, poti sa fii corupt in mii de chipuri si inca  de totului de mic ... Considerat drept cel mai echilibrat roman al carierei sale, si publicat la varsta de cincizeci de ani "Santierul -fantoma" vorbeste despre "rugina sinistra a dezamagirii si esecului" . Ma intreb despre ce ar relata cel mai dezechilibrat roman al acestui autor, capabil inca sa ne uimeasca printr-o noua creatie? Despre armonia universala? Asteptam cu interes!
 *
 Iata cum descrie "Le Magazine literaire" romanul "Santierul - fantoma " : " O lume de nihilism si amaraciune in care defileaza un cortegiu de solitari cu infatisari spectrale".
 *
 Exista remediu ?   Ye ... Intrebati-ma pi mini  !