Iti amintesti, Florine, cat am vorbit despre acest roman special, despre stilul neobisnuit al naratiunii, alcatuita, parca nu din cuvinte, ci din pozitiile succesive ale unor nave extraterestre in zbor, un straniu roman de iubire si de moarte, despre care a postat azi Diana, iar eu am zburat sa-i dau un ecou nondeterminist, pe Babel, inainte de a citi ce a scris ea. Copiez un fragment din text, nu inainte de a aminti cum am consultat cu Florin, pe Internet, toate ofertele editurilor la indemana, si ne-am comandat, si am citit , si alte patru carti de Javier Marias, atat de tare ne-a "prins" cu romanul "Maine in batalie sa te gandesti la mine". Cred ca versul din care este "decupat" titlul, ii apartine lui Vicente Aleixandre, autorul nu precizeaza asta, dar eu simt ca asa este.
*
"Ce nenorocire sa nu-ti stiu numele, chiar daca maine n-am sa-ti mai cunosc chipul, numele nu se schimba si raman ancorate in memorie, atunci cand raman, fara ca nimeni si nimic sa le poata smulge. Capul meu este plin de nume ale caror chipuri nu mi le aduc aminte, sau sunt doar o pata stearsa plutind intr-un decor, o strada, o casa, o varsta, un ecran. Sau nume de locuri si localuri care pareau vesnice pentru ca se aflau acolo de cand am sosit in partea locului sau m-am nascut, o pravalie de fructe si legume, numita La Flor Servillana, Cinema X, libraria Bucholz, sau bacaniile numite ultramarine ... "
* * *
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu