Vasili Suksin, nascut in toiul verii lui 1929 ( ca sa vezi, tocmai in ziua de 25 iulie!) in regiunea Altai din Siberia, este cunoscut mai ales pentru filmul "Calina Rosie" - este titlul unui cantec. A trait numai cincizeci de ani. Am recitit duminica microromanul "Calina Rosie" la 16 ani de la prima lectura. Este un roman care vibreaza, petrecerea de trei sute de ruble de la oras a lui Egor. aduce aminte de cea a lui Dmitri Karamazov, iar moartea sa, o evoca pe cea a tanarului militar din "Intalnirea" de Elizar Maltev, dar asta nu face deloc ca romanul ce creeaza o atmosfera stranie, acaparand cititorul, sa nu fie profund original. De la Diana, care a amintit despre cartea "Vanator in taiga", am venit in Siberia. Am citit si eu o a patra carte de Jan Kozak, autorul evocat de Diana, pe care o aveam necitita din 1989 :
"Samurul negru, ursul cafeniu". La finele povestirii de circa 400 de pagini, familia de cercetatori cehi , cu fetita lor de 14 ani, se reintoarce la Praga, si Helena se desparte de tovarasul de peripetii Sasha. Este o despartire incarcata de durere. Iata momentul desparitirii:
- In clipa aceea Sasha avea ochii usor congestionati, parea la capatul puterilor.
- Nu, i-am raspuns ca din vis. Vino si aseaza-te. Peste doua zile nu voi mai fi aici ... Si pe urma ... niciodata ...
- Stiu ... Stiu prea bine "
*
Mi-e rau cand se vorbeste despre despartiri. Imi face rau si citatul acela din "Padurea norvegiana". Nu m-am despartit niciodata de nimeni, nici de cei ce au murit.
*
Citesc acum "Liubavinii" de Suksin. Volumul intai a aparut in 1975, si al doilea, postam in 1987, la 7 ani dupa moartea autorului. Urmeaza "Atamanul", tot de Suksin, asa ca raman, deocamdata, singur in Siberia, dar nu uit ca avem de gasit, impreuna, intrarea in cetatea subterana Luz, cetatea nemuririi, si voi fi acolo sa o cautam si sa o gasim ... Rabdare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu