O poveste secreta cu sfarsit fericit , sau carti de Edith Wharton

Pisica isteata a unei tinere scriitoare valcene si-a fericit stapana cu doi pui care au sporit neamul pisicesc despre care citim in
"Jurnalul unui pisici independente",
pisica independenta nefiind alta decat lelea Missouri,
ca sa agraim pre americaneste.
"Bucuria umple casa",
si-a intitulat scriitoarea postarea despre patarania fericita.
Numai ca o scriitoare spune cel putin trei lucruri sub un titlu.
Odata era intrebarea : "A scris Huxley o astfel de povestire ? "
"Cum sa nu" trebuia sa raspund.
Cine nu l-ar crede pe titanul din Babel?
Insasi Huxley ar trimite, prin transcomunicator aceasta povestire, pentru a-l scoate basma curata pe Tartarin.
Dar am vazut ca povestirea lipseste din "Surasul Giocondei" si am zis ca lipseste, dar ca va fi scris-o prin alta carte.
Memoria nu mi-e infailibila acum, la apelul de seara.
Dar a gasit eroina postarii mele de unde vine povestirea.
Din volumul "Sufletul omului" de Edith Warthon.
*
Iata ca ma aflu in situatia de a face , la randul meu o postare pe Kir Sirtaki, blogul motanului meu, care, de-acum, nu este unic.
Eu mitze sa-mi fete nu am, dar copchila tatei, masterand la Cluj, a gasit un motanel negru si i l-a adus lui tata.
Este dumnealui, orfanul Heathcliff.
Asa ca am doi motani. Si mi se trage de la "Jurnalul .." prin magie neagra, daca motanul e negru.
Este asadar o poveste cu sfarsit fericit.
Bucuria umple casa.
Mai ales ca este si baietel.

Dar daca n-ar fi baietelul?
*
Epilog nu este. Ce sa zic?
Sper ca nici epitaf.Nici macar pentru "un spion".
*
Iata carti de Edith Wathon in Babel :

1) Ethan Frome
2) Obstacole
3) New York-ul de altadata
4) Sufletul omului
5)Casa veseliei

* * *