sâmbătă, 17 octombrie 2009

"Visele lui Einstein" - Alan Lightman


" In spitalul din Gerberngasse, o femeie isi ia ramas bun de la sotul ei. El sta intins in pat, privind la ea in gol. In ultimele doua luni cancerul i se raspandise de la gat la ficat, pancreas si creier. Cei doi copii stau intr-un scaun din coltul incaperii, speriati sa priveasca pe tatal lor, cu obraji supti, cu pielea uscata de batran. Femeia se indreapta spre pat si isi saruta sotul usor pe frunte, ii sopteste la revedere, apoi pleaca repede cu copiii.Era sigura ca acesta este ultimul sarut. CUM SA STIE EA CA TIMPUL VA REINCEPE, ca se va naste din nou, va studia iarasi la gimnaziu, isi va expune picturile la galeria din Zurich, isi va reintalni sotul in mica biblioteca din Fribourg, din nou va merge alaturi de el intr-o barca pe lacul Thun intr-o zi calduroasa de iulie, va naste din nou, sotul ei va lucra iarasi opt ani intr-o farmacie, intr-o seara va veni cu o galma in gat, din nou va voma si va slabi, SFARSIND IN ACEST SPITAL, in aceasta incapere, in acest pat, in aceasta clipa. Cum sa stie ea toate acestea? "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu