Mereu "La rascruce de vanturi" ...

Am recitit de curand, in urma conversatiilor cu Diana, dar
si in vederea unei postari pe "Carti Dragi", salbatica poveste de dragoste "La rascruce de vanturi", de Emily Bronte, si vazand azi la chiosc o editie delicata a romanului, nu am rezistat tentatiei si am adus-o in Babel. De fapt, cartea face parte din colectia "Surorile Bronte", editata de cotidianul "Adevarul", dar am toate cartile scrise de aceste surori-minune, si nu voi lua intreaga colectie. Ecranizat de nenumarate ori, citit de mine la pubertate, la varsta deplinei maturitati, si acum, in ramasitele zilei, acest roman al iubirii pustiitoare dintre Catherine si Heathcliff m-a coplesit la fiecare lectura. De fapt, Diana are dreptate cand insista ca Heathcliff este un etalon pentru iubirea absoluta. Eu vedeam in Heatchliff mai degraba arhanghelul razbunarii, dar sentimentul rascolitor care-l leaga de Cathy, care sfarseste prin a le distruge viata, nu numai lor, dar si celor din jur, este de neuitat, iar atmosfera din Yorkshire, tinut aspru, cu conacul acela care-ti da fiori, aflat acolo, la rascruce de vanturi, nu inceteaza sa ma tulbure ...