Vanzatorul de trecuturi
Jose Eduardo Aqualusa
*
Ce vreau sa spun?
Am traverast o perioada in care am preferat sa nu postez. Am citit in nestire, dar nu mai am puterea de a ma stramuta cu totul in lumea iluziei, caci ma absoarbe propria-mi iluzie, care, este si ea o carte, in care uneori, ma trezesc singur, pe planeta de pe care oamenii au disparut. Un lucru este sigur : ca, citind o carte care te impresioneaza puternic, nu faci decat sa-ti intetesti starea de rau. Unul dintre punctele de vedere din aceasta naratiune, ii apartine unei soparle. Acest lucru ma face sa ma gandesc la soparla mea, care sta zilnic pe piatra ei, si-mi repeta ca semnificatia ramanerii sale pe pozitie, s-a pastrat. Cand am vazut-o pentru prima oara, am fugit in casa dupa aparatul foto. Daca va mai fi acolo, inseamna "da", mi-am spus, si fiind, am pozat-o si postat-o. Da inseamna da si este de bine. Cartea insa, este rascolitoare. Vei reveni, anonimule, sa improsti cu bale? Mai pigmeilor, mai ... Aici vreti sa ma invingeti, mama voastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu