Am avut norocul ca ai pus mana, infine, pe romanul "Eu nu sunt Stiller" de Max Frisch, Diana, roman pe care eu l-am citit in 1989, an in care eram absorbit de rasturnarile din Estul Europei, care se defasurau dupa principiul dominoului, iar piesa care urma sa cada, fiind Romania, la momentul acestei lecturi, nu eram pe deplin apt sa ma concentrez asupra cartii, in plus, ma pregateam si pentru primul din cele doua examene majore pentru examenul de medic specialist, si nici nu aveam experienta de viata, care acum, nu-mi lipseste pentru a asimila acest roman. Vazand ca il citesti, am recitit circa o suta de pagini, apoi nu m-am putut retine , si am recitit romanul in intregime, si chiar am scos si celelalte doua romane de autor din rafturi : "Homo Faber" si "Numele meu fie Gantenbein", dar si volumul "Montauk", care contine cele trei nuvele ale autorului. Totusi nu spun nimic de la mine in aceasta prima postare, redau doar un citat din romanul "Eu nu sunt Stiller", si zau ca eu, chiar nu sunt :
" Ca strain ai senzatia ca acesti doi oameni, Julika si Stiller cel disparut, se potriveau intr-un mod nefericit. Aveau nevoie unul de altul din cauza spaimei lor. Pe drept sau pe nedrept, frumoasa Julika traia cu spaima ascunsa de a nu fi femeie. Si chiar Stiller, pare-se, nutrea pe vremea aceea spaima permanenta de a nu face fata intr-o anumita privinta; te izbeste cat de des simtea nevoie acest om sa se scuze. Care era cauza spaimei lui, Julika nu stie sa spuna. Dealtfel, ea nu vorbeste niciodata de angoase cand povesteste despre regretabila ei casnicie cu cel disparut; dar prin tot ce povesteste iti sugereaza ca incerca sa-l lege pe Stiller al ei facandu-l sa se simta vinovat, intretinandu-i spaima ca ar putea da gres. Se vede ca nu se credea in stare sa multumeasca un barbat liber si adevarat in asa fel incat acesta sa ramana cu ea. Ai de asemenea senzatia ca Stiller insusi se agata de slabiciunea ei; o alta femeie, sanatoasa, i-ar fi cerut sa fie puternic sau l-ar fi respins. Julika nu-l putea respinge; ea traia din aceea ca avea langa ea un om pe care putea sa-l ierte tot timpul".
Dupa ce termin cartea pe care o citesc acum, urmeaza "Numele meu fie Gantebein". Se poate observa si numai din titlurile romanelor cat era de preocupat autorul de problema identitatii, stii ca si eu doresc mult sa fiu o particula cuantica pe care cineva s-o observe, sa o fixeze.
RăspundețiȘtergereNu citi acum Gantenbein, te rog, Diana. Sa fim pregatiti de pe acum pentru un traseu comun al lecturilor in sezonul rece, dupa principiul conform caruia cel mai bun tovaras de drum nu este acela care il cunoaste, ci cel care il descopera odata cu tine. Ai niste carti in Babel pentru acest demers.
RăspundețiȘtergere